Publicat de: elenushu | 15/02/2022

Gazeta Elenushu continua

Gazeta Elenushu continua pe link-ul  http://www.elenushudoi.wordpress.com

Publicat de: elenushu | 14/02/2022

Pictura

14.02.2022 Ni-Ni și Chen-Chen
Publicat de: elenushu | 01/01/2022

Fabrica lui Mos Craciun

La Curtea de Arges exista „Fabrica lui Mos Craciun” sau „Fabrica de globulete”. In decembrie 2021 am aflat de pe internet despre ea asa ca la finalul lunii ne-am indreptat intr-acolo. De fapt fabrica este veche si ma bucur ca inca mai exista pe piata.

Desi fabrica nu putea fi vizitata cand am ajuns noi pentru ca era in perioada dintre Craciun si Revelion totusi magazinul de desfacere era deschis. M-am bucurat ca am putut admira atatea modele toate unicat si realizate manual. Am si cumparat doua seturi de globulete exact in genul celor pe care le-am avut in copilarie. Preturile sunt foarte avantajoase (de fabrica) si produsele absolut minunate.

 

M-am bucurat ca un copil…de 40 si ceva de ani sa le pot privi. In 2022 imi doresc sa vizitez „Fabrica de Globulete” si sa vad cum se fac din sticla de la zero aceste minunatii de decoratiuni. Colega mea din Franta mi-a spus ca ei gasesc de cumparat la Targul de Craciun asemenea globulete. In principal sunt confectionate pentru a fi exportate. Vizita fabricii se face doar pe baza de programare telefonica. Merita efortul de a o vizita „o data in viata”.

 

 

Publicat de: elenushu | 28/12/2021

Craciun fericit!

Bunul Dumnezeu ne-a ingaduit sa traim un Craciun frumos petrecut in familie. Aceasta sarbatoare a fost cu atat mai speciala avand in vedere ca din 2021 avem un nou membru al familiei, pe nepotica noastra Sara-Maria care este o scumpete.

Publicat de: elenushu | 24/10/2021

Olanesti de poveste

Am mers la Olănești în plina toamna. Nu ma așteptăm să fie atât de minunata pădurea cu galbenul ei strălucitor care parca te strivește.

Frumosul veșmânt al toamnei acoperise fiecare colțișor făcându-l sa strălucească cu o lumina galbena plăcută ochiului. „-Bucurați-vă! ” părea ca vrea sa ne strige în urechi doamna toamna.

Lacul cu nuferi era încremenit în tăcere și culoare. Ma întrebam unde stau ascunși peștișorii,broasca țestoasă, serpisoroi, broaștele oracaitoare care asta vara misubau cu voioșie prin lac.

Am uitat sa mentionez ca imediat ce am ajuns in parcare veverita Mariana si-a facut aparitia fulgeratoare. De fapt fugea ca bezmetica din parc .I-am zarit coada stufoasa printre florile de pe marginea trotuarului.

Din cand in cand vantul flutura frunzele ca intr-o ninsoare tomnatica lasandu-ne sa vedem un film mut plin de gingasie. Frunzele curgeau pe pamant din inaltul copacilor ca niste lacrimi alungite facand partas calatorul la tristetea lor de a-si pierde coama ce fusese verde si ajunsese aramie, galbena, portocalie etc.

Publicat de: elenushu | 17/10/2021

Casa lui Mam’mare

In diminetile de vara, mai ales duminica ne trezeam mangaiati de razele soarelui care intra sau mai bine zis dadea buzna prin fereastra. Casa lui Mam’mare era racoroasa si iarna si vara fiindca era o cladire veche. O stare de foarte bine ma cuprindea in acel moment al diminetii cand ne incalzea soarele. Ne rasfata cu caldura si ne zambea prin fereastra cu mii de raze pline de lumina. Pomii de afara isi rasfirau coamele verzi parca mandrindu-se cu fiecare frunzulita detinuta. Era o secunda de traire nepretuita de intalnire cu acel „afara” frumos cu soarele, cu copacii si cu viata. Mai tarziu sau poate prea tarziu am realizat ca dupa ce Mam’mare a murit casa a ramas rece, fara acel „soare batran” care ii dadea viata candva in timpurile mai bune.

