Dragilor, acest mesaj se adreseaza tuturor celor care vor si pot sa faca o fapta buna. Nepotul meu Mihaita (fiul verisoarei mele) este foarte bolnav. Va rog mult daca il puteti pomeni in rugaciunile voastre, rugati-va pentru sanatatea lui MIHAIL-OCTAVIAN.

La doua saptamani dupa nastere i s-a descoperit o malformatie grava la inima. Aceasta malformatie apare la 8 indivizi dintr-un milion si este primul caz de acest gen din Romania, deci e foarte foarte rara boala.
Pentru ca inima lui Mihaita sa mai bata in continuare el trebuie sa suporte trei operatii foarte costisitoare in Italia. Cei care vor sa il ajute sa traiasca ma pot contacta pentru a-i pune in legatura cu parintii bebelusului.

Ganditi-va ca o fiinta mica si plapanda care nu a implinit nici macar o luna se lupta cu viata! Toti cei care citesc acest mesaj si pot ajuta cu o suma cat de mica sa ma contacteze cat de urgent posibil!
Doamne ajuta-l pe Mihaita sa traiaca! Amin!

PS: Revin cu amanunte!

Astazi am mers cu prietena mea Aurelia la Polizu. Daca nu stiti va informez ca in curtea spitalului Polizu este un mic Paraclis care are moastele Sfantului Ioan Rusu, adica sfantul sarbatorit azi, 27 mai.
Pot sa spun ca ziua a fost exceptionala pornind de la faptul ca toate mijloacele de transport au venit imediat si nu am asteptat in statie deloc si pana la faptul ca spre sfarsitul slujbei curtea era plina de oameni. Se vede treaba ca Sfantul Ioan Rusu este un sfant foarte indragit de romani. Pe noi ne-a ajutat Sfantul de am stat la rand sa ne inchinam la racla numai 10-15 minute, dar in urmatorul sfert de ora s-a facut o coada lunga pana la intrarea in spital.

Erau in curte oameni bolnavi, oameni sanatosi, batrani, copii, bebelusi, femei insarcinate si … un Elenushu fericit ca participa la o asa frumoasa slujba.

Sfantul Ioan Rusu ii ajuta pe toti oamenii fara nici o discriminare.
Inainte sa iasa preotii cu Sfanta Evabghelie Aurelia m-a facut atenta ca pe crucea de pe acoperisul Bisericii se asezase o pasare care ciripea maiestuos participand si ea la bucuria noastra. Ce m-a uimit a fost ca isi deschisese larg aripile parca vroia sa imbratieze tot puhoiul de oameni prezenti la Sfanta Liturghie. Finalul observarii mele a fost absolut incredibil- a aparut un pasaroi care s-a giugiulit pret de cateva secunde cu partenera lui “cioc in cioc” si apoi si-au luat zborul spre inaltul cerului.
Corul de la Paraclisul Sfantul Ioan Rusu canta absolut ingereste transmitandu-ne stari inaltatoare. De asemenea au cantat si in romana si in limba greaca. Mi-a placut tare cand au cantat Kyrie eleison (Doamne miluieste).

In toata acea multime de oameni la un moment dat am zarit-o pe prietena mea Ana cu care nu ma mai vazusem de foarte multa vreme. Bineinteles ca puteam sa nu o vad sau ea sa plece pentru ca a venit sa stea pret de cateva minutele. Totusi Sfantul a vrut sa ne faca o bucurie si sa ne intalnim la momentul potrivit. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Revin cu poze de la eveniment!…

Blandele clipe se strecoara in soapte
Auzul de-l fac sa vibreze in taina
In spatele lor tremura umbra noptii
Atinge-ma cu un cuvant sau chiar doua!
Te descopar plin de viata, de zambet
Unde aripile ingerilor se opresc in zbor
Licaresti ca un far pe un tarm
Cred ca azi merg pe curcubee.
Asteptarea se transforma in praf de stele
Regasite pe cer de unde au cazut
Eu si timpul ne dam sms-uri,
Ai putea sa dansam pe un nor?
Daca lumea ramane in urma
Uitata in linistea noptii batrane
Cuvintele tale creeaza iluzii
Emotii, mistere si iar praf de stele.
Zambesc in tacere si noaptea e blanda
Adorm pe perna de puf si de dor
Mai lasa-mi o vorba uitata-n ureche
Bine imi este alaturi de tine.
Eterul de soapte se stinge in noapte
Trec ingerii albi pe varfuri prin vise
Ei leaga ganduri cu funde de aur
Lacuite sub pleoape frumoase si triste.
E vremea sa ne-ascundem sub ploaia de stele.

Poezia aceasta e una speciala la care l-am avut coautor pe fratele Mitica caruia ii multumesc pentru participare. Rezultatul il puteti vedea mai jos:

Hoinar am fost o viata-ntreaga
Si-am sa mai fiu de n-ai sa vii
Tot cautand in lumea larga
Prin gari si-n suflete pustii.

Dar anii au trecut de-a valma
Pana ce ploaia ne-a unit
Acum iti tin sufletu’-n palma
Frumoaso, cu par despletit.

