Luna iulie a debutat cu caldura mare asa ca am zis ca e musai sa mergem la mare. Eforie Nord „scrie pe noi” de data asta mi-am zis. Nu mai fusesem la Eforie de ceva vreme. Zis si facut. Am plecat la ora 6 jumatate de la Bucuresti si la ora 9 eram pe plaja.

Ador sclipirile marii in bataia razelor solare. Am profitat de ocazie ca nu era asa aglomerata plaja si am stat la „prajit”. Soarele ne mangaia pielea cu razele lui fierbinti. Acum realizam ca am asteptat doi ani de la ultima intalnire cu marea ca sa ne revedem.

Plaja impanzita cu umbrelute colorate diferit parea ca pluteste intr-o ordine desavarsita. Digul inalt cu scari „antice” te imbie sa il folosesti ca spatiu de aruncat ocheade marii. Ce frumoasa e Marea Neagra!!!

Oricat ar fi sezonul de aglomerat la Eforie Nord fiecare isi poate gasi un loc pe plaja lata, imensa. Seara plaja este temeinic nivelata pentru ca turistii sa se bucure de confort. Nisipul asta super ascunde scoici de diferite forme si marimi care asteapta sa fie descoperite de cei rabdatori si curiosi.

Hobby-ul meu cand ajung la mare e sa „scanez” dupa scoici. Ii admir pe cei mai dibaci care stiu sa faca din scoici coliere bine mestesugite sau diferite obiecte de decorat.

Contrar stirilor alarmiste de la meteo ziua a fost una calduroasa. De-abia la ora am avut parte de o ploaie torentiala care ne-a incurcat planurile insa orice ploaie de vara se opreste repede. Apa marii la inceput de iulie era foarte rece. Prima data am incercat, a doua oara am incercat apoi mi-am dat seama ca e rrrrece apa si nu e posibil sa ma scald.

Pentru cei mai curajosi exista o distractie excelenta si anume sa mearga cu vaporasul 3-4 kilometri in larg. Aici pot vedea delifinii jucausi. Ce bucurie pe ei!

Dupa-amiaza apareau intotdeauna barcutele cu panze duse de vant. Probabil ca e un sentiment sa te plimbi in asa mod. Cu panze colorate care mai de care barcutele erau privite de la mal cu mult interes mai ales de noi.

La capatul statiunii am descoperit si statia trenuletului. E o distractie preferata si de catre turistii mici si mari. Nu conteaza ce varsta ai cand te plimbi cu trenuletul.

Vedetele marii sunt pescarusii. Cand ii aud la Bucuresti cum striga ca o reclama tv parca vad si traducerea din tipatul lor :„Veniti la mare !! Veniti la mare!!!” Acest pescarus jucaus a dat cateva ture si apoi s-a asezat pe faleza.

Eforie Nord nu are pretentii de statiune de fite. Imi place ca este liniste si multa vegetatie la Eforie. Am vazut turisti normali care se complortau civilizat ceea ce este de aplaudat.

Nu puteam sa plecam de la Eforie fara sa vedem si celebra zona cu Bai reci -Namol de la Techirgiol. Este un brand. Toti romanii il foloseau pe vremuri si l-ar mai fi folosit daca ar intruni conditiile necesare. Namolul este foarte valoros si aducator de sanatate. La momentul actual se intra cu taxa la „namol”. Sa dea Dumnezeu sa le fie de folos tuturor romanilor!

Tin sa precizez ca ne-am cazat la Eforie Nord la Hotelul Evia. L-am ales pentru ca m-a dus cu gandul la Grecia Sfantului Ioan Rusu din Evia. Am fost placut impresionata ca la receptie Sfantul Ioan Rusu era prezent in icoana alaturi de Sfantul Nectarie.

Hotelul Evia este foarte aproape de plaja si de mare. Are o parcare incapatoare si este foarte curat. Am reusit sa  fotografiez corabiile expuse in hotel ca intr-un muzeu al marii. Excelent!

Daca ar fi sa mai venim la Eforie as vrea sa vad lebedele de pe malul Marii Negre cum se plimba pe apa cu gratia lor specifica. Din cate am inteles vara lebedele nu pot fi vazute pe la mal pentru ca sunt multi oameni in zona. Mai greu este sa admiri delfinii in larg insa o plimbare cu vaporul ar putea sa devina o amintire fascinanta daca ai ocazia sa ii vezi. Delfinasii sunt minunati! M-am limitat la a cumpara ca suvenir de la Eforie un calut de mare de plus. 

