Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Sambata de Sus a plans cu lacrimi de sange

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Sambata de Sus a plans cu lacrimi de sange ieri, 25 septembrie 2011, dupa terminarea Sfintei Liturghii. Am aflat si eu de la un coleg care a fost prezent la fata locului. Sute de oameni au vazut minunea aceasta. Eu ca o pacatoasa avida dupa lucruri mai presus de logica umana l-am intrebat pe colegul meu daca a facut poze sau filme. Mi-a spus ca toti cei aflati la slujba au ramas muti si nemiscati vazand icoana care plange. Nimeni nu a indraznit sa pozeze sau sa filmeze.

Daca stau bine sa ma gandesc intrebarea mea a fost foarte stupida. Cand te afli in fata unei minuni dumnezeiesti esti atat de dominat de moment incat uiti de toate cele „lumesti”.

Poate ca a fost mai bine ca nimeni nu a indraznit sa filmeze sau sa pozeze. Stirea chiar nu trebuie mediatizata de ziare, ci traita pe viu plus ca se gasesc mereu oameni zeflemitori care sa abereze (citez „cred ca popii astia fac ceva de pun un rezervor in spatele icoanei cu niste furtune sa curga pe icoana lacrimi„).

Noi ce ar trebui sa intelegem din faptul ca icoana Maicii Domnului a plans cu lacrimi de sange?
1. Maica Domnului care ne are pe toti de fii si ca o mama grijulie ne ocroteste si ne vrea binele plange pentru ca vede ca ratacim si ne pierdem.
2. Inca mai este timp sa ne indreptam si sa ne curatim de pacatele pe care le-am facut.
3. E un avertisment ca ce va urma nu va fi chiar de bine. 😦
4. Vinovati pentru amaraciunea si plansetul Maicii Domnului suntem si eu si tu si noi toti. Sa ne vedem pacatele proprii si sa nu mai vorbim la general ca „planfe pentru pacatele care sunt in lume”. Pai lumea e formata din oameni si noi facem parte din ea.

Mentionez ca aceasta poza cu icoana Maicii Domnului a fost facuta in septembrie 2009 cand am fost in pelerinaj la Manastirea Sambata de Sus (si la momentul respectiv avea urme de siroaie de lacrimi).