 

Cred ca e o experienta minunata sa ajungi la Delfinariul din Constanta si sa ii vezi pe cei doi delfini Ni-Ni si Chen-Chen intr-un spectacol de zile mari. Ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem intr-o frumoasa zi de duminica la Delfinariu. Desi era ora 11:02 si spectacolul incepuse de doua minute, doamna de la casa ne-a vandut biletele. Am alergat intr-un suflet inspre bazin. Cand am intrat in sala imensa plina de copii si de parinti am avut un sentiment de „uaaaauuuu”. Aproape 500 de oameni venisera sa vada delfinii. In bazin se unduiau jucausele vedete caci sunt doua femele de fapt.

Pentru inceput delfinii au dat cateva ture de bazin si au salutat cu codita in sus suindu-se pe platforma langa dresoarele lor spre deliciul publicului. Ce minunati sunt delfinii!

Imediat delfinii s-au aruncat in apa si in mare viteza au traversat jumatate de bazin apoi s-au scufundat. Pregateau ei ceva spectaculos.

Printre stropii de apa au mai ramas doar doua codite care se vedeau la suprafata. Chiar sunt niste animale inteligente daca sunt capabile sa invete atatea scheme si sa le execute in sincron.

In cateva secunde cum erau in apa Ni-Ni si Chen-Chen au zvacnit ca doua sageti deasupra bazinului. In poza am observat ca delfinii au sarit in X la distanta unul de altul si a fost spectaculoasa schema.

E incredibil cum plonjeaza in apa si cu ce usurinta executa numerele. Multa munca se afla in spatele fiecarei miscari. De subliniat ca fiecare delfin asculta de dresoarea lui.

Urmatoarea miscare cu mingea mi s-a parut o joaca de copil in desfasurare intre delfin si dresoare. Priviti ce mimica ghidusa are dresoarea parca pusa pe soții! Delfinul nu s-a lasat mai prejos si a efectuat perfect joacul cu mingea. 

A stat cateva secunde bune cu mingea pe botic in aplauzele furtunoase ale publicului dornic de distractie.

Cand eram pregatiti sa fim surprinsi cu ceva nou si neasteptat unul din delfini a zbughit-o in aer si a lovit cu mingea atarnata de o franghie. Publicul a primit cu multa bucurie schema si a aplaudat furtunos.

A urmat un mic moment de relaxare si pregatire a urmatoarei surprize. Fiecare delfin era atent la dresoarea lui si o urma precum un catelus stapana. Am citit pe net ca delfinii vad 300 de grade si pot roti ochii independent unul de altul. Se paote cu ochiul drept sa vada in sus si cu stangul in jos sau alte combinatii.

 

Ca si cum ar prezenta doua vedete la apa dresoarele le-au facut o miscare cu mana de genul: „mergeti si aratati lumii de ce sunteti in stare cu giumbuslucurile voastre!” Cei doi delfini au facut un tur de bazin cu burtile in sus la vedere. Foarte amuzanti, ce sa zic!

Fara sa treaca mult timp vad cei doi delfini cum tasnesc pe suprafata apei intr-o pozitie care ii asemana foarte mult cu doua rachete dornice de plimbari spatiale. 🙂

O mica gustarica binemeritata a fost pregatita pentru Ni-Ni si Chen-Chen si asta pentru ca urma un numar exploziv. Recompensa este cheia succesului cand e vorba de dresaj, dar si atasamentul fata de animale are rol important.

„Lume, lume, delfinii saritori sunt aici!”In multe aplauze delfinii au sarit peste franghie cu o lejeritate nemaintalnita. Cum de au invatat atat de multe miscari si numere aceste animale gingase?

A fost foarte emotionant sa ii auzim cum fac vocalize. Delfinii vorbesc intr-o limba a lor. Dresorii ii dirijeaza prin semne sau cu ajutorul fluierelor.

Delfinii stiu si sa salute cu aripioarele. La un moment dat „a aterizat” pe marginea bazinului si a dat din „mana”. Publicului i-a placut la nebunie.

Fiindca am urmarit de trei ori spectacolul in zile diferite am observat ca de fiecare data e altfel. Delfinul stie si sa dea „noroc” cu dresoarea sau sa „mearga” pe suprafata apei facand cativa „pasi”.

