Se implineste fix un an de cand am vizitat Grecia cu ajutorul lui Dumnezeu. Partea cea mai frumoasa si iesita din comun a pelerinajului a fost cand am mers la Meteora. Conform Wikipedia „Ca fenomen fizic este unic in toata lumea. Aceasta formatiune de stanci a luat nastere datorita unui con in forma de delta, constituit din pietre de rau si namol, care se varsau in vechiul lac tessalic. Dupa separatia geologica a masivilor muntosi ai Olimpului si ai Ossei, apele lacului au gasit iesire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv in forma de delta s-a scindat in pietre si stânci uriase compacte cu inaltimi de pana la 400 metri.”
Inca de cand a aparut in zare pe geamul autocarului ardeam de nerabdare sa vad Meteorele. Urma sa ne cazam chiar la poalele Meteorelor ceea ce dadea si mai mult farmec situatiei in sine.
A doua zi dis de dimineata i-am dat trezirea receptionerului sa imi deschida usa care ducea pe acoperisul hotelului pentru ca aveam programata o sedinta foto cu fermecatoarele Meteore.
Semanau cu niste fete Morgane trezite brusc din somn sau cu niste sirene esuate departe de mare. Priveam cu mirare drumul serpuit care urma sa ne duca si pe noi sus in ceruri…
Formele ciudate ale stancilor semanau cand cu niste colti imensi cand cu o centrala de dimensiuni uriase.
Doar acoperisurile cladirilor vecine ma trezeau la realitate din starea de euforie. Ce creatie cudata si Meteorele acestea! Senzatia e si mai intensa cand te plimbi prin Kalambaka si uitandu-te spre cer ai impresia ca stancile stau sa se prabuseasca peste localitate…
Iata-ne in autocar pregatindu-ne urcusul duhovnicesc. Sa fim mai aproape de Dumnezeu sus pe varfurile Meteorelor este ceea ce ne dorim. Acesta este drumul serpuit pe care il vedeam de pe acoperisul hotelului unde fuseseram cazati.
Imaginatia fiecaruia se impleteste cu realitatea care se deruleaza uimitor de frumos prin fata ochilor. Aici pare a fi un perete plin de gauri ca niste ferestre de hotel. Poate ca sihastrii greci s-au nevoit in aceste locuri. Vantul sau apele care s-au scurs par a fi sapat in stanca niste forme ca de perdea unduita de o adiere de vant.
Aici Meteorele sau adunat ca niste uriasi la sfat, ingramadite una in alta pun la cale un taifas sau o razmelita?
Turnul stancos mandru si fioros in acelasi timp…are o muchie slefuita ca o partie de ski. Interesant, nu?
Cand o vezi de la departare parca te uiti in gura uriasului din poveste si ii examinezi maselele tocite, retezate.
Aici stancile duc cu gandul la templele stravechilor incasi. Vegetatia bogata din imprejurimi te zgaltaie putin vizual. Esti totusi pe sosea!!!
Cand crezi ca ai vazut totul atunci esti uimit mai tare de imaginea Manastirilor agatate pe varfurile stancilor Meteore.
Inghesuite ca satucele noatre romanesti de la munte, Manastirile de la Meteore ti se dezvalui privirii parca sfidand legea gravitatiei.
La Meteore există 24 de Manastiri. Nu toate se pot vizita. Noi am reusit sa vedem intr-o zi trei din ele cu ajutorul Bunului Dumnezeu.
Manastirile: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae Padova sunt in ruina.
Manastirile: Marele Meteor, Varlaam, Sfanta Treime, Sfantul Stefan, Rusanou, Sfantul Nicolae sunt functionale.
Acum ne aflam la teatru de stanci. Cortina formata din vegetatie este inlaturata si apar personajele mutante cu forme si aspect suspect.
Se leagana prin fata ochilor mirati ai turistilor apoi lasa in urma lor alte stanci cu varfuri un pic indoite ca niste inglite. 😀
Acum se prefac in degetele unei maini uriase care tinde sa apuce tot cerul si sa il sugrume.