 

De-abia asteptam luna iunie ca sa plecam in Delta Dunarii. Calatoria era planificata de putina vreme si spre bucuria noastra chiar daca au fost tot felul de informatii la tv ca „vine ciclounl, trece ciclonul” am ajuns la Tulcea in ziua de sambata.

In dimineata excursiei am aflat de la doamna organizatoare ca este indicat sa vizitezi Delta intr-o perioada mai ploioasa sau noroasa. In zilele cu soare puternic pasarile din Delta sunt si ele ploschite de la caldura si stau ascunse la umbra. Ceea ce mi-a spus ea s-a adeverit. Am vazut multe pasari: pelicani, lebede, egrete, cormorani.

Noutatea pentru mine a fost ca pe suprafata apei am vazut multe libelule verzi, roscovane, negricioase. Anii trecuti ori nu le-am bagat in seama, ori nu erau acolo.

La un moment dat ghidul grupului de bulgari care se aflau pe vapor cu noi in Delta a anuntat la microfon cuvantul „lebed” carevasazica undeva se vedeau ceva lebede. M-am intors brusc sa vad in spatele vaporului pe directia arata de ghid doua lebede frumoase. Smecherele impanate tocmai asteptasera sa treaca vaporul ca sa poate inota in liniste si nestingherite de nimeni.

Probabil ca daca nu aveam camera foto cu mine nu as fi putut ajunge sa le pozez asa de aproape. Am salutat din mers cele doua lebadute si ne-am continuat aventura.

Marturisesc ca nu am vazut niciodata o multime de pelicani in zbor. Par ca au o logica, o organizare in zborul lor.

Dupa cateva secunde si-au schimbat modalitatea. Acum zburau in formatie, dar in forma literei V. Ce pasari ciudate si interesante sunt si pelicanii astia!!

Cand credeam ca le-am vazut pe toate mai arunc o privire spre cer si vad pelicanii zburand de data aceasta in sir indian ceea ce mi-a dat o stare de bine.

Dupa servirea pranzului pe vapor eram intr-o stare de toropeala placuta. Tocmai ma uitam la apa cand sub o salcie am zarit o pata alba asa ca mi-am pus aparatul foto la treaba. Acasa am descoperit cu surprindere ca pozasem nu o singura lebada, ci o lebada cu 8 puisori.

A mai trecut vreo ora si am avut parte de alta intalnire cu lebede si puisori cenusii acompaniati de cateva rate. Cu adevarat a fost o calatorie foarte placuta presarata cu multe intalniri.

 

 

Pe mal o egreta gratioasa statea ca o vedeta in lumina reflectoarelor. Corpul ei alb ca zapada se oglindea in apa. Ce faptura frumoasa a facut Dumnezeu! Ce bine ca am fost prezenti pentru o clipa sa o putem admira in Delta Dunarii!

Pe vapor timpul trece altfel intre o aripa de val pornit de la alta ambarcatiune intalnita pe ruta si o clipire de raza de soare asezata pe o frunza de nufar. Paradisul are multe cotloane risipite pe pamantul Romaniei. Raiul verde de acasa ne face fericiti cand patrundem pe taramul lui intr-o calatorie chiar si de cateva ore.

Unde mai pui ca fiecare priveliste incantatoare te imbie sa o fotografiezi pentru ca reprezinta un tablou perfect pentru mai tarziu cand clipa fuge si amintirea ii ia locul.

Am vazut nuferi galbeni in Delta Dunarii. Erau boboci.

Frumosii nuferi se unduiau la trecerea barcilor sau vaporaselor intr-un balet mut. Noi oamenii suntem curiosi sa ii vedem sau admiram, dar nuferii cred ca s-ar descurca mai bine in vietile lor vegetale lasati in pace, uitati de lume.

 

Pana sa ma desmeticesc mai bine o rata tocmai isi lua talpasita in mare graba speriata probabil de zgomotul vaporului. Tocmai ce spuneam ca si pasarilor le-ar merge mai bine fara interactiunea cu omul.

Intr-un loc asa de pitoresc barcuta este o alternativa si mai potrivita sa descoperi Delta Dunarii.

In unele zone apa era presarata cu petale mici verzulii dandu-i un aspect de poveste. In acest coltisor de vis un starc statea ascuns pe craca unui copac care era jumatate ascuns in apa.

La intoarcerea din calatorie ne-am dat seama ca a fost minunat. Ori de cate ori ai vizita Delta Dunarii pe acelasi traseu nu te saturi niciodata pentru ca este o sursa inepuizabila de frumos.

