La fiecare Sfanta Liturghie se aude indemnul:„Pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”. M-am intrebat oare ce vrea sa spuna mai exact?
Sa ne dam pe noi lui Hristos adica sa fim cu mintea si sufletul mereu la Dumnezeu. Faptele noastre sa dezvaluie ca suntem fii ai Luminii. Indemnul nu se opreste doar la noi. Cuprinde toata lumea si noi si ei sau mai bine zis TOTI oamenii. Sa fim constienti ca trebuie sa ii dam pe ceilalti lui Dumnezeu. Parintii ii dau pe copiii lor lui Dumnezeu botezandu-i, educandu-i si invatandu-i despre Dumnezeu, sadindu-le in suflete credinta si dragostea de Dumnezeu. La casatorie ne dam lui Dumnezeu ca nou cuplu format „Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup.”
Cand trecem din aceasta viata pamanteasca in cea vesnica ne dam sau ne predam sufletul in mainile lui Dumnezeu daca am trait dupa poruncile Lui si am urmat Calea Adevarului. Altfel, daca am urmat alte cai inselatoare ne dam noi insine in mana diavolului. Facand o paranteza, e important de subliniat cat de mare dezacord este intre acest frumos indemn si situatia in care oamenii la manie zic vorbe urate, se dau ei insisi diavolului zicand sa ii ia …. sau dandu-i pe ceilalti diavolului.
Toata viata noastra lui Hristos sa o dam. Inseamna ca nu ai cum sa traiesti o zi cu Hristos, 3 zile fara Hristos. Trebuie sa fie o continuitate statornica ce implica lupta, vointa, rugaciune. Sa staruim sa ramanem langa Hristos pentru ca sufletul nostru nu poate sa stea gol. El e ca un recipient care se umple ori cu Dumnezeu ori cu diavolul. Cand suntem cu mintea si inima la Dumnezeu sufletul da roade frumoase. Cand nu suntem asa traim un iad continuu prin pacate, boli, necazuri.

Anunțuri
Publicat de: elenushu | 04/02/2018

Minunile Sfantului Paisie Aghioritul

Sfantul Paisie Aghioritul a facut doua minuni cu mine. Una din ele s-a petrecut intr-o dimineata cand mergeam spre serviciu. Ma trezisem noaptea de mai multe ori penru ca aveam o problema de sanatate care ma sacaia. Eram nauca din cauza ca nu ma odihnisem si imi faceam griji cum o sa reusesc eu sa ajung la serviciu in stadiul in care eram. De cand am plecat acasa pana la tramvai am mers cu mintea adunata intr-o rugaciune simpla. Il rugam pe Sfantul Paisie Aghioritul sa ma ajute cumva. Imediat ce am urcat in tramvai Sfantul Paisie Aghioritul mi-a trimis ajutorul si ca prin minune „am uitat” de episodul bolnavicios care ma deranjase incepand dupa miezul noptii pana dimineata. Slava lui Dumnezeu pentru tot ajutorul pe care ni-l da si pentru Sfintii mijlocitori. Cealalta minune se petrecea pe drum. Era o ora tarzie de noapte si ma aflam in drum spre Cluj. Soferul masinii, un coleg de-al nostru conducea cam tare. Eu pana atunci niciodata nu avusesem rau de masina. Stateam in spate cu pumnii stransi si gura inclestata pentru ca simteam ca o sa vomit in curand. In minte mi-a venit Sfantul Paisie Aghioritul si am inceput sa il rog sa ma ajute cumva in situatia ciudata in care eram. Ca un facut o masina ne-a depasit in viteza si s-a bagat in fata noastra determinandu-l pe colegul meu sa faca o manevra brusca. Ne-a intrebat daca suntem bine. Atunci a fost momentul cheie cand colegii si-au dat seama ca eu nu prea ma simt bine si au facut popas. Multumesc Sfante Paisie Aghioritul pentru ca m-ai salvat dintr-o situatie stanjenitoare! Asta nu a fost tot. Al doilea coleg din masina m-a tinut de vorba tot restul drumului pe teme duhovnicesti ca sa imi concentrez mintea si sa uit de „raul de masina”.

