Publicat de: elenushu | 13/08/2017

Ploaia de stele cazatoare (12-13 august 2017)

Imi place vara in mod deosebit pentru ca e cald. Poti sa te misti liber fara sa fii incatusat de cojoace/sube etc. Noptile de vara au un farmec aparte atunci cand se anunta ploaie de stele cazatoare. Am iesit la panda pe la ora 22:30 in Parcul Politehnicii. Am gasit un loc de „belvedere” unde erau mai putine becuri si coroane de copaci stufoase. Aici puteam sa vedem cerul intins.

Dupa o perioada in care parea ca nu se intampla nimic si mi se micsorase rabdarea „pac!!!!” apare ca un fulger si dispare rapid steluta multasteptata. 🙂 Asteptarea stelelor cazatoare e speciala pentru ca nu stii niciodata pe ce „colt” de cer va aparea urmatoarea minune. Mereu te surprinde si iti straneste curiozitatea. Nu trebuie decat sa ai rabdare, sa fii pregatit sa o vezi si sa baleiezi cu privirea in continuu bolta cereasca.
„Cea mai cunoscuta ploaie de meteori de-a lungul anilor este Perseide, al carei maxim apare in data de 12 august a fiecarui an, cu o rata de peste un meteor pe minut.”SURSA: Wikipedia
La anul sper sa organizez mai bine vanatoarea de stele cazatoare si sa imi cresc sansele sa vad mai multe… Zic…

Duminica, 30 iulie 2017, s-a incheiat BFIT Bucuresti. Aflasem mai demult de el, dar spre rusinea mea nu am reusit sa ajung. Iata-ne in ultima zi a festivalului prezenti in Piata Universitatii. Am citit in programul festivalului ca urma sa vedem o trupa franceza care va aduce atmosfera carnavalurilor latino in Piata Universitatii.

La ora 19:40 au iesit din cort dansatoarele si a urmat un moment exceptional. Mi-au placut costumele lor, modul de a dansa la unison. Erau 10 dansatoare si un dansator 🙂 Ca sa ajunga la asa performante probabil oamenii acestia se antreneaza ore in sir. Nota 10+!

Sursa foto: Facebook

Publicat de: elenushu | 30/07/2017

Baia Porcilor si namolul sapropelic in imagini

Dragi prieteni, azi va voi destainui din tainele inamolirii la Slanic mai exact la „Baia Porcilor”. Pentru a profita de beneficiile namolului sapropelic aveti nevoie de un mijloc de transport ca sa ajungeti in oraselul Slanic.

Se poate ajunge la Slanic Prahova cu trenul sau cu masina. Am incercat ambele variante. Bineinteles e foarte important ca Dumnezeu sa dea mult soare in ziua aleasa pentru balaceala si inamolire.

Imi plac foarte mult brazii argintii care te intampina la intrarea in Slanic. Nu le stiu povestea, dar ma bucur de imaginea lor „de munte”de fiecare data cand ajungem acolo.

Dupa ce am trecut de Halta Prajani am mers tot inainte. Pe partea stanga a drumului se iveste „Baia Rosie” insa nu aceasta este tinta destinatiei noastre. Aici nu se gaseste multravnitul namol. La „Baia Rosie” poti sa te scalzi in lacul sarat si sa stai la soare.

Dupa foarte putin timp am ajuns in centru Slanicului unde se afla indicatorul care iti arata ca trebuie sa o iei la stanga.

Un micut parculet plin de flori te impresioneaza pentru ca e curat si ingrijit. Incepe un mic urcus, dar efortul iti va fi raspaltit. Cu parcarea e mai complicat si costa. Sunt putine locuri de parcare in Slanic.

La intrare la „Baia Baciului” te intampina lista de preturi. Adultii trebuie sa plateasca 30 de lei pentru a se bucura de sedere, inamolire, scaldat etc.

Aici poti sa iti tratezi afectiunile:
-reumatismale
-respiratorii
-dermatologice
-osteoarticulare etc

Muntele de Sare se zareste de la distanta ca o cladire daramata, dar nu in totalitate. S-a mai pastrat din el o particica asa ca o amintire trista a vremurilor de glorie.

Daca vreti sa va faceti o idee cum arata Muntele de Sare sau „Grota Miresei” de la Slanic uitati-va la filmul „Haiduci”. Exista cateva secvente in care este prezentat Muntele de Sare in toata splendoarea lui. Se poate vizualiza si lacul sarat si rece ca gheata din interiorul Grotei.