Pe langa minunatiile Deltei Tulcea mai are un frumos Muzeu care poate fi vizitat in weekend. „Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunării” are Acvariu si expozitii temporare si permanente care iti capteaza atentia si te face sa iti doresti sa revii.

Am mai incercat de doua ori sa mergem la Manastirea Dalhauti in trecut, dar fara succes. Prima data ne-am oprit din cauza ca soseaua se termina brusc si trebuia sa continuam pe un drum forestier. Colac peste pupaza GPS-ul murise subit pentru ca ne aflam in padure si semnal nu era. Nici nu stiam cat mai avem pana la Manastire de mers. A doua oara am facut cale intoarsa dupa ce era sa ne ingropam in niste cratere de pe drum. A treia oara ne-a ajutat Maica Domnului sa ajungem cu bine.

 

Ne-am gasit cazare la Cerdac in apropiere. Locul este foarte pitoresc. Trebuie sa punctez ca la Cerdac mananci boiereste. In aceasta perioada de primavara verdele e la putere. Chiar vizavi de Cerdac se afla un lan verde care dimineata mi-a incantat ochii la ora trezirii.

 

Pana la Manastirea Dalhauti am ajuns cu un taxi. A fost o alegere foarte buna si ma bucur ca ne-a luminat Bunul Dumnezeu sa facem asa. Drumul a fost reparat in unele zone, dar tot e distrugator de masini cu garda joasa.

Sfanta Liturghie nu incepuse inca asa ca am profitat de ocazie sa admiram si sa descoperim frumoasa curte a Manastirii care era impodobita cu flori de diferite culori. Cu nerabdare am pasit in Biserica sa ne inchinam la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului numita Anufiana.

Cu adevarat Maica Domnului a pus in Icoana Harul Sau care domneste in intreaga Biserica. Senzatia e ca te bucuri de o liniste de nedescris si nu iti mai vine sa pleci de acolo. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu acopera-ne cu Harul Tau pe noi pacatosii! Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului numita Anufiana se crede ca este o copie dupa cea pictata de Sfantul Apostol Si Evanghelist Luca.

Langa Icoana Maicii Domnului Anufiana se afla o Racla cu multe Sfinte Moaste: Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, Sfantul Ioan Rusu, Sfantul Nectarie, Sfantul Efrem cel Nou, Sfantul Eftimie cel Mare, Sfantul Pantelimon, Sfantul Ioan Casian, Sfantul Gheorghe, Sfintii Cosma si Damian, Sfantul Trifon, Sfantul Elefterie, Sfantul Grigorie Palama, Sfantul Serafim de Sarov etc. Slava lui Dumnezeu pentru tot si toate! A fost o zi perfecta in care am pasit in acest colt de Rai numit Dalhauti.

Este prima data cand vad Olanestiul primavara. Peste tot verdele crud iti face cu ochiul. Nu mai vorbesc de cerul albastru si  senin, pe care il sorbi dintr-o privire si care este aducator de liniste in suflet in urmatoarele secunde. M-a uimit ca padurea care era plina de floricele roz cae abia asteptau sa fie admirate si descoperite.

 

Ce pot sa spun este ca plimbarea pe langa lacul cu nuferi (neinfloriti la acea data) este reparatoare de neuroni si gratuita pentru fiecare turist care face efortul sa ajunga acolo. 🙂 Olanestiul nostru este minunat!

Mi-am dorit sa ajung la Manastirea Mraconia mai ales ca data trecuta cand am mers aici o ploaie torentiala si programul de grup ne-au impiedicat sa ii trecem pragul. Dupa ce am trecut de Orsova si ne-am plimbat „la brat” cu Dunarea o bucata de vreme iata ca am parcat masina.

Manastirea Mraconia are hramul Sfanta Treime si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Denumirea se talcuieste „loc ascuns”. Pe acest loc de-a lungul anilor Manastirea a disparut si a aparut. Numai Dunarea poate spune de cate ori invadatorii au distrus-o, insa Bunul Dumnezeu a vrut ca ea sa dainuie peste timp. In anul 1995 a fost reinfiintata.

Am pasit cu pasi timizi spre intrarea in Biserica. Ma gandeam ca la acea ora a pranzului sa nu fie inchisa. Maica de la pangar ne-a intampinat voioasa.

O liniste tainica ne-a imbratisat inimile acolo. Puterea rugaciunii este mare. Apoi am desoperit ca Manastirea Mraconia are o pictura aparte, frumoasa si simpla care te uimeste.

Am fost uimita cate Sfinte Moaste erau in racla: Sf. Maria Egipteanca, Sf. Maria Magdalena, Sf. Mina, Sf. Haralambie, Sf. Stefan etc.

