Si anul acesta Barul Maicii Domnului a fost adus la Voluntari, dar nu a venit singur. Moastele Sfabntului Spiridon si Icoana Maicii Domnului Prodomita au fost aduse si puse spre inchinare pentru cateva zile. Am aflat „intamplator” despre acest lucru chiar in prima zi cand au fost aduse.
La Catedrala Voluntari mai fuseseram asa ca GPS-ul a gasit-o mai usor de data asta. 😀 Biserica cea mare inca este in lucru. Doamne ajuta sa fie duse l abun sfarsit lucrarile la ea!

Pe la ora 9 am ajuns si noi. Toate stradutele din jur erau pline de masini parcate. Inca de departe mareata Catedrala cu Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva se zareste. Locul era amenajat pentru a primi atatea mii de pelerini care vor trece pe aici.

Ne-am asezat la rand rabdatori. Peste vreo jumatate de ora ne-a ajutat Dumnezeu si am inaintat plasandu-ne chiar sub corturile albe care ofereau umbra bineprimita pe asa arsita.

Dupa terminarea Sfintei Liturghii am inceput sa inaintam pentru ca s-a dat drumul la inchinare. Pentru cateva minute am putut zari icoana Maicii Domnului Prodomita pe care au coborat-o pe scari. Cat e de minunata aceasta icoana care s-a pictat singura, adica nu e facuta de mana omeneasca!

Cu cat inaintam cu atat crestea nerabdarea si bucuria de a ne inchina la Racla cu Cinstitul Brau al Maicii Domnului. Am stat la rand cam o ora jumatate.

Corturile albe s-au dovedit foarte folositoare pentru pelerini. Faptul de a fi prezenti acolo a fost foarte folositor pentru sufletele noastre. Rezultatul s-a vazut zilele urmatoaree cand ne-am simtit foarte bine, linistiti si plini de viata.

Cand ne-am apropiat de zona finala de asteptat, langa scari am putut admira decoratiunile din flori absolut superbe sub forma de cruce.

Sursa foto FACEBOOK; La capatul scarilor ne astepta o particica de rai. Intr-un decor de poveste straluceau icoanele Maicii Domnului, Sfantului Spiridon, Moastele Sfantului si Braul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Cele mai emotionante momente au fost pentru mine in timpul slujbei cand sutele de oameni stransi acolo in fata Catedralei au rostit impreuna Crezul si mai apoi Tatal Nostru.

Sursa foto FACEBOOK; Regret ca am stat doar cateva secunde in fata Icoanei Prodromita fortata de imprejurari. Probabil ca fiecare ar fi vrut sa stea mai mult, dar nu se putea la ce coada mare era acolo. Partea buna e ca am o copie a ei acasa si pot oricand sa ma rog. 🙂

Sursa foto FACEBOOK; Particica din Moastele Sfantului Spirdon erau din mana dreapta a lui, acea mana cu care a aratat semnificatia Sfintei Treimi. A strans in mana caramida si din ea s-a inaltat foc, a curs apa si i-a ramas in palma pamant.

Reclame

A fost prima oara cand am vizitat Castelul Huniazilor si am ramas placut impresionata de felul in care arata. Este foarte bine conservat. Dupa parerea mea Castelul Huniazilor este cel mai interesant si frumos castel din Romania. Cred ca depaseste pe Castelul Bran in eleganta si trainicie.Castelul Huniazilor sau Corvinilor se deschide spre vizitare la ora 12:00. Biletul costa 30 de lei, iar taxa de fotografiere este 5 lei. Are multe incaperi asa ca pentru vizitare e nevoie sa va rezervati timp cat mai mult.

Intr-una din camere am vazut o frumoasa macheta a castelului car emi-a placut nespus. E foarte bine ca s-a mentinut asa de bine si Castelul in sine si ca nu suntem nevoiti sa il vedem doar sub forma de macheta. Castelul Huniazilor nu e o ruina. A supravietuit atator sute de ani si e inca in picioare.