Locul ravnit de mine se afla aici in incinta „Baii Baciului”,dupa pod la „Baia Porcilor”. Este denumit asa urat pentru ca aici gasesti namol pe fundul apei.

Miroase a namol, dar nu asa de rau. Mirosul ramane impregnat in piele insa scapi de el fara probleme dupa ce faci un dus serios. Se observa in aceasta imagine pe marginea lacului namolul negru.

Pentru inamolire am luat cu mine in rucsac urmatoarele:
-costum de baie (cat mai inchis la culoare pentru ca se murdareste de la namol),
-papuci de plaja (pana ajungi la lac),
-casca de inot (nu aveam chef sa imi ud parul cu apa sarata),
-burete (e bun cand trebuie sa te speli si sa scapi de namolul uscat de pe piele),
-prosop,
-sapun,
-haine de schimb etc.

Prima etapa a insemnat sa stau 15-30 minute la soare si apoi sa imi dau cu namol pe piele. Am gasit namol scos din lac pe margine intr-un spatiu special amenajat unde se strang toti doritorii sa isi ia namol si sa isi dea pe corp. Cand se goleste vasul cineva merge in lac si scoate alt namol cu o galeata mare.

Am asteptat la soare cuminte sa se usuce namolul. Cand incepe sa se faca gri si sa stranga pielea atunci e semn ca trebuie sa scap de el. M-am simtit ca un vas de lut gata sa ma sfarm cand m-am ridicat in picioare sa merg. 😀

M-am scaldat tot in „Baia Porcilor” pentru ca in lacul mare nu e voie sa intri murdar si nici la dusuri nu esti primit inamolit ca faci mizerie. Dupa balacire mi-am facut curaj si am plecat sa ma scald „de-adevaratelea” in lacul sarat cel mare. Distractia e intretinuta de muzica (un pic cam tare care sparge difuzoarele).

Publicat de: elenushu | 22/07/2017

Gasiti diferentele

Concentrati-va si gasiti diferentele…Slanic, ora 14:22…20 de grade…coafura rezista… si suba de altfel rezista… Ha, ha, ha! 🙂

Publicat de: elenushu | 21/07/2017

Regatul sarii Salina Unirea Slanic

Salina Unirea este usor de gasit in localitate. Sunt indicatoare peste tot care sa te indrume. Indicat este sa ajungi pana in ora 8:30 la Salina tinand cont ca la ora 9:00 se deschide si pe perioada verii sunt multi doritori.

Fiecare mers la salina este un motiv de bucurie si nerabdare. Pentru cei care sufera de probleme ORL e o motivati in plus ca o sa le amelioreze starea.

De obicei coada este mare, dar nu va stresati. Sunt multe microbuze care pleaca inspre salina imediat ce se umplu de turisti.

Daca te trezesti mai tarziu parcarea va fi ocupata si vei fi nevoit sa mergi in parcarea cu plata care costa 8 lei/zi. Slanicul nu are asa multe locuri de parcare nici in centru din cate am observat.

Cand se deschide casa de bilete se iveste o galagie teribila. Unii vor sa ii fraiereasca pe cei „cuminti” si sa se strecoare mai in fata nerespectand randul. Altii mai artagosi vor face scandal si observatie celor care rup randul si triseaza…ca la romani…

Dupa 15 minute de mers cu microbuzul si 3km parcursi prin galeriile minei ajungi in tunelul de intrare dotat cu banci pentru ca turistii sa se echipeze corespunzator temperaturii de 12 grade din Salina. Aia care au venit la salina ca la plaja cu slapi in picioare vor dardai de frig temeinic pana isi vor face curaj sa iasa la suprafata.

Suntem la 200 metri adancime in regatul de sare. Peretii sunt parca desenati de un mester dibaci cu linii paralele, cu cerculete sau „in valuri”.

Intr-o portiune deasupra unui laculet se afla un fel de „ghetar de sare”. E absolut fabulos sa il explorezi de aproape si sa te minunezi de lucrurile creeate de dreapta lui Dumnezeu. 🙂

Ca sfat e bine sa aveti haine mai groase pe voi. In salina sunt 12 grade. De asemenea nu stati pe loc, ci plimbati-va ca sa nu va ia frigul.