Printre cele mai frumoase si emotionante scheme s-a numarat dansul cu dresoarea/dresorul. Nu stiu cum de au reusit sa il invete sa se roteasca in apa la unison ca si cum ar fi om. La fel de impresionant a fost cand au inotat pe spate unul in prelungirea celuilalt, adica coada in calcai pe suprafata apei.

Spectacolul s-a terminat si nu puteam sa ma dezlipesc de bazin. Privindu-i am realizat ce animalute inteligente si frumoase sunt delfinii. Slava lui Dumnezeu pentru toate animalele pe care le-a facut in lume!

 

In urmatoarea zi cand am vazut spectacolul unul din delfinasi nu era intr-o stare buna asa ca ne-am bucurat mai mult de numerele facute de partenerul de joaca sau mai bine zis partenera. Delfinii sunt doua femele inteligente pe care dresorii le ingrijesc cu toata dragostea ca pe niste copilasi.

Publicat de: elenushu | 16/07/2021

Eforie Nord in direct

Luna iulie a debutat cu caldura mare asa ca am zis ca e musai sa mergem la mare. Eforie Nord „scrie pe noi” de data asta mi-am zis. Nu mai fusesem la Eforie de ceva vreme. Zis si facut. Am plecat la ora 6 jumatate de la Bucuresti si la ora 9 eram pe plaja.

Ador sclipirile marii in bataia razelor solare. Am profitat de ocazie ca nu era asa aglomerata plaja si am stat la „prajit”. Soarele ne mangaia pielea cu razele lui fierbinti. Acum realizam ca am asteptat doi ani de la ultima intalnire cu marea ca sa ne revedem.

Plaja impanzita cu umbrelute colorate diferit parea ca pluteste intr-o ordine desavarsita. Digul inalt cu scari „antice” te imbie sa il folosesti ca spatiu de aruncat ocheade marii. Ce frumoasa e Marea Neagra!!!

Oricat ar fi sezonul de aglomerat la Eforie Nord fiecare isi poate gasi un loc pe plaja lata, imensa. Seara plaja este temeinic nivelata pentru ca turistii sa se bucure de confort. Nisipul asta super ascunde scoici de diferite forme si marimi care asteapta sa fie descoperite de cei rabdatori si curiosi.

Hobby-ul meu cand ajung la mare e sa „scanez” dupa scoici. Ii admir pe cei mai dibaci care stiu sa faca din scoici coliere bine mestesugite sau diferite obiecte de decorat.

Contrar stirilor alarmiste de la meteo ziua a fost una calduroasa. De-abia la ora am avut parte de o ploaie torentiala care ne-a incurcat planurile insa orice ploaie de vara se opreste repede. Apa marii la inceput de iulie era foarte rece. Prima data am incercat, a doua oara am incercat apoi mi-am dat seama ca e rrrrece apa si nu e posibil sa ma scald.

Pentru cei mai curajosi exista o distractie excelenta si anume sa mearga cu vaporasul 3-4 kilometri in larg. Aici pot vedea delifinii jucausi. Ce bucurie pe ei!

Dupa-amiaza apareau intotdeauna barcutele cu panze duse de vant. Probabil ca e un sentiment sa te plimbi in asa mod. Cu panze colorate care mai de care barcutele erau privite de la mal cu mult interes mai ales de noi.

La capatul statiunii am descoperit si statia trenuletului. E o distractie preferata si de catre turistii mici si mari. Nu conteaza ce varsta ai cand te plimbi cu trenuletul.

Vedetele marii sunt pescarusii. Cand ii aud la Bucuresti cum striga ca o reclama tv parca vad si traducerea din tipatul lor :„Veniti la mare !! Veniti la mare!!!” Acest pescarus jucaus a dat cateva ture si apoi s-a asezat pe faleza.

Eforie Nord nu are pretentii de statiune de fite. Imi place ca este liniste si multa vegetatie la Eforie. Am vazut turisti normali care se complortau civilizat ceea ce este de aplaudat.

Nu puteam sa plecam de la Eforie fara sa vedem si celebra zona cu Bai reci -Namol de la Techirgiol. Este un brand. Toti romanii il foloseau pe vremuri si l-ar mai fi folosit daca ar intruni conditiile necesare. Namolul este foarte valoros si aducator de sanatate. La momentul actual se intra cu taxa la „namol”. Sa dea Dumnezeu sa le fie de folos tuturor romanilor!

