Metode de autosugestie propuse de Pavel Corut

Intr-un timp citeam foarte mult din cartile lui Pavel Corut. Am zis sa incerc si eu metodele lui magice ca cine stie poate au efect. Zis si facut. Chestiunea parea extrem de simpla. Trebuia sa repet ca un robot “Eu Elena I. sunt perfect sanatoasa”…”Eu Elena I. sunt perfect sanatoasa”…”Eu Elena I. sunt perfect sanatoasa.” Se presupunea ca sanatatea o data dobandita e baza de plecare spre repetarea altor enunturi. O perioada mi-am impus sa nu mai gandesc si sa repet in gand enuntul respectiv. Habar nu am ce efecte a avut sau nu, daca a avut efecte, ideea e ca mi se intampla cand mergeam pe strada sa incep sa repet “Eu Elena I. sunt perfect sanatoasa” si dupa o perioada subconstientul sa imi blocheze enuntul. Ma trezeam repetand in loc de enuntul lui Pavel Corut rugaciunea inimii “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieste-ne pe noi pacatosii.” Intamplarea era cu atat mai ciudata cu cat Pavel Corut in cartile lui este total antibiserica, antiortodoxie etc. Ma bucur ca s-a intamplat asa. Am realizat ca atunci cand trec pe “pilot automat” Cineva acolo Sus e treaz si ma ghideaza.

Un client cu idei

A fost o perioada in care marketingul de la noi de la firma a creeat niste flyere tip bancnota. Da, era o bancnota mai mare decat cea de 100 de ron iar pe spatele ei aparea adresa magazinului si harta cum sa ajunga clientul la noi. O idee excelenta caci carei persoane nu ii este captata atentia de bani? M-am gandit sa folosesc acest avantaj si in magazin asa ca am pus in vitrina flyere la vedere.
Intr-o seara ne abordeaza un domn care studiase indelung vitrina. Ne intreaba sacaitor cu ce imprimanta am printat flyerele ca vrea si el sa printeze bani. Ii raspund pe aceasta cale ca am gasit solutia pentru el. Hmmmm totusi libertatea e mai de pret ca banii, iar la puscarie nu e tocmai ca acasa…Parerea mea…

Uimire


Bland se revarsa sufletul in privire
Oranduit in zile lungi si nopti line
Gandurile toate curcubeie fine
Dau culoare vietii asteptand primire
Am sa bat la usa plina de uimire
Nimeni nu-i acolo, nimeni nu-mi deschide.

Colegi (eroi) au fost colegi (eroi) sunt inca

Acum 4 ani in luna decembrie mi s-a pus pata si am demisionat de la firma Biborteni unde lucram. Era in ajunul Craciunului cand m-am despartit amiabil de echipa de acolo. Acum ma felicit ca am facut acest pas important. Azi lucrez intr-o firma cu niste oameni minunati.


In unele zile cand stau in birou si chibzuiesc la intrebarea care mi se pune de colegii care pleaca din firma :”si tu ce mai astepti? De ce nu pleci” as raspunde ca nu pot. La magazin avem cea mai adevarata echipa de oameni. Nu de putine ori am avut cereri din partea colegilor de la alte magazine sa ii iau in echipa mea. M-au bucurat aceste cereri si am constientizat ca la noi in magazin e bine. E bine adica nu e rau. Stim sa comunicam, sa ne purtam frumos unii cu altii. Suntem harnici si veseli. Iii multumesc lui Dumnezeu ca am asa o echipa destoinica. Sa nu uitam ca cei mai importanti nu sunt clientii ci angajatii. Daca un angajat se simte bine la serviciu are randament si atunci exista si notiunea de client. Oricat am incerca noi sa subliniem ca de fapt clientul ne aduce banul esenta este ca angajatul harnic si muncitor ne aduce profit. Au fost destule cazuri prin firma de colegi lenesi care taiau frunza la caini toata ziua sau mai rau incompetenti care mai mult incurcau lumea decat sa faca treaba.

Imi place la serviciu pentru ca sunt un animal “sociabil”. Nu pot sa stau departe de oameni. Nu pot trai fara sa socializez, fara sa cooperez, sa comunic. Bineinteles ca nimeni nicaieri nu poate sa se inteleaga bine cu toti colegii. Exista diferente de opinii, personalitate etc.

Pe 27 decembrie implinesc 4 ani de cand sunt aici in firma. Sederea mea aici a fost si este usor de indurat pentru ca exista printre noi si oameni in adevaratul sens al cuvantului, persoane care imi sar in ajutor cand am nevoie, care ma salveaza din belele catunci and sunt pana in gat, persoane cu care doar daca vorbesc cu elema incaluie o stare de liniste.
Iata un album virtual cu eroi (colegi) au fost colegi sunt inca…

George si Razvan nota 10. Ii admir pentru faptul ca sunt muncitori si se poate comunica daca simti nevoia cu ei cu cartile pe fata. Chiar daca a plecat de la noi din magazin George e colegul ideal. Razvan este omul meu de baza in magazin. Cand spun asta ma refer la faptul ca pot pleca linistita in concediu stiind ca el poate sa ma inlocuiasca cu succes. Oricate persoane noi vom avea in magazin nu cred ca va ajunge cineva sa il devanseze. Cateodata ma intreb cum face sa se imprieteneasca “la catarama” cu clientii. Are el un al saselea simt cu care reuseste sa ii atraga ;-)

Nea Nicu si Mihai pur si simplu imi fac viata mai frumoasa. Pe langa faptul ca sunt ordonati si organizati, rapizi in indeplinirea sarcinilor de serviciu au si un umor iesit din comun. Nu am decat cuvinte de lauda pentru ei ca personalitate, ca oameni si colegi. Nota 10+.