Din loc in loc sunt bancute de lemn unde puteti manca, dar ma gandesc ca e mai precaut sa asteptati pana iesiti afara din salina. Daca organismul incepe sa isi foloseasca resursele sa digere mancarea o sa fie mai ineficint cu apararea contra friguului si reglarea temperaturii…parerea mea 🙂

Dr. mea ORL a spus ca nu are importanta in ce anotimp mergem la Salina. Alta persoana era de parere ca trebuie sa fie diferenta de 18 grade intre temperatura de afara si cea din Salina pentru confortul corpului. Nu stiu care e adevarul. Testati si veti vedea pe propria piele cum va e mai bine!

Publicat de: elenushu | 17/07/2017

Baia Porcilor Slanic Prahova

Ii spune Baia Porcilor pentru ca e o balta de namol. Probabil ca atunci cand iti pui in gand sa te dai cu namol sapropelic iti asumi „innamolirea premeditata”. Nu ai ce sa faci? Sanatatea cere sacrificii…

Baia porcilor se afla in interiorul complexului intitulat Baia Baciului la Slanic in Prahova. Lacurile au o salinitate ridicata. Se spune ca nu ai cum sa te ineci aici pentru ca apa este foarte sarata si te tine la suprafata. Cred ca mai precaut este sa fii atent sa nu iti intre apa sarata in ochi…o sa te usture de n-o sa mai poti…

Inca de la intrare iei la cunostinta ce afectiuni poti trata sau mai bine zis ameliora daca te dai cu namol de pe fundul lacului sarat amenajat langa Muntele de sare ceea ce o data era Grota Miresei.

Parca dadusem cu bobii in sambata aceea. Un nor mare acoperise Slanicul. Am asteptat in zadar sa iasa soarele. In lac erau vreo 5-6 persoane care se balaceau si ziceau ca e o apa asa calda… La cele 19 grade de afara am hotarat ca nu ma scald in lac nici sa ma pici cu ceara….

Baia Porcilor este situata langa locul unde se mai pastreaza ramasitele Muntelui de sare. Treci pe sub pod si iata ca ai ajuns in regatul porcinelor 😀

Apa este sarata si pe fundul ei se gaseste namol din belsug pentru tratarea diferitelor afectiuni. Din cate am citit pe net este indicat sa stai 15-30 minute la soare apoi sa te dai cu namol pe piele un strat de 1-2cm. Cand namolul se usuca pielea incepe sa te stranga, namolul devine de culoarea gri si e cazul sa te bagi in apa si sa il dai jos.

Unii internauti indicau ca dupa parerea lor locul de sub podet e cu cel mai bun namol sapropelic. Nu stiu daca e adevarat sau fals. Data viitoare cand va fi soare si caldura mare o sa incerc si eu „MAREA INNAMOLIRE”. Singura mea intrebare si nedumerire este cum o sa scot namolul din apa. Un tip povestea ca scotea cu o sipca de lemn namolul din apa. Hmmm… Oare nu s-a gasit nimeni sa isi faca un fel de polonic cu coada lunga ca sa scoata namolul fara sa fie nevoie sa intre in apa? Zic… 😀

Publicat de: elenushu | 01/07/2017

O poveste cu matusa

Acum multi ani, in perioada studentiei m-am hotarat eu si nebunatica mea verisoara sa mergem la film. Am plecat de acasa fara sa spunem ca mergem la film, ci la Posta. E adevarat ca am mers la Posta apoi la Clubul Dinamo sa imi cumpar un breloc, apoi am luat tramvaiul si ne-am dus la film. Am vazut filmul respectiv, ne-am distrat pe cinste si apoi ne-am adus aminte ca matusa nu are habar unde suntem de 4 ore plecate. 😀 ca soldatul condamnat pentru ca a fost prins dizertand am conchis ca e bine sa nu zicem nimic atunci cand vor da navala peste noi criticile, sfaturile, certurile, apostrofarile matusii.
Ne-am intors acasa si matusa ne astepta langa usa fiarta, foc si para. A inceput sa ne dojeneasca. Noi taceam. Dupa ce ne-a facut morala cam o jumatate de ora i-a trebuit sa se termine scandalul. Totul s-a terminat cu bine cand imi adusei aminte ca fuseseram la Posta pentru matusa sa ii luam un timbru asa ca i-am zis verisoarei mele sa i-l duca. Raspunsul matusii a fost pe masura asteptarilor:”Baga-ti-l in c*r!!!” 😛
PS: Recitind intamplarea acum, dupa 10 ani, am ras copios. Chiar m-am amuzat tare reamintindu-mi de „prima tinerete” petrecuta la Bucuresti.:-D