Ne-am oprit pentru cateva minute sa privim Dunarea. Ea nu se grabeste nicaieri. Isi urmeaza cursul firesc si curge, curge mai departe. Sa invatam de la ea sa nu ne mai grabim sau sa incercam sa sarim etapele normale ale vietii.

Ca un simbol al dacilor nemuritori se inalta acest stindard cu cap de lup si corp de sarpe peste tinutul apelor. In Romania au fost doar cateva locuri unde l-am mai intalnit (le pot numara pe degetele de la maini).

Cazanele sunt la locul lor la fel de „fierbatoare”. Am zarit si o rata care se plimba pe luciul apei ca o regina motata.

 

Pe langa cadrul natural minunat la Baile Herculane am gasit cateva statui frumoase care merita admirate chiar daca unele reprezinta zeitati. Sa nu uitam ca denumirea statiunii vine de la Hercule care era fiul lui Zeus.

Hercule s-a nascut muritor, dar datorita faptelor lui de vitejie ulterior a capatat nemurirea. Statuia este confectionata din bronz si a fost turnata in anul 1847 de austrieci.

Langa izvoarele Neptun II si Neptun III se afla statuia Zeitei Diana care este protectoarea campurilor si a animalelor. Numele ei e posibil sa derive din „Diviana” care inseamna  stralucitoare. In mitologia greaca, zeita Diana face parte dintr-o trinitate de divinitati, alaturi de Virbius, zeu al padurilor  si Egeria, nimfa apelor.

Aceasta zeitate este Omphala, regina Lydiei, despre care nu am mai auzit pana sa ajung la Herculane. Cautand pe internet am gasit informatii ca ar fi fost iubita lui Hercule.

Aproape de Hotelul Roman se afla in parcare o statuie interesanta cu o tanara care judecand dupa ulcioare doreste sa care apa in recipiente.

De remarcat frumoasa imbracaminte si sandalele care lasa sa se intrevada picioarele gratioase ale tinerei. Are si o coafura interesanta.

Daca treci de Hotelul Roman si te plimbi agale pe drumul asfaltat vei gasi trei statui (trebuiau sa fie patru, dar una a fugit) deosebit de expresive. Statuia aceasta ma duce cu gandul la tinutul apelor caci tine mana pe un peste, are langa picioare un ulcior cu apa, iar in mana dreapta un corn al abundentei.

Urmatoarea statuie duce pe umar un vas cu apa si are un ulcior in mana stanga. Se aseamana cu statuia de dinainte prin simplu fapt ca si ea cara apa, doar suntem in tinutul apelor termale miroculoase.

A treia statuie infatiseaza o tanara cu o roche lunga si un pandantiv sic la gat care nu mai cara apa, ci doua cosuri cu merinde. Nu pot sa bag mana in foc daca in cosul pe care il tine de toarta ar fi ciuperci…

Intrebarea de 1000 de puncte este unde a fugit a patra statuie? I-au mai ramas doar talpile gingase. Oare a fost distrusa de vreun golan sau pur si simplu roasa de timp? 

Am cautat sa fotografiez toate statuile din Herculane chiar daca erau degradate sau nu. Timpul nemilos si nepasarea romanilor isi spun cuvantul. Poate intr-o zi Baile Herculane vor redeveni ceea ce au fost odinioara- o bucata de paradis. Doamne ajuta!

Dintre toate cladirile frumoase care au avut stralucirea lor la timpul lor cel mai mult m-a impresionat Cazinoul. Acesta se inalta cu o maiestrie baroca in Parcul Central al statiunii vrand parca sa imbie la a fi descoperit de turisti.

Pe frontispiciul Cazinoului apare scris salutul roman „Saluti et laetitiae” adica „Sanatate si bucurii” salut care arata ca a cest loc avea menirea de a lecui prin veselie.

Din cate am citit in zilele noastre aici se organizeaza diverse evenimente. Locul si-a pastrat menirea ceea ce este un lucru de aplaudat. Privita mai de aproape cladirea seamana cu o Miss Univers imbatranita. Fata ei tradeaza pe alocuri frumusetea de care s-a bucurat pe timpuri.

Parcurgand lungul coridor esti fascinat de tavan si de dantelariile de pe fiecare coloana. Frunze si flori diferite sunt incustrate ca pregatite pentru eternitate aici.

Cu atatea flori si frunze Caznioul pare incununat ca un elev cu coronita la sfarsit de an scolar. M-a bucurat ca cineva a investit bani in reabilitarea Cazinoului, dar se pare ca din nou este nevoie de o mana de ajutor.