Publicat de: elenushu | 26/01/2018

Povestea autobuzului 135

Povestea lui 135 autobuzul incepe intr-o dimineata geroasa. Dupa ce am asteptat tramvaiul in statie 20 de minute m-am gandit ca ar fi cazul sa iau metroul. La Dristor l-am vazut trecand pe 135 in mare voiosie. L-am ratat ce sa fac? Acum la Dristor trebuie sa ai strategie ca sa te urnesti. Ori stai in statia de autobuz ori in cea de tramvai sa vezi care pica primul sa te iaaaaa….. Eu stau pe refugiul pietonal si astept sa se zareasca ceva. Dupa logica mea daca a trecut autobuzul sigur nu mai apare altul asa curand. Tocmai cand ma uitam mai atenta dupa tramvai apare autobuzul 135. Oh! Ca un facut semaforul era rosu si nu am putut traversa pe zebra la timp asa ca i-am facut cu mana din nou. Mai iritata ca niciodata am asteptat in statie. A venit tramvaiul. L-am luat am coborat si ghici ce-i? In statie la autobuz am venit 135 (al treilea aparut in ultimele 15 miunute). Nu stiam daca sa rad sau sa plang de ciuda!

Publicat de: elenushu | 26/01/2018

„Linguri de ciocolata”

Deci, da, legile lui Murphy sunt valabile.Cand ai sertarul plin de bomboane de ciocolata atunci te paleste cine stie ce situatie de nu poti sa le mananci. Eu mi-am tratat cateva zile bune maseaua de minte cu Augmentin. Se stie foarte bine ca e neindicat sa mananci lactate cand iei antibiotic pentru ca le diminuezi efectul. Si cum am stat eu cumintica fara lapte, fara ciocolata iata ca se iveau tot felul de ocazii sa primesc sau sa fiu servita cu bomboane de ciocolata. La cumparaturi am descoperit pe raft lingura de ciocolata. Foarte tare ideea. E ca o acadea cu bat de lemn. Acum daca am terminat tratamentul cu antibiotic va dati seama ca am dat iama toata ziua in ciocolata.

De doua saptamani stau si caut o solutie (lustra/ pendul/aplice/plafoniera) pentru bucatarie. Am colindat prin magazinele de profil, dar nimic. Nu am gasit NIMIC care sa merite atentia mea. Unele lustre erau nepotrivite pentru bucatarie. Nici nu ma gandeam sa renunt, dar ca in Bucurestiul asta mare habar nu aveam unde as putea gasi ce cautam. Am rascolit tot netul pana a dat Dumnezeu si am gasit-o.

Am sunat la Emag si mi-au zis ca nu e chip sa o cumpar din showroom-ul lor din cauza ca nu e pe stoc. Coletur ar fi venit in 1-2 zile, dar stim si noi ce pot pati coletele trimise prin curierat… Pe mine ma interesa sa vad produsul si sa fiu sigura ca il cumpar intreg. Mergand pe firul actiunii mi-a dat Dumnezeu ideea sa intru direct in legatura cu producatorul si sa o cumpar de la sursa. Zis si facut!

Adriana de la Deco Republic a fost foarte draguta si dupa ce am vorbit cu ea marti, profitand de ziua de 24 ianuarie libera, ne-a servit prompt. Ne-am intalnit in oras, am vazut produsul si l-am cumparat pe loc. Mi-a placut ideea ingenioasa. Hi, hi, hi! Cred ca nimeni nu se asteapta sa priveasca spre tavanul bucatariei si sa dea cu ochii de o farfurie cu ceasca din care se zareste un bec luminos. Proverbul „cine cauta, gaseste!” este adevarat. Trebuie sa ai rabdare si Dumnezeu iti va trimite solutia cea mai potrivita!
Cei interesati pot accesa pagina de Facebook. Cu siguranta ca merita si cautarea si solutia:
https://www.facebook.com/decorepublic.ro/

Publicat de: elenushu | 21/01/2018

Orhideea care isi schimba culoarea

Am avut socul sa constat ca a doua oara cand a inflorit in ghiveci orhideea mea de acasa isi schimase culoarea. Cand am cumparat-o din supermarket avea culoarea galbuie si era extrem de interesanta. In ianuarie cand a reinflorit, soc si uimire. Este ALBA. Ce se intampla oare?

Dupa o cautare pe net am luat la cunostinta de „facatorie”. Comerciantii injecteaza in tije un colorant. Poti cumpara o orhidee albastra sau galbena sau rosie si de fapt ea este „cioara vopsita”. Pai, nu ar fi mai cinstit sa scrie pe eticheta ca e vopsita? x(

Publicat de: elenushu | 21/01/2018

Ce am mai facut la Moeciu de Sus

Daca mergi la Moeciu o faci intai de toate pentru odihna si relaxare. O vacanta fie ea si minivacanta este binevenita pe aceste plaiuri pitoresti.