Publicat de: elenushu | 25/06/2017

Salina Slanic Prahova – informatii utile si impresii

Dragii mei, a dat Dumnezeu si am fost la Salina Slanic in Prahova sa fac o cura de aerosoli. Daca mi-a reusit sau nu se va vedea peste o perioada. Doamne ajuta sa nu mai racesc. Salina era plina de oameni si adulti si copii.

Programul Salinei Slanic incepe la ora 9:00. Biletul costa 20 de lei. Coada care se formeaza este mare ca sunt multi doritori asa ca noi am plecat dis de dimineata de acasa sa ajungem la timp. Datorita faptului ca liftul cu care se cobora in Salina s-a stricat, acum ajungi cu microbuzul acolo. Dupa ce iti cumperi biletul te urci in microbuz. Dureaza 15 minute traseul pana se ajunge in Salina. Microbuzul parcurge vreo 3 km prin galeriile de sare care arata ca tunelul de la metrou 😀
Microbuzele au tabla ruginita in pic de la umezeala din galerii. Primul microbuz care pleaca ia in jur de 6-7 angajati care ocupa locurile din fata… E normal sa care angajatii pentru ca altfel cine deschide Salina?!!!?

Microbuzele sunt dese. Duc si aduc turistii foarte repede. Microbuzele merg chiar prin zona de exploatare a minei de sare Unirea. Singurul lucru care nu mi-a placut e poluarea lor in galerii. Cand iesi sa urci in microbuz ca sa ajungi la suprafata te loveste un miros de gaze de esapament care iti muta nasul.

Salina este imensa si are multe variante de recreere: cart, biliard, mese de ping-pong, teren de fotbal, spatiu amenajaut cu paturi pentru odihna, spatiu de joaca pentru pici, magazine etc..

Pe unul din pereti se scurgeau turturii de sare. Din cand in cand angajatii verfica starea Salinei. Am vazut ca zonele care prezinta riscuri sunt ingradite pentru a nu pune in pericol vietile turistilor.

Mai sunt si sculpturile in sare cu Debebal, Traian, Eminescu etc sau cele de lemn cu stindardele dacilor.

Acesta era liftul care cobora in 90 de secunde, dar care s-a defectat. Nu incapeau prea multi oameni in el. Era chiar palpitant sa cobori cu liftul la 200m adancime in conditiile in care liftul se zgaltaia din toate incheieturile… Bine ca nu se mai foloseste! Am inteles ca liftul era vechi de 70 de ani.

Aceste acvarii cum ar parea la prima vedere contin bucati de sare si o scurta prezentare. Interesant, nu?

La final testul adevarului… 😀 INTR-ADEVAR E SARE SI E SARAT PERETELE ASTA DIN SALINA. Ha, ha, ha!
Am omis sa va spun ca sunt 12 grade in Salina asa ca sa va imbracati adecvat! Puteti sa va aduceti cu voi de mancare pentru ca gasiti banci si mese acolo unde sa serviti merindele de acasa sau sa va cumparati ceva de-ale gurii din magazin.

Publicat de: elenushu | 23/06/2017

Braul Maicii Domnului si Parintele ISAIA

Duminica 18 iunie 2017 a fost o vreme ploioasa, dar luni a fost extrem de mult soare. Asa ne-a ajutat Maica Domnului sa ajungem sa ne inchinam la Racla cu Braul Ei. Stiam doar ca se afla in sectorul 4 la Biserica Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan (care este in constructie si se afla pe strada Emil Racovita nr.2). Am pornit-o cu inima buna la drum.

Cum am ajuns acolo am dat de o coada mare de oameni care asteptau linistiti si plini de nadejde ca Preacurata Maica a lui Dumnezeu le va asculta ruga.

Dupa vreo ora am ajuns la scarile din fata frumoasei Biserici in pridvorul careia se gasea comoara sau mai exact comorile duhovnicesti pe care aveam sa le descopar.