Tin sa precizez ca ne-am cazat la Eforie Nord la Hotelul Evia. L-am ales pentru ca m-a dus cu gandul la Grecia Sfantului Ioan Rusu din Evia. Am fost placut impresionata ca la receptie Sfantul Ioan Rusu era prezent in icoana alaturi de Sfantul Nectarie.

Hotelul Evia este foarte aproape de plaja si de mare. Are o parcare incapatoare si este foarte curat. Am reusit sa  fotografiez corabiile expuse in hotel ca intr-un muzeu al marii. Excelent!

Daca ar fi sa mai venim la Eforie as vrea sa vad lebedele de pe malul Marii Negre cum se plimba pe apa cu gratia lor specifica. Din cate am inteles vara lebedele nu pot fi vazute pe la mal pentru ca sunt multi oameni in zona. Mai greu este sa admiri delfinii in larg insa o plimbare cu vaporul ar putea sa devina o amintire fascinanta daca ai ocazia sa ii vezi. Delfinasii sunt minunati! M-am limitat la a cumpara ca suvenir de la Eforie un calut de mare de plus. 

 

Publicat de: elenushu | 11/07/2021

Delta Dunarii in imagini

De-abia asteptam luna iunie ca sa plecam in Delta Dunarii. Calatoria era planificata de putina vreme si spre bucuria noastra chiar daca au fost tot felul de informatii la tv ca „vine ciclounl, trece ciclonul” am ajuns la Tulcea in ziua de sambata.

In dimineata excursiei am aflat de la doamna organizatoare ca este indicat sa vizitezi Delta intr-o perioada mai ploioasa sau noroasa. In zilele cu soare puternic pasarile din Delta sunt si ele ploschite de la caldura si stau ascunse la umbra. Ceea ce mi-a spus ea s-a adeverit. Am vazut multe pasari: pelicani, lebede, egrete, cormorani.

Noutatea pentru mine a fost ca pe suprafata apei am vazut multe libelule verzi, roscovane, negricioase. Anii trecuti ori nu le-am bagat in seama, ori nu erau acolo.

La un moment dat ghidul grupului de bulgari care se aflau pe vapor cu noi in Delta a anuntat la microfon cuvantul „lebed” carevasazica undeva se vedeau ceva lebede. M-am intors brusc sa vad in spatele vaporului pe directia arata de ghid doua lebede frumoase. Smecherele impanate tocmai asteptasera sa treaca vaporul ca sa poate inota in liniste si nestingherite de nimeni.

Probabil ca daca nu aveam camera foto cu mine nu as fi putut ajunge sa le pozez asa de aproape. Am salutat din mers cele doua lebadute si ne-am continuat aventura.

Marturisesc ca nu am vazut niciodata o multime de pelicani in zbor. Par ca au o logica, o organizare in zborul lor.

Dupa cateva secunde si-au schimbat modalitatea. Acum zburau in formatie, dar in forma literei V. Ce pasari ciudate si interesante sunt si pelicanii astia!!

Cand credeam ca le-am vazut pe toate mai arunc o privire spre cer si vad pelicanii zburand de data aceasta in sir indian ceea ce mi-a dat o stare de bine.

Dupa servirea pranzului pe vapor eram intr-o stare de toropeala placuta. Tocmai ma uitam la apa cand sub o salcie am zarit o pata alba asa ca mi-am pus aparatul foto la treaba. Acasa am descoperit cu surprindere ca pozasem nu o singura lebada, ci o lebada cu 8 puisori.

A mai trecut vreo ora si am avut parte de alta intalnire cu lebede si puisori cenusii acompaniati de cateva rate. Cu adevarat a fost o calatorie foarte placuta presarata cu multe intalniri.

 

 

Pe mal o egreta gratioasa statea ca o vedeta in lumina reflectoarelor. Corpul ei alb ca zapada se oglindea in apa. Ce faptura frumoasa a facut Dumnezeu! Ce bine ca am fost prezenti pentru o clipa sa o putem admira in Delta Dunarii!