Cum va spuneam si in alte insemnari noi am fost cazati la mansarda si in fiecare dimineata cand priveam pe geam vedeam brazii mareti adunati la sfat in spatele cabanei. Datorita pantei aveam senzatia ca in curand brazii o sa vina peste noi, ca se vor pravali peste cabana… era doar o parere gresita…

La cativa metri de cabana era o potecuta care ducea spre padurice si drumurile de plimbare. Momentele de mers hai-hui prin imprejurimi sunt pline de bucuria de a fi in natura, de a admira ceea ce Dumnezeu a creat pentru oameni.

Parerea mea e ca o plimbare in doi e perfecta in mijlocul naturii. Tot ce trebuie sa faci e sa te imbraci corespunzatori si sa dai multumire Celui de Sus ca te-a ajutat sa ajungi intr-un loc rupt din Rai.

Vremea a tinut cu noi pentru ca pamantul era inca inghetat asa ca nu ne-am umplut de noroi din cap pana in picioare.

E de apreciat si linistea si peisajul salbatic. Gazda ne spunea ca a gasit urme de vulpita pe langa cotetul gainilor. Oare coana vulpe se arata pe aceste carari inzapezite? Se pare ca da. Noi nu am avut onoarea sa o vedem.

Cum spuneam aici e fotografia de iarna 31.12.2017 si mai jos este….

…fotografia de primavara in data de 01.01.2018

Dar sa nu uitam pentru ce am venit la Moeciu de Sus…. party de Revelion. Pentru seara cu pricina am ales sa ma imbrac cu o rochita verde. 🙂

Grupul nostru a fost unul model. Gazda ne-a laudat la plecare ca nu am facut galagie mare nici probleme. Intr-un cuvant am fost cuminti si si-ar mai dori grupuri de turisti ca noi. Doamne ajuta!

Uitasem sa povestesc ca in cabana si in corpul unde am dormit si in celalalt unde au fost cazati o parte din grup gazda ne-a lasat impodobit cate un bradut de Craciun. Noi nu am ratat ocazia sa ne pozam cu el ca o frumoasa amintire de Revelion. Erau braduti cu tulpina subtire exact cum ne cumpara tata cand eram noi mici de Craciun. Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a dat prilejul sa vizitam acest loc frumos de la Moeciu pe care recunosc ca il aveam pe lista de vizitat.Ideea principala a concediului de Revelion a fost sa petrec trecerea dintre ani cu cele mai importante persoane din viata mea Catalin, George si Oana. Pe maman nu aveam cum sa o convingem sa vina cu noi asa ca am vizitat-o ulterior.

Fratele meu ne-a propus si noi am acceptat invitatia. Tot el a mai invitat un coleg de liceu si unul de facultate. Fiecare dintre ei au mai adus alte rude sau prieteni asa ca ne-am strans 15 persoane. Momentele amuzante au existat. Cand ne aflam la cumparaturi s-a stricat casa de marcat. Noi aveam 3 cosuri de cumparaturi. Un cos era rasfirat pe banda rulanta. A trebuit sa asteptam 10 minute pana ce casiera ne-a spus ca ea s-a stricat casa si sa ne mutam la urmatoarea. In prima seara cum calcam eu de zor hainele in cabana s-a oprit brusc curentul. Nu stiam ce se intampla. Fusese o pana de curent. Nu era din pricina masinii mele de calcat cum crezusem. Ha, ha, ha!

Publicat de: elenushu | 20/01/2018

Casa Leaota Moeciu

Tin sa multumesc pe aceasta cale doamnei Eugenia, gazda noastra de la Moeciu. Cazarea a fost perfecta, peisajul minunat. Ne-am incarcat bateriile ca sa intram in Noul An mai voiosi, mai sanatosi si mai optimisti. Cand am ajuns la Casa Leaota ne-a intampinat un peisaj de iarna. ninsese cu o zi inainte de venirea noastra. Peste doua zile chiar de 1 ianuarie am avut o zi insorita de parca venea primavara. La plecare s-a pornit o mohoraciune de nor care ne-a tinut companie si ne-a mai si udat pe anumite zone sa ne strice buna dispozitie. M-am bucurat ca am avut aparatul foto la mine ca sa fac cateva poze pitoresti in imprejurimi si in cabana. Ne-a placut ca am stat cazati la mansarda. Cand ma uitam pe geam vedeam brazii inalti si era o senzatie ca ar vrea sa se pravaleasca peste noi din cauza ca padurea era mai sus de cabana.