Am observat ca veneau multi copilasi cu parinti sau bunici sa se inchine la Racla cu Braul Maicii Domnului. Credinta poporului roman a dainuit din mosi stramosi peste veacuri si asta este foarte bine. Cand ne-a venit randul am avut parte de o frumoasa surpriza. L-am zarit in zona Raclei pe Parintele Isaia pe care nu il mai vazusem de 5 ani de cand ne sfatuise intr-o problema importanta.

Parintele Isaia avea acelasi chip bland, rod al rugaciunilor. M-a recunoscut si ne-a intrebat :-„Ce faceti, mai?”

Dupa ce am mers sa ne inchinam la Racla cu Barul Maicii Domnului m-am intors sa vorbesc cu Parintele Isaia. Maica Domnului imi facuse un dar nepretuit intalnirea dubla. Habar nu aveam ca o sa il intalnim pe parinte aici. Imi amintesc ce mult mi-a placut cand l-am vazut la Schitul Horia si ne-a povestit cum a fost in Muntele Athos si a vazut-o pe Maica Domnului. Convorbirea scurta cu parintele mi-a dat un nou avant duhovnicsc si am plecat de acolo fericita. Cand se salastuieste in sufletul nostru Duhul Sfant toate sunt bune si usor de suportat.

„Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi!” 🙂

*mentiune- sursa foto Facebook*

Publicat de: elenushu | 14/06/2017

Despre Meteora Greciei sau cum e sus in ceruri

Se implineste fix un an de cand am vizitat Grecia cu ajutorul lui Dumnezeu. Partea cea mai frumoasa si iesita din comun a pelerinajului a fost cand am mers la Meteora. Conform Wikipedia „Ca fenomen fizic este unic in toata lumea. Aceasta formatiune de stanci a luat nastere datorita unui con in forma de delta, constituit din pietre de rau si namol, care se varsau in vechiul lac tessalic. Dupa separatia geologica a masivilor muntosi ai Olimpului si ai Ossei, apele lacului au gasit iesire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv in forma de delta s-a scindat in pietre si stânci uriase compacte cu inaltimi de pana la 400 metri.”

Inca de cand a aparut in zare pe geamul autocarului ardeam de nerabdare sa vad Meteorele. Urma sa ne cazam chiar la poalele Meteorelor ceea ce dadea si mai mult farmec situatiei in sine.

A doua zi dis de dimineata i-am dat trezirea receptionerului sa imi deschida usa care ducea pe acoperisul hotelului pentru ca aveam programata o sedinta foto cu fermecatoarele Meteore.

Semanau cu niste fete Morgane trezite brusc din somn sau cu niste sirene esuate departe de mare. Priveam cu mirare drumul serpuit care urma sa ne duca si pe noi sus in ceruri…

Formele ciudate ale stancilor semanau cand cu niste colti imensi cand cu o centrala de dimensiuni uriase.

Doar acoperisurile cladirilor vecine ma trezeau la realitate din starea de euforie. Ce creatie cudata si Meteorele acestea! Senzatia e si mai intensa cand te plimbi prin Kalambaka si uitandu-te spre cer ai impresia ca stancile stau sa se prabuseasca peste localitate…

Iata-ne in autocar pregatindu-ne urcusul duhovnicesc. Sa fim mai aproape de Dumnezeu sus pe varfurile Meteorelor este ceea ce ne dorim. Acesta este drumul serpuit pe care il vedeam de pe acoperisul hotelului unde fuseseram cazati.

Imaginatia fiecaruia se impleteste cu realitatea care se deruleaza uimitor de frumos prin fata ochilor. Aici pare a fi un perete plin de gauri ca niste ferestre de hotel. Poate ca sihastrii greci s-au nevoit in aceste locuri. Vantul sau apele care s-au scurs par a fi sapat in stanca niste forme ca de perdea unduita de o adiere de vant.

Aici Meteorele sau adunat ca niste uriasi la sfat, ingramadite una in alta pun la cale un taifas sau o razmelita?

Turnul stancos mandru si fioros in acelasi timp…are o muchie slefuita ca o partie de ski. Interesant, nu?

Cand o vezi de la departare parca te uiti in gura uriasului din poveste si ii examinezi maselele tocite, retezate.

Aici stancile duc cu gandul la templele stravechilor incasi. Vegetatia bogata din imprejurimi te zgaltaie putin vizual. Esti totusi pe sosea!!!

Cand crezi ca ai vazut totul atunci esti uimit mai tare de imaginea Manastirilor agatate pe varfurile stancilor Meteore.

