Ce sa spun despre filmul Avatar? L-am vazut si mi-a placut. Totusi am observat ca e destul de controversat. Analizandu-l la rece mi-am dat seama ce combinatii ciudate are filmul.
Motivatia pe care o are echipa de “luptatori” e una materiala. Le trebuie nu stiu ce metale sau minerale pe care le contine exact solul pe care creste copacul-sat al salbaticilor. Un fel de “noi vrem pamant sau ce e sub pamant”. Daca e sa fie un film despre viitor banuiesc ca ar fi trebuit sa puna accent pe partea nemateriala.
Salbaticii aia ce puteau face pentru oameni? Nici macar nu se sugereaza ca oamenii ar fi vrut sa traiasca exact ca salbaticii relaxati in plina intelegere cu natura. Ei vor metale si pace.
Si inamicii nostrii de azi tot metale vor si ce se mai gaseste sub pamant.
Vegetatia extraordinara, superba ne duce cu gandul la Gradina Raiului, la inceputurile lumii. Chiar si nominalizarea a doi pomi cu importanta deosebita in vietile bastinasilor face o analogie cu Pomul Vietii cu marul din care au gustat Adam si Eva.
Bineinteles ca majoritatea telespectatorilor au fost incantati de imaginile mirifice cu flori, pomi, meduze zburatoare, plante care stralucesc in noapte cand cineva calca pe ele, copaci cu ramuri stralucitoare etc.
Felul in care traiesc personajele Na’vi relatia cu natura si animalele este una ideala. Totul e in echilibru, totul e perfect.
Mi-a atras atentia o secventa care s-a repetat. In momentul in care se imprieteneste cu “calul zburator” un fel de Pegas dar mult mai urat decat originalul din poveste, Jake Sully isi “baga coada” o inoada, creeaza o conexiune cu coada animalului. In momentul in care se roaga la copacul-minune sa il ajute sa invinga inamicul la fel se conecteaza cu coada la o ramura stralucitoare.
In anumite momente salbaticii pe caii lor antici seamana cu o ceata de indieni.
Lighioanele care mai racnesc prin film sunt cam urate insa pot fi trecute cu vederea daca ne gandim ca nici dinozaurii din trecut nu erau prea frumosi.
Chiar si salbatici cand maraie printre dinti sunt urati, devin fiare, insa totul e pus pe seama apararii.
Cum spuneam se pune accent pe materialism. Lui Jake Sully i se promite ca daca ii reuseste operatiunea va putea merge din nou. De asemenea el traieste cu iluzia ca e mai bine in lumea salbaticilor cand el se transpune in corpul de Na’vi decat in lumea umana, reala.
Povestea de dragoste dintre Neytiri si Jake Sully este punctul central al povestirii. Dintotdeauna iubirile interzise dintre rase diferite au facut deliciul publicului si mai ales cand filmul are happy-end cum sa nu te bucuri ca l-a reusit? Este o iubire atat de puternica incat il face pe om sa intoarca armele impotriva semenilor lui dar o face pentru o cauza nobila- salvarea salbaticilor.
Poate daca vechile civilizatii ar fi fost ajutate de un atacator care ar fi intors armele importiva camarazilor lui populatia mayasa, incasa etc. nu ar mai fi disparut. Asta e o alta poveste si e reala nu SF.
In chip nevazut salbaticii reusesc sa invinga tehnologia ultimul racnet al oamenilor. Ii bat de le suna apa in masinile de lupta.
Ba mai mult exact ca in filmul “Tarzan” toate animalele din “jungla salbaticilor” se napustesc asupra inamicilor umani si ii inving. Exista un non-sens aici pentru ca la inceputul filmului fiarele acelea il atacasera pe Jake Sully si era cat pe-aci sa il omoare. Bineinteles acum datele problemei sunt diferite si se vede treaba ca animalele lupta alaturi de salbatici sa isi apare teritoriul.
Ultima palpitatie de inima o da lupta dintre Jake si fostul sef care era cat p-aci sa il omoare. Noroc ca iubita salbatica stie care e rolul pe care il are masca de oxigen si il salveaza in ultimul moment.
Finalul e de-a dreptul apoteotic. Jake Sully renunta la “cetatenia umana” si devine Na’vi cu ajutorul pomului magic, a incantatiilor mamei salbatice si mai ales a zecilor de salbatici care se gudura de pe o fesa pe alta intr-o incantatie tribala. Cam ce faceau ei cu toata tehnologia lor de ultima ora sa il transbordeze in corpul de Na’vi se pare ca e posibil numai cu o mica vrajitorie.
Si acum concluziile:
Orice om intreg la minte va urmari filmul ca pe un SF se va duce acasa si apoi il va uita.
Nici o persoana cu un IQ cat de cat ridicat nu isi poate dori sa se sinucida pentru ca filmul nu induce aceasta stare in nici un fel.
Toate presupozitiile ca ar exista planeta Pandora sunt niste scorneli de doi bani care sa faca implicit publicitate filmului.
Asocierea filmului Avatar cu sinuciderea unei tinere urmareste acelasi lucru: publicitate fie ea si negativa. (Pun pariu ca daca vedea Titanicul se ineca).
Aceasta insemnare va incepe cu “pe vremea mea…”. 
.