Timpul nemilos ciopleste „rani”pe trupul cazinoului. Plimbandu-ma pe aici parca am sarit inapoi in timp. Ce senzatie stranie sa te invarti pe aici ca sa zaresti mai bine tavanul:

 

Marele Muzee ale lumii ar face moarte de om sa aiba asa frumusete in custodie. O stare de tristete m-a cuprins vazand ca se degradeaza totul. Pe de alta parte m-am bucurat ca am sosit la timp sa le vad inainte de a fi prea tarziu.

Nici podeaua nu se lasa mai prejos cand e descoperita. Motive vegetale si geometrice imbinate perfect te naucesc de cap. Unde incepe si unde se termina? Roburi, patratele, flori, frunze si iar romburi, cercuri, toate iti pun imaginatia la incercare ca si cum ai participa la o lectie de gandire.

Daca te plimbi cu atentie prin Baile Herculane constati ca statiunea pastreaza cateva simboluri ale istoriei. In definitiv aici romanii cand au venit au gasit populatia daca. M-a impresionat sa constat ca langa Hotelul Roman exista amplasate pe zid scene ale luptelor daco-romane, copii ale celor aflate pe Columna Traiana.

Scena de mai sus aminteste de sinuciderea lui Decebal asa cum ne este prezentata si in cartea de istorie. Regele dac prefera sa isi curme viata decat sa cada viu in mainile invadatorilor romani. In alta scena care se afla pe zid dacii sunt prezentati cand iau cu asalt un castru roman cu intentia de a-l incendia.

Deci plimbandu-ne prin Baile Herculane am luat parte si la lectia de istorie. Trebuie sa amintesc si de faptul ca la parterul Hotelului Roman unde ne-am cazat se pastreaza baile romane. Exista si un muzeu amenajat pentru cei care vor sa vada cum aratau baile romane.

 

Mi se pare incredibil ca in 2021 te poti scalda asa cum faceau romanii in vremea lor. La parterul Hotelului Roman iese la suprafata izvorul Hercules, care alimenteaza cu apa termala toata statiunea.

Baia Apollo arata destul de rau in zilele noastre ca o fantoma a baii comune in care romanii isi cautau de sanatate. Am avut curiozitatea sa ma uit printre gratiile ferestrei si am descoperit un bazni de ciment lasat in paragina. Panoul info anunta ca aici existau trei bazine din marmura rosie si alba unul pentru femei, unul pentru barbati si unul pentru militari.

Intr-un cadru care aduce a Acropolele grecesti sta ascuns izvorul Neptun III (de ochi). De fapt este vivazi de izvorul Neptun II. Daca va intrebati ce se intampla cu apa izvorului daca nu e folosita raspunsul este ca se scurge in Cerna.

 Afectiuni oftalmologice cum ar fi : conjunctivite cronice, blefarite cronice, puruit/mancarimi de pleoape pot fi tratate la Herculane.

Ce mi-a placut aici langa Izvoul Neptun a fost ca sunt niste bancute amplasate pe care te poti odihni in voie privind statiunea. La asfintit de soare locul prinde a emana un soi de liniste „ionizat” dupa  care multi tanjesc.

 

Cum ne plimbam agale prin statiunea Baile Herculane am vazut ceva ce semana cu un turnulet de castel. Bineinteles ca eram curioasa asa ca am dat un rond sa studiez mai de apropae izvorul. Aici la Herculane exista izvoare in care te scalzi si izvoare pe care le folosesti extern.

Entuziasmata la maxim am coborat scarile in mare viteza si am descoperit ceva bun si ceva rau. Locul nu parea asa de bine ingrijit. Frunzele uscate zaceau nematurate de ceva vreme aici. Izvorul a dat pe din afara pentru ca este infundata scurgerea.

Acesta este Izvorul Neptun II (de stomac) si apa lui are temperatura de 46 grade. Acesta este lucrul bun pe care l-am descoperit. Am fost foarte bucuroasa sa constat ca apa e fierbinte.  Totusi imi pare rau ca are aspect de ruina sau spre ruina desi locul a fost modernizat la un moment dat.

Oare cati oameni ar putea sa se insanatoseasca daca s-ar trata cu apa acestui izvor. Sa dea Bunul Dumnezeu ca locul sa renasca la un moment dat din propria cenusa ca Pasarea Phonix pentru ca romanii sa beneficieze de sanatate sa trateze gastrita, diabetul zaharat, bronsita etc .

Am urcat scarile un pic mahnita de cele vazute, dar bucuroasa ca izvorul exista inca si ca nu e totul pierdut.