Mi-a placut Sala domnitelor unde se gasea un baldachin somptuos impodobit cu catifea rosie cum le sta bine regilor.

Tot aici erau expuse doua rochite de epoca ce isi asteptau domnitele sa apara. Langa ele un artist canta o melodie cu iz medieval. Interesanta combinatie!

De asemenea Sala dietei este impunatoare, spatioasa si interesanta. Acest coltisor atragator mi-a atras atentia prin simplitate. M-a dus cu gandul in vechime la domnitele inchise in turnul de fildes.

Si viata noastra e un turn de fildes in care incercam sa ne regasim si sa ne cunoastem, sa crosetam vise impreuna etc.

Sala dietei are aspect gotic. Coloanele semete sunt impodobite cu stegulete colorate. Parca te astepti sa apara vreo trompeta care anunta venirea oaspetilor.

E foarte interesant si frumos aici. Pacat ca mobilier nu prea exista. Fata de Castelul Bran insa aici mi-a placut mai mult chiar si asa cu mai putine piese de mobilier.

Draperia in stil „cavaleresc medieval” ne-a facut sa mergem cu gandul in vechime. Poate atunci oamenii traiau mai simplu si era mai bine asa.

Prin curtea Castelului turistii se foiau de colo colo dornici sa descopere fiecare ungher. Si noi am facut foarte multe poze. Daca privesti de jur imprejur parca nu iti vine sa crezi ca esti in Romania 2018.

Zidurile vechi reprezinta o scena perfecta pentru ca fiecare vizitator sa faca o incursiune in trecut, sa ia contact cu ce a fost odinioara aici. Existau si audioghiduri, dar nu am apelat la ele. Am preferat sa cumpar cateva brosuri cu date despre Castelul Corvinilor.

Mai mi-a placut ca existau la parter multe incaperi. Ieseai pe o usa, intrai pe alta. Exporarea continua si la etaj unde e si mai si. O scara ingusta te duce in camera unui calugar care a trait aici. Se mai pastreaza semineul. Camera e foarte micuta, numai buna pentru izolare si rugaciune.

Am coborat si in pivnita. Am vazut chiar si bucataria Castelului. Aveau o masa mare cu jilturi demne de asa oamnei importanti care au avut in posesie Castelul.

Tot in curte in spatele arcade se afla o fantana. Legenda spune ca a fost sapata de niste turci carora li s-a promis eliberarea dupa ce termina fantana. Promisiunea s-a dovedit una mincinoasa…

Intr-una din salile de la etaj mi-a atras atentia aceasta masuta eleganta asezata pe un covor care infatiseaza Castelul Huniazilor. In partea din stanga se afla emblema cu corbul negru tinand in cioc un inel.

In spatele masutei pe perete se afla acest tablou cu intoarcerea de la vanatoare. O copie in format A4 am primit de la Centru de informare turistica. Interesant, nu?

Partea cea mai atractiva a Castelului Corvinilor a fost aceasta: dupa ce treci un pod de lemn ajungi pe un culoar ingust probabil folosit de soldatii care ocheau inamicii.

Culoarul este impodobit din loc in loc cu casete luminoase care prezinta imaginile Castelului in diferitele lui perioade de glorie.

Poti de aici sa zaresti batranele ziduri ale Castelului care se incapataneaza sa stea in picioare si bine fac. Asa avem parte si noi de o portie de istorie.

Printr-una din gurile de tragere se pot vedea turnuletele semete pe care le-am fotografiat in toata splendoarea inainte de a intra in Castel.

Turnul acesta patratos are un acoperis ciudatel si multe guri de tragere. Castelul avea si rol de aparare in cazurile care o impuneau.

Turnul rotund este mai romantic. Mie mi-a placut mai mult. E tare sic. Aminteste de locuintele dacilor.