Pe vapor timpul trece altfel intre o aripa de val pornit de la alta ambarcatiune intalnita pe ruta si o clipire de raza de soare asezata pe o frunza de nufar. Paradisul are multe cotloane risipite pe pamantul Romaniei. Raiul verde de acasa ne face fericiti cand patrundem pe taramul lui intr-o calatorie chiar si de cateva ore.

Unde mai pui ca fiecare priveliste incantatoare te imbie sa o fotografiezi pentru ca reprezinta un tablou perfect pentru mai tarziu cand clipa fuge si amintirea ii ia locul.

Am vazut nuferi galbeni in Delta Dunarii. Erau boboci.

Frumosii nuferi se unduiau la trecerea barcilor sau vaporaselor intr-un balet mut. Noi oamenii suntem curiosi sa ii vedem sau admiram, dar nuferii cred ca s-ar descurca mai bine in vietile lor vegetale lasati in pace, uitati de lume.

 

Pana sa ma desmeticesc mai bine o rata tocmai isi lua talpasita in mare graba speriata probabil de zgomotul vaporului. Tocmai ce spuneam ca si pasarilor le-ar merge mai bine fara interactiunea cu omul.

Intr-un loc asa de pitoresc barcuta este o alternativa si mai potrivita sa descoperi Delta Dunarii.

In unele zone apa era presarata cu petale mici verzulii dandu-i un aspect de poveste. In acest coltisor de vis un starc statea ascuns pe craca unui copac care era jumatate ascuns in apa.

La intoarcerea din calatorie ne-am dat seama ca a fost minunat. Ori de cate ori ai vizita Delta Dunarii pe acelasi traseu nu te saturi niciodata pentru ca este o sursa inepuizabila de frumos.

Pe langa minunatiile Deltei Tulcea mai are un frumos Muzeu care poate fi vizitat in weekend. „Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării” are Acvariu si expozitii temporare si permanente care iti capteaza atentia si te face sa iti doresti sa revii.

Publicat de: elenushu | 16/05/2021

Manastirea Dalhauti

Am mai incercat de doua ori sa mergem la Manastirea Dalhauti in trecut, dar fara succes. Prima data ne-am oprit din cauza ca soseaua se termina brusc si trebuia sa continuam pe un drum forestier. Colac peste pupaza GPS-ul murise subit pentru ca ne aflam in padure si semnal nu era. Nici nu stiam cat mai avem pana la Manastire de mers. A doua oara am facut cale intoarsa dupa ce era sa ne ingropam in niste cratere de pe drum. A treia oara ne-a ajutat Maica Domnului sa ajungem cu bine.

 

Ne-am gasit cazare la Cerdac in apropiere. Locul este foarte pitoresc. Trebuie sa punctez ca la Cerdac mananci boiereste. In aceasta perioada de primavara verdele e la putere. Chiar vizavi de Cerdac se afla un lan verde care dimineata mi-a incantat ochii la ora trezirii.

 

Pana la Manastirea Dalhauti am ajuns cu un taxi. A fost o alegere foarte buna si ma bucur ca ne-a luminat Bunul Dumnezeu sa facem asa. Drumul a fost reparat in unele zone, dar tot e distrugator de masini cu garda joasa.

Sfanta Liturghie nu incepuse inca asa ca am profitat de ocazie sa admiram si sa descoperim frumoasa curte a Manastirii care era impodobita cu flori de diferite culori. Cu nerabdare am pasit in Biserica sa ne inchinam la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului numita Anufiana.

Cu adevarat Maica Domnului a pus in Icoana Harul Sau care domneste in intreaga Biserica. Senzatia e ca te bucuri de o liniste de nedescris si nu iti mai vine sa pleci de acolo. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu acopera-ne cu Harul Tau pe noi pacatosii! Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului numita Anufiana se crede ca este o copie dupa cea pictata de Sfantul Apostol Si Evanghelist Luca.

Langa Icoana Maicii Domnului Anufiana se afla o Racla cu multe Sfinte Moaste: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfantul Ioan Rusu, Sfantul Nectarie, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Eftimie cel Mare, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ioan Casian, Sfantul Gheorghe, Sfintii Cosma si Damian, Sfantul Trifon, Sfantul Elefterie, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov etc. Slava lui Dumnezeu pentru tot si toate! A fost o zi perfecta in care am pasit in acest colt de Rai numit Dalhauti.

Older Posts »

Categorii