Fetele de la aprovizionare Cerasela si Valentina sunt extraordinare. Fara ele viata noastra ar fi grea. Imi dau seama cat de stresant este jobul lor ca intermediare intre noi si furnizori. Doamne ajuta ca o data cu venirea Ceraselei in firma am reusit sa avem o organizare in departamentul de aprovizionare.

Prietenii mei de la Ploiesti sunt minunati. Ne-am imprietenit extrem de repede dupa venirea lor la magazinul de la Ploiesti. In sfarsit magazinul acela are niste oameni corecti si joviali. Gina e prietena mea cea mai buna din firma alaturi de Rica.

Acum doi ani mi-au facut o surpriza placuta ca au venit toti trei la petrecerea de Craciun organizata de firma la Bucuresti. Cred ca a fost cea mai frumoasa petrecere doar datorita faptului ca am putut sta la masa cu ei, ca am putut sa ne amuzam de glumele spuse de Alin si Razvan.

Pe Rica si pe Lari daca ar fi sa ii caracterizez nu as gasi cuvinte la superlativ care sa le contureze personalitatile si sufletele mari pe care le poseda. Nu conteaza diferenta de ani dintre noi. Comunicam excelent, ne ajutam si asta e pur si simplu minunat. Intr-o zi mi s-a aprins un beculet cand meditam la o chestiune importanta…daca ar fi dintre college sa am un nasa perfecta aceea ar fi Rica.
Lari a fost singurul coleg in afara de echipa mea din magazin pentru care am acceptat sa merg la cumparaturi de ziua lui sa ii iau cadou din banii stransi de la toti. Chiar daca e extrem de vorbaret mai ales la sedinte cand toti ne focusam pe un subiect anume e amuzant in felul lui.

Baietii de la marketing Florin si Ciprian sunt pata de culoare a firmei ca sa ma exprim plastic. Nu se poate sa fiu suparata si sa sun la ei iar la finalul convorbirii telefonice sa nu zambesc. Avem un department de marketing tanar, vessel si creativ. Cand o dau in bara cu vreo promotie nu ma sfiesc sa le-o spun. Cand imi pun la cale vreo promotie care imi place de asemenea le-o spun. Vazut prin dioptriile de la vanzari departamentul marketing e cel mai ravnit de catre noi “sclavii de la vanzari”.

Daca este cineva in firma care a plecat si pe care o regret este Sanda. De la primele interactionari mi-am dat seama ca e o persoana speciala. Unde mai punem la socoteala ca suntem nascute in aceeasi zi. Daca ar fi fost sa am o sora geamana atunci ea as fi vrut sa fie. Cand a venit la mine in birou sa ma anunte ceva instintiv am stiut ca era insarcinata. Nici nu a fost nevoie sa imi spuna. M-am bucurat teribil ca are o familie intregita.

Daniela pot spune ca a fost la inceput un fel de interfata a mea. Imi amintea de mine la inceputurile mele in firma: prietenoasa, rapida, serviabila, vesela. Am intrat intr-o perioada asa mult in viata ei incat ma vedeam in actiunile ei, in reactiile ei pe mine. A fost o stare ciudata sa interactionez asa mult cu o persoana. Nu mi s-a mai intamplat niciodata. Cand o vedeam pe ea razand, plangand, iubind, urand ma vedeam pe mine razand, plangand, iubind, urand. Extraordinare trairi empatice.

Madalina e persoana cu care a inceput povestea existentei mele in firma la interviu. Pana sa o intalnesc nu stiam ca pot exista interviuri relaxante fara presiune psihologica. A reusit atat de bine sa se comute pe aceeasi lungime de unda incat parca o stiam de-o viata. Nota 10 pentru reprezentarea imaginii firmei in fata potentialilor angajati.

Silvia ce pot spune despre ea? Daca fiecare firma ar avea o Silvie ca ea totul ar merge ca pe roate. Departamentul audit nu o sa mai aiba niciodata o persoana asa ca Silvia care sa intruneasca urmatoarele calitati: capabila, organizata, corecta, vesela, prietenoasa si saritoare cand aid at de necaz si ai nevoie de un prieten care sa te salveze.

Doamna Geta era persoana care ne facea sa radem la serviciu. Chiar daca o mai innebuneam de cap si mai isi iesea din fire ea nu putea sa fie rea in adevaratul sens al cuvantului. Numai cand imi amintesc cum striga la mine si la un coleg mai nou ma bufneste rasul :” Elena, Catalin iesiti de pe factura!!! Ce dracului ati adormit pe facturi! Treziti-va!”