La o prima privire ai zice ca nu e vreo asemanare intre clienti si copii. Privind mai in profunzime constati ca ar avea ceva asemanari. Amandoua categoriile cer multa atentie investita in relatie. De la unii castigi dragoste, de la altii profitul. In definitiv merita, chiar meritaaaa efortul.
Pana sa ma reangajez in vanzari nu realizasem ce mult imi lipseau clientii sa vorbesc cu ei la telefon, sa le raspund cu rabdare la intrebari, sa ii intampin cu un zambet sincer cand intra in birou. Sunt clienti voiosi care te fac sa razi si te binedispun. Sunt clienti posaci pe care trebuie sa ii inveselesti. Sunt copii veseli si zgomotosi care iti capteaza atentia si iti intra in inima imediat. Sunt copii timizi de care trebuie sa te apropii incetisor si sa le dai timp sa depaseasca momentul si sa devina din sfiois prietenois.
In concluzie imi plac copiii de toate varstele si clientii, acesti copii mai mari posesori de portofel. In fiecare om mic sau mare se ascunde ceva bun ca o comoara care merita descoperita.

Azi am descoperit cu durere in suflet ca Yahoo a ajuns un caine batran si ramolit. Nu mai raspunde nici cand il chem pe nume, nici la fluierat. Cred ca nici de vazut, nu mai vede bine. Prin privirea lui sticolasa il vad trist cum se taraste de pe o zi pe alta ducandu-si spre final viata de caine. Am avut amintiri frumoase impreuna cu el si cu frate-miu de-a lungul anilor. Am mers toti trei pe deal la sanius iarna, sau la garla sa il spalam in apa vara. Yahoo chiar este un caine destept. Cand ii testam instinctul de cautator (imaginandu-ne ca suntem intr-un film politist) Yahoo ne-a dat de inteles ca e istet foc.

Intr-o zi frate-miu s-a ascuns in garaj si eu l-am pus pe Yahoo sa il caute. Dupa miros a ajuns imediat la locul unde se ascundea frate-miu. Alta data frate-miu s-a suit intr-un pom. I-am spus lui Yahoo: “-Baiete, unde e George? Gaseste-l pe George!!” Dupa ce si-a pus in functiune mirosul, Yahoo a gasit marul in care era cocotat frate-miu si ii dadea tarcoale. Imediat si-a ridicat capul, l-a vazut in pom si a inceput sa latre dandu-ne de stire ca si de data asta trecuse testul. Frumoase momente din viata noastra!
Acum cativa ani eram in gradina. Frate-miu trebuia sa aduca tatei un chibrit, dar pentru asta trebuia sa parcurga toata gradina de la un cap la altul. I-a venit ideea sa ii puna chibritul de gat la curea lui Yahoo si sa il trimita la tata. In cateva secunde deja Yahoo a adus chibritul la destinatie.

PS: Ieri, 26 mai 2012 Yahoo a murit! Imi pare tare rau. A fost un caine simpatic.

Cum am ajuns la Magurele mi-am bagat nasul intr-un bujor sa ii sorb toata mireasma. Asociez venirea zilei mele de nastere cu planta bujorului. Are mama in curte mai multe tufe de bujori frumosi, dar cu surprize. In fiecare tufa de bujori traieste o colonie de furnicute. Pentru neavizati acest lucru poate fi de-a dreptul periculos. Ha, ha, ha! Chiar ca intrebarea zilei este: “Ti-a escaladat vreodata o furnica nasul?!? ”

Dupa cum va anuntam intr-un post anterior in familia noastra a aparut un nou membru micut si dragalas. Ii dorim din toata inima sa creasca mare si frumos, sa ii asculte pe parinti si Dumnezeu sa ii poarte de grija in fiecare moment al vietii lui.
Fericitii parinti sunt verisoara mea si sotul ei carora le transmit toate incurajarile mele in noua meserie de parinte.
Un zambet mare imi lumineaza fata cand ma uit la ingerasul acesta trimis de Dumnezeu din cer sa bucure inime parintilor si bunicilor lui.

O vorba inteleapta spunea asa: “Cununa casatoriei este copilul”, deci fercitilor parinti bucurati-va de simpaticul vostru fiu!

Biserica Precista din Galati este o bijuterie arhitectonica. M-am bucurat sa constat ca aveam o veche vedere cu ea.

Pe de-o parte faptul ca are fiecare caramida imbibata cu trecut si pe de alta parte faptul ca e aproape de Dunare ii da o frumusete aparte istorico-estetica.

Minunata este copilaria cu jocurile ei haioase. Ieri dimineata era cat pe aici sa calc in picioare opera de arta a unor copii. Cateva desene in creta “zaceau” pe asfalt pregatite sa fie admirate de adultii grabiti…

“Pisicuta, pis, pis, pis/ Te-am visat azi noapte-n vis…”

In desenul cu fetita (poate un auto-portret, cine stie) se observa o oaresce cochetarie impusa de fundita din par si de medalionul in forma de inimioara.

Simpatice desene, frumosi copii si sufleteste si banuiesc si fizic. Chiar mi-ar fi placut sa ii cunosc si sa ii observ cand desenau pe asfalt cu creta.