Imaginea se schimba cu alte stanci- ciuperci care poarta pe palarie Manastiri construite de oameni.
Cand chiar crezi ca le-ai vazut pe toate ramai mut vazand pe geamul autocarului gardul de stanci. Meteorele si-au dat mana ca niste jandarmi strajnici si au format un gard fortareata.
Urmatorii pasi te arunca in tinutul stancilor. Aici e o poveste a tinuturilor reci unde vantul e singurul stapan care roade timpul.
Dupa atata hoinareala ajungem la Manastirea Marele Meteor care se zareste ascunsa printre stanci. Este cea mai renumita dintre Manastiri si are hramul Schimbarii la Fata.
De jur imprejur troneaza imparatia stancilor. Pe aceasta din imagine as numi-o „stanca cu breton”.
Privita de sus Manastirea are miros de divin, de liniste dumnezeiasca. Oare oamenii acestia se trezesc dimineata chiar in palmele lui Dumnezeu? Judecand dupa inaltime ai zice ca da…
Curand descoperim ca e nevoie sa coboram si sa urcam multe scari pentru a ajunge la intrarea in Marele Meteor. Hmmm…. e destul de cald si nu e nici ora 9…
Ne adunam toate fortele si incepem sa numaram scarile cate ne vor conduce printr-un tunel ingust sapat in stanca.
Il urmam pe parinte prin tunel si avem senzatia ca trecem prin tunelul vietii… ca ne nastem intr-o lume vie si minunata….
Aici la intrare am asteptat in liniste sa vina omul care vinde biletele. Racoarea zidurilor si linistea locului te infioara. Eram nerebdatoare sa vad continuarea.
Asa cum am spus Manastirea Marele Meteor are hramul „Schimbarea la Fata”. Ce alt hram mai nimerit putea avea acest loc sfant care iti imprima in suflet pace?
Aici am putut face poze in interiorul Manastirii, dar la altele nu ni s-a dat voi. Chiar atrageau atentia intr-un mod brutal sa nu se fotografieze.
Manastirea Marele Meteor adaposteste Icoana Maicii Domnului -Floare nevestejita in care Hristos apare pictat nu ca un copil, ci ca un imparat. Slava Tie Doamne, slava Tie!
Dupa ce am iesit din Biserica m-am dus sa admir privelistea. Stancile rasarite din pamant ca o padurice incanta privirea.
Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat prilejul sa vad acest loc minunat si unic in lume de altfel. Sfinxul nostru din Bucegi e doar un demo fata de filmul care se joaca aici. 😀
Cu putina rabdare ajungi sa intelegi si secretele locului mai ales daca iti pui intrebarea cum sunt transportate alimentele si bagajele pana sus….
Privind de sus soseaua si locul parcarii mi-am dat seama ca in telul lui de a domina tinutul omul a uratit natura pentru a face posibila urcarea si accesul propriu zis. Fiecare actiune are avantajele si dezavantajele ei.
Am coborat scarile si ne-am indreptat agale catre autocar. Eram de-a dreptul multumita ca am patruns locul tainic in care Dumnezeu e mai aproape de oameni- Marele Meteor. Cam atat am avut de scris despre acest subiect momentan. Voi reveni cu o alta insemnare despre celelalte doua Manastiri vizitate.
Dupa o perioada in care parea ca nu se intampla nimic si mi se micsorase rabdarea „pac!!!!” apare ca un fulger si dispare rapid steluta multasteptata. 🙂 Asteptarea stelelor cazatoare e speciala pentru ca nu stii niciodata pe ce „colt” de cer va aparea urmatoarea minune. Mereu te surprinde si iti straneste curiozitatea. Nu trebuie decat sa ai rabdare, sa fii pregatit sa o vezi si sa baleiezi cu privirea in continuu bolta cereasca.