Pentru curajosi exista varianta de a privi imprejurimile de la balconul turnului rotund. O priveliste „industriala” alaturi de cea a orasului te mira si incanta in acelasi timp.

Tot de aici se poate admira podul de lemn pe care intra toti vizitatorii. Alta cale de acces nu cred sa mai fie. Ce picioare zdravene are podul!!!

Revenind la povestire pot sa spun ca recomand cu caldura vizitarea Castelului Huniazilor. Merita alocat timp si bani (desi e la distanta maricica fata de Bucuresti).

Dragilor, am placerea sa va prezint suvenirurile primite de noi din Egipt. Unele din ele sunt chiar interesante. Nu pot sa fac un top pentru ca toate mi-au placut foarte mult. Intr-o zi imi doresc sa merg si eu in Egipt si sa vad cu ochii mei piramidele. Pana una alta sa va povestesc despre suveniruri.

In plasa cu „pietre” se ascundeau pentru noi cateva piramide, sfincsi si o pisica. Au ceva greutate la activ. M-am mirat ca s-au pastrat asa de bine in bagaje, tinand cont cat de sutuite sunt trolerele in avioane.

Piramida aceasta transparenta ascunde trei faraoni in interior. Ideea de realizare e interesanta pentru ca faraonii si piramidele sunt doua elemente simbolice ale Egiptului.

Piramidele din piatra de marimi diferite cum probabil arata in realitate m-au dat gata. Sunt asa de frumoase!

O camila aurie, micuta, cat sa o poti ascunde in palma, sta acum pe noptiera si ne vegheaza noaptea cum sforaim.

Am mai primit un pachet de carti de joc cu imagini din Egipt simboluri, piramide, faraoni, zei etc numai bune de jucat „popa prostu'”.

Papirusul cu legile lui Moise e de-a dreptul enigmatic. Nu pot sa confirm sau sa infirm ca aici apar scrise cele 10 porunci pentru ca habar nu am cum se traduc aceste „hieroglife”. 🙂

Am mai primit un papirus cu un faraon sau zeu egiptean pe care l-am pus la pastrare. Nu au lipsit din lista magnetii de frigider care mi-au placut in mod deosebit.

Imi amintesc de cartea de istorie din clasa a V-a. Nu stiu de unde imi facuse maman rost de ea. Avea pe coperta doua zeitati egiptene si hieroglife care ma fascinau. Asa de mult mi-a placut sa citesc despre Egiptul antic incat a ramas un vis pe lista de obiective turistice vizitarea acestei tari absolut incredibile. Acum ceva timp mi-am mai cumparat o carte cu Egiptul antic insa una e sa citesti si alta sa bati cu piciorul o tara, sa o descoperi cu toate frumusetile ei. Sa nu uitam ca in Egipt se afla Manastirea Sfantului Mina care adaposteste chiar moastele lui. In primul rand cred ca as vizita vestitele si misterioasele piramide daca as avea posibilitatea. Poate ca intr-o zi voi ajunge la ele. Numai Dumnezeu stie cand va ingadui sa se intample asta.

Dragi cititori, azi va voi impartasi minunatele sanzatii si pareri referitoare la spectacolul afiatic de la Clinceni. Ziua se anunta una torida asa ca nu ne faceam probleme in legatura cu tinerea spectacolului „Clinceni Airshow”.

Am potrivit GPS-ul pe Clinceni. Nici vorba sa gaseasca strada Aerodromului. Ne-am descurcat „ajutati” de un satean si apoi de Dumnezeu.

Aerodromul Clinceni e pe un camp, normal. Am mers pe sosea pana cand ne-a indrumat politia sa face stanga pe un drum prafuit.

In stanga si in dreapta ce sa vezi? Un camp pustiu plin de iarba, flori, balarii.

In cele din urma am ajuns in parcare. Am fost obligati sa parcam unde ni s-a indicat. Era o ordine exemplara. Nu parcheaza masina fiecare cum il taie capul. Asta mi-a placut ca a fost ordine si disciplina ca l acarte. Dupa ora 9:30 nu au mai fost lasate masinile sa intre in parcare. Au fost nevoiti sa parcheze pe drumul prafuit de tara.