Inghesuite ca satucele noatre romanesti de la munte, Manastirile de la Meteore ti se dezvalui privirii parca sfidand legea gravitatiei.

La Meteore există 24 de Manastiri. Nu toate se pot vizita. Noi am reusit sa vedem intr-o zi trei din ele cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

Manastirile: Sfantul Duh, Sfantul Dimitrie, Sfantul Nicolae Padova sunt in ruina.
Manastirile: Marele Meteor, Varlaam, Sfanta Treime, Sfantul Stefan, Rusanou, Sfantul Nicolae sunt functionale.

Acum ne aflam la teatru de stanci. Cortina formata din vegetatie este inlaturata si apar personajele mutante cu forme si aspect suspect.

Se leagana prin fata ochilor mirati ai turistilor apoi lasa in urma lor alte stanci cu varfuri un pic indoite ca niste inglite. 😀

Acum se prefac in degetele unei maini uriase care tinde sa apuce tot cerul si sa il sugrume.

Imaginea se schimba cu alte stanci- ciuperci care poarta pe palarie Manastiri construite de oameni.

Cand chiar crezi ca le-ai vazut pe toate ramai mut vazand pe geamul autocarului gardul de stanci. Meteorele si-au dat mana ca niste jandarmi strajnici si au format un gard fortareata.

Urmatorii pasi te arunca in tinutul stancilor. Aici e o poveste a tinuturilor reci unde vantul e singurul stapan care roade timpul.

Dupa atata hoinareala ajungem la Manastirea Marele Meteor care se zareste ascunsa printre stanci. Este cea mai renumita dintre Manastiri si are hramul Schimbarii la Fata.

De jur imprejur troneaza imparatia stancilor. Pe aceasta din imagine as numi-o „stanca cu breton”.

Privita de sus Manastirea are miros de divin, de liniste dumnezeiasca. Oare oamenii acestia se trezesc dimineata chiar in palmele lui Dumnezeu? Judecand dupa inaltime ai zice ca da…

Curand descoperim ca e nevoie sa coboram si sa urcam multe scari pentru a ajunge la intrarea in Marele Meteor. Hmmm…. e destul de cald si nu e nici ora 9…

Ne adunam toate fortele si incepem sa numaram scarile cate ne vor conduce printr-un tunel ingust sapat in stanca.

Il urmam pe parinte prin tunel si avem senzatia ca trecem prin tunelul vietii… ca ne nastem intr-o lume vie si minunata….

Aici la intrare am asteptat in liniste sa vina omul care vinde biletele. Racoarea zidurilor si linistea locului te infioara. Eram nerebdatoare sa vad continuarea.

Asa cum am spus Manastirea Marele Meteor are hramul „Schimbarea la Fata”. Ce alt hram mai nimerit putea avea acest loc sfant care iti imprima in suflet pace?

Aici am putut face poze in interiorul Manastirii, dar la altele nu ni s-a dat voi. Chiar atrageau atentia intr-un mod brutal sa nu se fotografieze.

Manastirea Marele Meteor adaposteste Icoana Maicii Domnului -Floare nevestejita in care Hristos apare pictat nu ca un copil, ci ca un imparat. Slava Tie Doamne, slava Tie!

Dupa ce am iesit din Biserica m-am dus sa admir privelistea. Stancile rasarite din pamant ca o padurice incanta privirea.

Multumesc Bunului Dumnezeu ca mi-a dat prilejul sa vad acest loc minunat si unic in lume de altfel. Sfinxul nostru din Bucegi e doar un demo fata de filmul care se joaca aici. 😀

Cu putina rabdare ajungi sa intelegi si secretele locului mai ales daca iti pui intrebarea cum sunt transportate alimentele si bagajele pana sus….

Privind de sus soseaua si locul parcarii mi-am dat seama ca in telul lui de a domina tinutul omul a uratit natura pentru a face posibila urcarea si accesul propriu zis. Fiecare actiune are avantajele si dezavantajele ei.

Am coborat scarile si ne-am indreptat agale catre autocar. Eram de-a dreptul multumita ca am patruns locul tainic in care Dumnezeu e mai aproape de oameni- Marele Meteor. Cam atat am avut de scris despre acest subiect momentan. Voi reveni cu o alta insemnare despre celelalte doua Manastiri vizitate.

Older Posts »

Categorii