Eforie Nord in direct

Luna iulie a debutat cu caldura mare asa ca am zis ca e musai sa mergem la mare. Eforie Nord „scrie pe noi” de data asta mi-am zis. Nu mai fusesem la Eforie de ceva vreme. Zis si facut. Am plecat la ora 6 jumatate de la Bucuresti si la ora 9 eram pe plaja.

Ador sclipirile marii in bataia razelor solare. Am profitat de ocazie ca nu era asa aglomerata plaja si am stat la „prajit”. Soarele ne mangaia pielea cu razele lui fierbinti. Acum realizam ca am asteptat doi ani de la ultima intalnire cu marea ca sa ne revedem.

Plaja impanzita cu umbrelute colorate diferit parea ca pluteste intr-o ordine desavarsita. Digul inalt cu scari „antice” te imbie sa il folosesti ca spatiu de aruncat ocheade marii. Ce frumoasa e Marea Neagra!!!

Oricat ar fi sezonul de aglomerat la Eforie Nord fiecare isi poate gasi un loc pe plaja lata, imensa. Seara plaja este temeinic nivelata pentru ca turistii sa se bucure de confort. Nisipul asta super ascunde scoici de diferite forme si marimi care asteapta sa fie descoperite de cei rabdatori si curiosi.

Hobby-ul meu cand ajung la mare e sa „scanez” dupa scoici. Ii admir pe cei mai dibaci care stiu sa faca din scoici coliere bine mestesugite sau diferite obiecte de decorat.

Contrar stirilor alarmiste de la meteo ziua a fost una calduroasa. De-abia la ora am avut parte de o ploaie torentiala care ne-a incurcat planurile insa orice ploaie de vara se opreste repede. Apa marii la inceput de iulie era foarte rece. Prima data am incercat, a doua oara am incercat apoi mi-am dat seama ca e rrrrece apa si nu e posibil sa ma scald.

Pentru cei mai curajosi exista o distractie excelenta si anume sa mearga cu vaporasul 3-4 kilometri in larg. Aici pot vedea delifinii jucausi. Ce bucurie pe ei!

Dupa-amiaza apareau intotdeauna barcutele cu panze duse de vant. Probabil ca e un sentiment sa te plimbi in asa mod. Cu panze colorate care mai de care barcutele erau privite de la mal cu mult interes mai ales de noi.

La capatul statiunii am descoperit si statia trenuletului. E o distractie preferata si de catre turistii mici si mari. Nu conteaza ce varsta ai cand te plimbi cu trenuletul.

Vedetele marii sunt pescarusii. Cand ii aud la Bucuresti cum striga ca o reclama tv parca vad si traducerea din tipatul lor :„Veniti la mare !! Veniti la mare!!!” Acest pescarus jucaus a dat cateva ture si apoi s-a asezat pe faleza.

Eforie Nord nu are pretentii de statiune de fite. Imi place ca este liniste si multa vegetatie la Eforie. Am vazut turisti normali care se complortau civilizat ceea ce este de aplaudat.

Nu puteam sa plecam de la Eforie fara sa vedem si celebra zona cu Bai reci -Namol de la Techirgiol. Este un brand. Toti romanii il foloseau pe vremuri si l-ar mai fi folosit daca ar intruni conditiile necesare. Namolul este foarte valoros si aducator de sanatate. La momentul actual se intra cu taxa la „namol”. Sa dea Dumnezeu sa le fie de folos tuturor romanilor!

Tin sa precizez ca ne-am cazat la Eforie Nord la Hotelul Evia. L-am ales pentru ca m-a dus cu gandul la Grecia Sfantului Ioan Rusu din Evia. Am fost placut impresionata ca la receptie Sfantul Ioan Rusu era prezent in icoana alaturi de Sfantul Nectarie.

Hotelul Evia este foarte aproape de plaja si de mare. Are o parcare incapatoare si este foarte curat. Am reusit sa  fotografiez corabiile expuse in hotel ca intr-un muzeu al marii. Excelent!

Daca ar fi sa mai venim la Eforie as vrea sa vad lebedele de pe malul Marii Negre cum se plimba pe apa cu gratia lor specifica. Din cate am inteles vara lebedele nu pot fi vazute pe la mal pentru ca sunt multi oameni in zona. Mai greu este sa admiri delfinii in larg insa o plimbare cu vaporul ar putea sa devina o amintire fascinanta daca ai ocazia sa ii vezi. Delfinasii sunt minunati! M-am limitat la a cumpara ca suvenir de la Eforie un calut de mare de plus.