De departe se vedea zona amenajata pentru spectacolul aviatic. Lume destul de multa era. Avioanele asteptau linistite parcate la fel de in ordine ca si masinile spectatorilor ajunsi aici. Mi-a placut un avion verde pe care m-am oprit sa il fotografiez.

La o distanta destul de mica de pista spectatorii se insirasera care cum putuse in spatele avioanelor. Am vazut multi parinti veniti cu copilasii aici. Spectacolul era adresat in principal copiilor de ziua lor (1 iunie).

Daca nu ma insel acest avion ii va duce in inaltul cerului pe parasutistii care vor face spectacol. Va voi povesti detalii la timpul lor.

Din pacate nu ma pricep la avioane asa ca nu prea stiu date tehnice. Pot sa spun ca majoritatea au facut acrobatii in aer de ne-au tinut cu gura cascata pana la ora 13:00.

„Avion cu motor ia-ma si pe mine in zbor!” Marturisesc ca noi spectatorii nu realizam cata munca titanica e pe acesti oameni sa se pregateasca pentru acest spectacol. E vorba de risc, de indemanare, de concentrare si incredere in echipa.

Pot afirma ca acesti piloti sunt niste eroi ai aerului. Fiecare clipa implica o atentie maxima. Eu una nu as putea niciodata sa am curajul sa fac ce faca ei din pasiune.

La Clinceni s-au strans multi spectatori. Unii au venit cu paturi, umbrelute de soare, tot tacamul.

Noi ne-am luat apa, mancare si scaunele pliante sa stam comod. Nu am uitat nici aparatul foto cu care am surprins momentele frumoase din cadrul spectacolului.

Acest deltaplan m-a facut sa zambesc. Parca ar fi o tricicleta zburatoare. Era haios tare!

Dupa prezentarea acestor deltaplane a urmat partea cea mai asteptata a spectacolului. Doua avioane au intrat pe displey si au salutat spectatorii.

Au zburat foarte aproape una de alta in rand, apoi si-au schimbat pozitia si erau unul sub altul.

Din cate am inteles zboara la 2 metri distanta unul de altul. Pilotii formeaza o echipa strajnica. Bravo lor!

Un alt avion colorat in tricolor a facut giumbuslucuri in aer. S-a rotit la 90 de grade si a zburat prin fata noastra pus pe sotii, nazdravanul.

Ulterior s-a intors si a zburat cu rotile in sus, adica pe spate. Cat chin o fi fost pe pilot sa zboare cu capul in jos.

Alt avion a urcat la o inaltime mai mare. Parea ca zboara spre cer ca o sageata. Avea nevoie de inaltime pentru acrobatia care a urmat si care ne-a lasat masca:

Din inaltul cerului s-a invartit ca o sfarleaza formand o spirala. Dara lasata de avion era o spirala care s-a pastrat putin timp pe cer, dovada ca pilotul si-a executat perfect numarul acrobatic. Perfect!

Au urmat „pasarile negre” cum pareau ca arata- patru avioane de lupta cred. Fac un zgomot infernal.

De asemenea am ramas uimita si marcata de zgomotul facut de acest avion de vanatoare. Parca zgarie aerul cu aripile. Cand trecea deasupa noastra suiera ca o sageata a mortii. In razboaie aceasta „pasare” distruge tot natura, vieti. E infricosator numai sa o auzi.

Am inteles ca zboara si extrem de repede. M-am chinuit putin sa o prond cu camera foto. E ca o ghiulea. Trece in mare viteza.

Un moment emotionant si foarte placut a fost baletul acestor doua avioane care ne-au incantat cu dansul lor pe cer.

Acest avion mai robust nu a facut acrobatii. S-a plimbat prin fata noastra. E silentios asa ca a fost o placere sa il „auzim”.