Gazda ne-a oferit cu generozitate paturi sa stam pe leagane in curte sau sa ne invelim cu ele (noi fetele pana pregatau baietii gratarele). Imi imaginez ca vara e atata verdeata si soare aici incat nu iti mai trebuie nimic. 🙂

In curte am zarit un bradut argintiu micut cu care m-am pozat. Acum e asa de delicat si pipernicit, dar peste cativa ani buni umbra lui deasa si statura impunatoare va uimi turistii.

Cel mai mult m-a impresionat ca in sufragerie unde mancam noi toti gazda avea o icoana mare cu Hristos Imparat pe tron. Uimirea a fost mai mare pentru mine deoarece mamaie avea exact aceasta icoana in format A4 atarnata in odaita ei. Si noua ne-a cumparat una la un moment dat si o pastram cu sfintenie in casa parinteasca.

Dis de dimineata eu si Catalin aveam un locsor la bucatarie. Chiar daca e mica are de toate. E complet utilata. Am gasit aici vase, oale, tacamuri. Slava Domnului!

Camera aceasta e de fapt un hol de intrare si pentru noi a reprezentat ringul de dans. Ideea e ingenioasa cu biblioteca asezata sub scara care duce la mansarda. De remarcat ca gazda a impodobit frumos cu crengute de brad tablourile ca sa avem atmosfera de sarbatoare.

Niste sateni ne-au colindat cu capra. Ha, ha, ha! Haiosi tare! A doua zi au venit cu ursul, dar eu nu am apucat sa ii vad „in recital”. Mi-am aruncat privirea in curtea vecinilor si i-am ascultat putin ca era noapte si frrrig.

Asta e poza din ziua plecarii cand eram un pic tristi ca plecam din acest tinut minunat. Orice e frumos se termina repede. Sa speram ca ne reintoarcem la vara!

Aaaaaa… era sa uit. Am uitat sa va spun ca asta e poza zilei de final de an. Tare mult mi-a placut ideea spusa de Roxana si pusa in aplicare de noi cu infiptul friganelelor in portocala.

Aici avem o poza de familie. Dumnezeu sa ii tina sanatosi si voiosi in 2018 pe sotul meu, fratele meu si cumnata mea. Doamne ajuta!


de

Publicat de: elenushu | 20/01/2018

Terorista

Dragii mei, nu am mai apucat sa scriu din cauza teroristei. Am o masea terorista care mi-a dat batai de cap. Am mers la dentist si nu stiu prin ce minune doctorul a reusit sa o calmeze. Intr-o zi era reparata. Totusi peste fix o saptamana am avut un sentiment de deja-vu mergand iar la stomatologie cu alta masea denumita „CASA POPORULUI”. Botezarea ei e motivata de faptul ca atunci cand s-a infuriat mi-a facut falca imensa. Aveam o umflatura in dreapta cat Casa Poporului. Acum i-am gasit leacul cu ajutorul retetei de la medic. O tratez bine cu Augmentin si sper sa se calmeze. Doamne ajuta!
Ce vroiam sa accentuez e ca si o masea amarata poate sa ne dea de furca daca o neglijam. Din cate am inteles maselele de minte nu au nici un rol si e bine sa fie scoase daca fac probleme. De obicei ele nu au loc sa iasa si au pozitii foarte ciudate. O masea de minte are trei radacini strajnice, nu jucarie. Atunci cand creste si nu are loc in gura va deranja vecinele si pe purtator pana cand va fi bagata in seama la „chirurgie”. Vorba aceea din filme:”Te prind eu, iepurasule!”

Publicat de: elenushu | 16/01/2018

Acasa

Acasa e locul unde te simti cel mai bine cu cei dragi. E cuibul in care te simti iubit si protejat. Acasa e particica aceea de Rai de care ai parte zilnic. Am incercat sa il fac sa arate mai atragator. Intai de toate am vizitat croitoreasa. Nu am inteles niciodata logica cearceafurilor plic de plapuma cu fermoar pe lateral in care te axfisiezi incercand sa o aranjezi. Am recurs la metoda „taiatiiii!!!” Croitoreasa mi-a facut niste romburi „mistoace” pe mijlocul fetei de plapuma. Util si placut! De remarcat plapuma pe stil vechi extrem de calduroasa si faina!

Draperiile din satin le-am aranjat intr-un stil care mi-a placut si pe care l-am vazut la Cluj in teambuilding. Vechile galerii de lemn au fost inlocuite cu unele de culoare auriu antic. Culorile alese au fost pentru moment galbui si portocaliu. Peretii au o culoare placuta galbuie. Icoanele de pe pereti au rame aurii (cateva din ele). Urmeaza sa mai aranjam ceva la tavan- o lustra noua si covoras sau traverse pe jos. Asta in episodul urmator…

Older Posts »

Categorii