Nea Mihai a fost un coleg extraordinar. Sincer vorbind in primele zile cand a venit la magazin am plecat acasa tinandu-ma cu mana de burta. Nu ma puteam opri din ras. Era mai neindemanatic. Ii era frica sa nu greseasca sa incarce gresit cartusele si tocmai ca de la atata teama ieseau incidente. In primele zile la sfarsitul programului pleca acasa manjit de cerneala pe maini in rosu, galben si albastru cu ochelarii pictati de cerneala. Si peretele era stropit de cerneala de ziceai ca era la ora artistica. In aceasta poza gandea adanc . Parca ar vrea sa spuna framantandu-se :”Daca vine un cartus si nu stiu sa il fac pe unde scot camasa?”

O canapea cu aere

Noua noastra achizitie este o canapea gonflabila. Oaspetii pe care o sa-i gazduim cand vor veni pe la noi se vor bucura teribil de asa modalitate de a dormi in aer sau mai bine zis pe aer. Eu personal voriam de mult sa cumparam o canapea din asta insa ma temeam ca pisica din apartament ii va face de petrecanie. Cum era curioasa din fire sa vada tot i-ar fi venit de hac cu gherutele ei ascutite. Producatorul a fost extrem de precaut si a livrat in cutie si un petec in cazul in care se intampla vreun acident sa peticim canapeaua. E destul de comoda pentru vizonat filme. O recomand tuturor.

Monitor Samsung cruce

Pe vremuri aveam un monitor mamut tubular care ocupa jumate din masa. Cand ne-am hotarat sa scapam de el a inceput sa faca figuri. Zis si facut. L-am schimbat cu unul nou cumparand un LCD Samsung. Parea cea mai tare alegere de pe piata insa era doar o parere. Din nefericire azi i-am pus cruce si astuia. Nu avea mai mult de trei ani. I s-a rupt o dracie de arc care sustine monitorul din piciorul mobil. Incercarile lui Honey de a-l lipi cu Poxilina n-au avut succes. Dupa mine l-as fi legat cu sarma ca vorba aceea romanul cand nu are ce face baga o sarma. Ce sa ii facem? Acum sta cocotat pe doua carti groase si ne rugam sa nu pice la vreun cutremur ceva ca se face praf. Doamne pazeste!

Anotimpuri

Straluceste in palma mea
Un bob de roua plans
Din ochiul soarelui de dimineata
E liniste in norii pufosi.
Ma dor ochii, nu pot privi
Ultima oda a naturii
Toamna sprintena
Fuge in pelerina de frunze
Si e iar iarna, iarna alba
Ninge printre ganduri
Cu cuvinte inflacarate
De o palpaire din semineu.
>

Toamna

Fosneste prin scorburi
O liniste deplina
Sarita dintr-o treapta
De curcubeu.
Aplauda frunzele ruginii
Un cantec tomnatic
Glasuit de o privighetoare
Incantatoare.
Ma sparg in natura
Cu fiecare particica devin eu
Imi apartin padurii
Sunt libera.
Curg secundele perfecte
Din noapte in zi, din zi in noapte
Miroase a viata in zori
Ce bine e sa fiU!

Un strop de energie

De o bucata scurta de vreme am descoperit o metoda de energizare care da mereu roade. Cel putin la mine este foarte practicabila. Dimineata pe racoare cand plec de acasa imi indes bine castile in urechi si dau la maxim muzica. Este vorba de o muzica foarte frumoasa, nu una oarecare. Imi place sa ascult Rafaga in metrou in drum spre serviciu. Ma innebuneste ritmul, felul cum componentii trupei pronunta cuvintele, felul patimas in care canta melodie dupa melodie. Toata lumea din metrou se holbeaza la mine neintelegand de unde atata bucurie de viata, voiosenie pe mine. Secretul e atat de simplu si curge din castile mp3-playerului. Muzica latino este in topul preferintelor mele si seara la intoarcerea acasa. E foarte placut sa simt cotele energiei urcand in momentul in care aud melodiile lor. Cateodata imi aduc aminte ce frumos a fost cand am mers cu Mariana la concertul celor de la Rafaga. Ma cocotasem pe un gardulet de fier sa vad si eu ceva pe scena. Nu apucam sa stau prea mult cocotata ca aparea un goriloi de la paza care ma zburatacea cat ai clipi din ochi. Atunci baietii de la Rafaga au avut un spectacol de zile mari. Parca ii si vad pe scena dansand cu pletele in vant. Mmmm… misto senzatie…

Stare

E ceata in jur.
Peste retina umbrita
Trec neuronii incolonati
Ca un stol de gaste albe,
Cuvintele din glas se pierd
Molesite de atatea imagini
Eul sta sa sparga trupul
In mii de secunde
Se zbate in cercuri
Albe si mov, cu stralucii
Speranta, intr-o clepsidra
Vreau sa respir senzatii.