Pe langa acrobatiile avioanelor am avut parte si de demonstratii de salt cu parasuta. Am admirat parasutele cu tricolorul pe ele.

Un parasutist a facut sa fluture steagul Romaniei in inaltul cerului. A fost un moment frumos.

I-am urmarit cat de lejer coboara si aterizeaza. Parca ar fi natural la ei zborul cu parasuta. Ce mai m-a uimit a fost ca majoritatea aterizau cam in acelasi loc.

Doi dintre parasutisti s-au lasat forografiati impreuna cu copiii din public. Ei sunt eroii curajosi ai aerului! Felicitari pentru curaj!

Cele mai savurate momente de catre public au fost intai de toate inima desenata pe cer de piloti apoi zambetul.

Dupa ce a zburat in cerc sa deseneze fetisoara, i-a facut ochii si zambetul. Toate acestea in zbor. Interesant, nu?

De asemenea un avion a mers in zigzag lasand o urma in forma sinusoidala. Ce pot sa spun? Arta si precizie, curaj si concentrare, SPECTACOL LA SCENA DESCHISA!

Cei mai asteptati si mai uimitori piloti de acrobatii au fost „Hawks of Romania”. Este vorba de o echipa formata din 5 piloti care ne-au incantat la maxim prin evolutia lor pe cer.

Dupa aparitia lor pe display am avut parte de o surpriza de proportii. Niste artificii imense au izbucnit pe camp in fata noastra de am crezut ca dau cu bombe.

Patru avioane zburau in grupare, iar al cincilea trasa urme sinusoidale pe langa ei. Il vedeam dandu-le tracoale cand in sus si cand in jos.

Acesti cinci formidabili ai aerului au mai avut o schema si mai palpitanta.

Dupa ce s-au unduit in inaltul cerului tot in grupare de patru am observat ca li s-a alaturat si al cincilea coepechipier.

Au urcat sus sus de tot de pareau niste pasari in stol. Nici prin minte nu imi puteam imagina ce schema frumoasa aveau de gand sa faca.

La un moment stiut numai de ei au rupt formatia desprinzandu-se fiecare in alta directie.

Acum fiecare si-a imaginat ce a vrut: o floare cu cinci petale sau o arteziana sau un manunchi de artificii. Aplauze si felicitari pentru acesti oameni formidabili! Bravo lor!

A transmis de la fata locului Elenushu cu repercusiunile de rigoare. Doua zile am stat cu iaurt pe mine ca sa imi treaca arsura solara…. spectacolul cere sacrificii si pentru public… :))

Cea mai frumoasa parte de istorie din manualul de scoala a fost pentru mine cea referitoare la regatul geto-dac. Informatiile sunt putine, prezentate destul de fragmentat pentru nivelul unui scolar, dar poate aici e o tactica. Te face curios sa cauti, sa umbli, sa rascolesti cartile de istorie sa afli. De ce merg romanii la Sarmisegetuza? Din curiozitate poate. Din dorinta de a simti legatura cu stramosii despre care stim destul de putine lucruri? Probabil.

La Orastioara te intampina aceasta poarta care face trecerea invizibila pe taramul dacilor. Ingenioasa varianta au gasit- o poarta strajuita de doi daci care par sa pazeasca locul avand in maini sica- securea care i-a facut de temut in randul romanilor.

Toata zona e plina de verdeata si liniste. Ferigile mari isi unduiau usor frunzele la soare. Din masina auzeam greierii cantandu-si repertoriul. Imi amintesc subit de doua expresii romanesti: „Codrul e frate cu romanul” si „Muntii nostri aur poarta…” Cam astea ar fi doua motive importante pentru care nu ne-au lasat ceilalti in pace. Natura e rapitor de frumoasa si sub paman zac bogatii multe si valoroase.

Ne continuam drumul in tacere sa nu tulburam frumusetea locului. Starmosii geto-daci nu au disparut, ci traiesc prin noi azi in Romania.
„Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mani mai curge un sange de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian!”

Sincera sa fiu eu ii cautam pe Decebal sau pe Burebista in aceste tinuturi. Imnul aminteste doar de castigator. Asa-i, dar eroii nu mor niciodata!

Am fost pe urmele dacilor la Sarmisegetuza Regia. Am scris despre situl arheologic si poate o sa mai scriu. Mi-a placut teribil. Singurul lucru enervant a fost larma facuta de un grup de oameni (probabil bucuresteni) care vorbeau foarte tare si erau agitati. Oamenii nu inteleg ca tacerea e de aur.

I-am cautat pe stramosii daci si la Costesti unde se pastreaza ramasitele a doua locuinte. Se presupune ca aici la Costesti au locuit regii Daciei. Cred ca a fost adevarat. In inima muntilor poti sa conduci tara in liniste. Buna strategie!

Nu era in program sa vedem micul muzeu de langa Sarmisegetuza Regia, dar cum am auzit de el am oprit sa vedem ce secrete ne poate dezvalui Expozitia „Sarmisegetuza Regia- Inima aurului dacic”.

Eu zic ca merita pretul biletului. Desi Expozitia „Sarmisegetuza Regia- Inima aurului dacic” e amenajata doar intr-o sala, informatiile obtinute aici sunt foarte multe si folositoare.

De la intrare te intriga radacina de copac asezata in mijlocul salii. Apoi deslusesti sensul de citire a informatiilor de pe pereti si incepi sa te afunzi in documentare.

Am gasit aici referire la moneda koson sau coson descoperita doar pe teritoriul Daciei. Mi-am cumparat si eu un koson de la magazinul de bilete de la Sarmisegetuza Regia. Mi s-a parut interesant sa ai o amintire materiala dacica. Bineinteles ca la Muzeul National de Istorie a Romaniei poti vedea kosoni originali descoperiti in aceasta zona, dar asta in alt episod.

Unul din afisele de pe pereti aminteste de scena numarul 138 de pe Columna lui Traian cum ca ar fi reprezentat tezaurul dacic. E o dovada de luat in calcul. Dacii erau bogati. Poate ca erau si fericiti pe timp de pace. Posibil.

Tot la Muzeul National de Istorie a Romaniei am vazut pentru prima data frumoasele bratari de aur dacice. Acum am fost mai aproape de locul descoperirii lor, dar tot la Bucuresti pot fi vazute la muzeu. E o multumire sufleteasca sa poti mangaia cu privirea obiectele creeate de mainile stramosilor daci. Ce bine ca se pastreaza pana in zilele noastre asa comori venite din vremuri stravechi!

Organizatorii expozitiei au avut ideea geniala sa realizeze intr-un colt al salii aceasta „reconstituire” a locului tezaurului. Poti vedea si iti poti imagina cum aratau ingropate bratarile de aur la momentul descoperirii lor.

Acest amanunt mi-a placut cel mai mult si mi-a captat atentia pe perioada vizionarii i Expozitiei „Sarmisegetuza Regia- Inima aurului dacic”. Bineinteles ca as fi vrut sa vad si ceramica dacica macar intr-un coltisor, dar nu am gasit. Oricum asa cum se prezinta expozitia e foarte interesanta si merita.

Dupa ce mi-am dezlipit ochii de pe tezaur am mers in mijlocul salii pentru a descoperi ce este cu radacina aceea cifulita de copac.

O furtuna a facut un copac sa se prabuseasca. Se intampla in situl Sarmisegetuza Regia. La radacina acestui copac oamenii a fost gasita o matrita de bronz cu care stramosii confectionau podoabe. De-a dreptul fantastic! Imi venea sa sar in sus de bucurie. Ce modalitate de gasire a matritei le-a fost dat sa vada oamenilor! Dumnezeu are cai nebanuite de scotere a adevarului la iveala! Aici era o replica a matritei. Originalul se poate vedea la Muzeul de Istorie de la Deva.

La final am lasat blana de oaie. Este vorba de o metoda simpla cu care se „vana aur”. Citind afisul din muzeu am aflat ca blana de oaie era pusa in rau. Granulele de aur se incalceau in firele de lana. La final era nevoie doar de scuturarea si pieptanara lanii si astfel stramosul dac facea rost de aur.

M-am bucurat ca exista aceasta expozitie si turistii pot afla multe lucruri trecand pragul micului muzeu. Cand voi mai avea timp voi mai povesti si despre alte lucruri vazute in tinutul dacilor.

Ca in fiecare an asteptam cu nerabdare minipelerinajul la Sfantul Ioan Rusu. Ziua Sfantului Ioan Rusu este pe 27 mai si de data asta l-am vizitat la Giurgiu.

Ziua se anunta una foarte calduroasa asa ca am decis sa mergem dupa-amiaza la Slobozia, judetul Giurgiu la Manastirea Sfantul Ioan Rusu. Drumul pana acolo este foarte bun (sosea asfaltata) asa cum am scris si in alta insemnare asa ca nici un impediment nu statea in calea intalnirii cu Sfantul Ioan Rusu.

Pentru ca vin foarte multi crestini Racla cu Moastele Sfantului Ioan Rusu este adusa din Bisericuta de la demisol in acest loc in apropierea Altarului de vara. Toti prietenii care vor veni la Sfantul Ioan Rusu vor avea destul loc sa stea la rand si sa se inchine.

Baldachinul Sfantului seamana cu o micuta casuta taraneasca plina de muscate pe la „ferestre”. Se cuvine sa ne inchinam cu evlavie la Racla Sfantului Ioan Rusu care este grabnic ajutator in orice problema.

„Nu a tinut Dumnezeu lumina ascunsa sub obroc, ci a randuit ca moastele tale intregi si bine mirositoare sa fie primite de credinciosi ca o pecete a binecuvantarii tale. Pentru care si noi, bucurindu-ne cu cei care s-au atins de ele, Ii cantam celui care da adevarata viata celor care cred in El: Aliluia!”

Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a ajutat sa mergem la Sfantul Ioan Rusu. Nadajduim ca pentru mijlocirea Sfantului, Dumnezeu ne va auzi si ajuta. Remarc de fiecare data ca atunci cand plecam de la la Sfantul Ioan Rusu ne simtim foarte bine. Sufletele ne sunt umplute pana la refuz de liniste, speranta si bucurie.

Azi dimineata am profitat de ziua libera si am plecat la Manastirea Viforata. Era o idee mai veche de-a mea sa mergem aici pentru ca vroiam sa o reintalnesc pe Maica Parascheva. Avusesem bucuria sa merg in pelerinaj cu Maica Parascheva si mi se lipise de suflet. Era asa de blanda si cu voce domoala, mereu gata sa te sfatuiasca de bine.

Pasisem vesela pragul Manastirii. Dupa ce s-a terminat slujba am intrebat o maicuta despre Maica Parascheva. Ca sa spun adevarul am cautat-o cu privirea pe Maica Parascheva printre maicutele prezente la slujba pe durata Sfintei Liturghii, dar nu am dat de ea. Singura metoda de a afla ceva despre ea a fost sa intreb:
„-Doamne ajuta! Nu va suparat Maica Parascheva mai este aici?
-A plecat!
-Unde a plecat?
-A plecat departe!
-Unde?
-A PLECAT LA DOMNUL!”

Scurtul dialog m-a facut sa plang. Ajunsesem prea tarziu. Maica Parascheva nu mai era in viata. Mi-a parut rau ca nu am gasit-o. S-ar fi bucurat de revedere. De fapt tot drumul de la Bucuresti la Targoviste m-am gandit la bucuria revederii. Acum singurele imagini cu Maica Parascheva erau cele din pelerinajele cu parintele Nicolae. O poza amintire… Atat!
Am regasit-o pe Maica Parascheva in cimitir ingropata. Crucea ei de lemn a fost ultima ei urma lasata pe pamant alaturi de sfaturile pline de bunatate pe care le-a dat copiiilor naivi ca mine. Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe Maica Parascheva!

Fiecare roman ar trebui sa mearga macar o data in viata la Sarmisegetuza Regia sa vada locul stramosilor, sa se bucure de peisajele rapitor de frumoase si salbatice. Pe noi ne-a ajutat Dumnezeu sa vizitam Sarmisegetuza Regia intr-o dimineata de mai. Am avut parte de soare, ploaie, soare si apoi o ploaie torentiala. Nu ne-am dat batuti. Daca ajungi aici cu greu te dezlipesti sa pleci.

Cum intri in situl arheologic te intampina MURUS DACICUS sau zidul dacic conceput de stramosii daci dupa o metoda care l-a facut sa stea in picioare dupa mii de ani. Asta da exemplu de treaba bine facuta sau facuta sa reziste, vorba reclamei TV.

Aici totul te surprinde. Logica din lumea noastra nu poate sa cuprinda gandirea dacilor. Aceste bucati circulare de andrezid oare la ce foloseau? Cu toate incercarile de reconstituire a templelor…. mi se pare ca inca nu avem o idee cat de cat apropiata cu realitatea locului. Cum arata Sarmisegtuza Regia pe vremea dacilor?

Aici e vorba de bucuria de a te intalni cu istoria, de a calca pe pamantul pe care au calcat stramosii daci odinioara. Am mers la Sarmisegetuza Regia sa vad cu ochii mei ramasitele trecutului si mi-a placut. Dintre toate obiectivele turistice aflate in judetul Hunedoara aici m-am simtit cel mai bine. Soseaua pana la Sarmisegetuza Regia e exceptionala. Am facut un mic popas pe drum si am constatat cu uimire cand am deschis usa masinii ca in iarba licarea roua si greierii cantau tare concertul lor nesfarsit de vara.

In Herastrau exista o insula a copiilor pe care se afla o corabie imensa si un loc de joaca perfect. Intr-o sambata plina de soare ne-am indreptat si noi spre locul cu pricina sa il exploram.

Stefan era nerabdator sa ajungem. A fost placerea mea sa ii cumpar o corabie-jucarie care avea si un pirat. Pana sa ajungem acolo i-am povestit ce corabie mare vom vedea si ca ea e populata cu pirati. Cand am ajuns ne-am dus direct pe corabie unde era amenajat un loc de joaca pentru copii plin cu mingiute mici colorate.

Partea cea mai frumoasa a fost dupa parerea mea sus pe corabie unde gasesti statui cu pirati si o piraterita. Am uitat sa va spun ca exista si o sirena asezata in partea din fata a corabiei.

Acestia sunt cei doi nasici minunati pe care mi i-a dat Dumnezeu. Amandoi sunt absolut minunati, plini de veselie si energie.

Lui Mihaita i-a placut piraterita cu sabia in mana care statea pe o lada plina cu comori. Ce mi s-a parut mai nelalocul lui a fost prezenta craniului langa lada de comori.

Eu m-am imprietenit cu un piratul-capitan care ..pazea un butoias :)) Ha, ha, ha!

O lada plina cu podoabe si monede cu totul si cu totul de „aur” astepta sa fie descoperita de vizitatori. Recomand locul pentru o iesire cu picii. Zona este plina de verdeata si de liniste. Poate ca noi am nimerit o sambata mai linistita sau toti copiii erau la locul de joaca unde isi consumau energia sarind pe saltea sau alunecand pe topogane.

Am uitat sa adaug ca in partea de jos a corabiei era un cap de crocodil cu dintii ascutiti. Crocodilul pare ca se iveste brusc din corabie. I-am incercat cu degetul dintii … chiar parea adevarat.