Publicat de: elenushu | 10/12/2017

Cadou de Secret Santa

S-a luat si la noi la serviciu hotararea sa organizam anul acesta Secret Santa. Chiar daca e un moft importat am zis ca ar fi si o buna ocazie de distractie asa ca am participat si eu bineinteles. M-am trezit mai de dimineata sa nu ajung tarziu tocmai eu la munca. Cadourile ne asteptau sub brad. Fiecare participant adusese un cadou pentru colegul/colega al carui/carei nume se regasea pe biletelul extras acum 3 saptamani.

Unul din cadouri era pregatit pentru mine de Mosu’. Colegul nostru Mircea a jucat rolul Mosului. Ne-a strigat pe fiecare sa ne dea darul. Fiecare s-a dus emotionat sa isi ia darul. Unii din noi s-au dat in petic distrandu-se la maxim sau facand faze comice.

Darul meu era pus intr-o cutiuta cu ursuleti pe ea. Hi hi hi! Mi-era si frica sa il deschid ca sa nu il stric. Pana la urma am desfacut panglica roz care legase cutiuta si SURPRIZAAAAAAA!

Un sal foarte frumos verde-turcoaz era al meu si numai al meu. Se vede treaba ca Mosul ma cunostea si imi stia pasiunea pentru culoarea verde. Dupa decernarea premiilor Oscar cadourilor fiecare a trebuit sa ghiceasca cine i-a fost Mos. Eu am banuit-o pe Andreea. 🙂 Chiar ea imi luase cadoul.

Multumesc mult Mosului pentru darul dragut pe care mi l-a facut. Chiar mi-a placut actiunea Secret Santa organizata la serviciu. La inceput am fost mai reticenta insa totul a decurs foarte bine. Colegii au fost veseli, s-au amuzat. Am ciocnit un pahar de sampanie. Ne-am urat la multi ani sanatosi. Doamne ajuta!

Anunțuri
Publicat de: elenushu | 09/12/2017

Oameni de milioane

https://www.europafm.ro/oameni-de-milioane-dr-cardiolog-oana-inta/

Publicat de: elenushu | 05/12/2017

Acasa la Sfantul Ioan de Rila in Bulgaria

Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am reusit sa scriu despre pelerinajul la Sfantul Ioan de la Rila din Bulgaria. Tocmai acum cand la Bucuresti coana iarna isi intra in drepturi cu frig si vant aspru e momentul sa povestesc la gura sobei despre aceasta calatorie frumoasa. Dedic insemnarea aceasta bunei mele prietene Mariana O. 🙂

Deci cu Basilica Travel pe drumurile patriei pasim usor pana la granita si trecem in Bulgaria. O buna bucata de drum nu a fost mare deosebire de peisaj fata de Romania.

Deosebirea a constat in sosele foarte bune si line. Asta da. Autocarul se misca destul de bine, iar oamenii se delectau cu zonele de verdeata. Eu eram de veghe cu aparatul foto in mana gata sa vanez imagini frumoase. De exemplu aici avem un megazambet.

Si cerul oferea imagini spectaculoase cu norisorii albi. Imaginatia lucra ca o socotitoare incercand sa defineasca ce se putea ascundea in atatea forme.

Am trecut pe langa o balta. Norii pareau o uriasa perdea agatata deasupra apei. Pomisorii de pe malul apei seamana cu niste strajeri in straie verzi.

Imi plac foarte mult balotii uitati pe camp. E o imagine rustica specifica noua romanilor care inca mai muncim pamantul strabun.

Natura parea incremenita in frumusetea ei salbatica. Cerul albastru e infratit cu lanurile galbene. Jumatate din steagul Romaniei e in acest peisaj albastru si galben.

Am observat aceste floricele galbene de camp pe care le avem si noi in Prahova. Cat este vara de mare plantutele acestea frumoase danseaza in soare miscandu-si tulpinitele cand adie vanticelul cald.

Nu am luat seama prin ce localitati bulgaresti am trecut. Stiu alfabetul chirilic, dar am nevoie de ceva timp sa descifrez. 😀 Rauletul acesta mi-a atras atentia pentru ca avea niste pete albe miscatoare plutind.

Cu zoom am rezolvat misterul. Ha, ha, ha! Erau niste ratuste albe plimbarete.

Iata ca au si bulgarii tramvai ca al nostru doar ca e colorat mai pestrit. Statia e asemanatoare cu sutele din Bucuresti.

Soseaua serpuita ne lasa sa patrundem pe nesimtite pe teritoriul Bulgariei. Parintele ghid ne povestea la microfon tot felul de lucruri interesante.

De la ses am inceput lent sa urcam spre zone cu dealuri. Un lan de flori rosii, probabil maci se pierdea prin verdele minunat. Ce pictor minunat este Dumnezeu! 🙂 Mereu ne bucura cu natura creeata de EL.

Totusi ne-a luat ceva vreme sa ajungem si la munte. Cativa braduti asezati chiar pe marginea soselei ne-au dat binete. Nerabdarea noastra de a ajunge la Manastirea Rila era si mai mare.

La miezul zilei soarele arzator incerca sa ne muste prin geamul autocarului. Dintr-o data am zarit indicatorul care arata ca e musai sa iesim de pe autostrada la dreapta pentru a ajunge la Rila.

Parintele Zaiet ne anunta ca ne indreptam spre Muntii Rila. Ei se gasesc in partea de sud-vest a Bulgariei, constituind o prelungire spre nord-vest a Muntilor Rodopi.

Si acum SURPRIZAAAAA!!! Muntii ne prezinta niste stanci ciudate care mai de care mai stranii dupa parerea mea.

Aici sus avem o cetate de stanca cu turnuri si metereze in mijlocul unei vegetatii luxuriante.

Cred ca o sa imi dati dreptate ca aceasta stanca pare un Buda urias care priveste semet, fix spre sosea.

Asta ce sa fie, ce sa fie? Doua mingii sau doua capete suprapuse. Un melc cu casa in spinare care se pregateste sa treaca peste o mingie?

Cu putina concentrare aceasta stanca pare un animalut care e pozitionat cu botul inspre cer parand ca admira bolta stelara.

Marit acelasi animalut aflat tot in partea stanga a imaginii. Sau poate mai bine sa ii spunem o capita de fan incremenita in timp?

Fara indoiala aici avem un turn in varf asemanator cu un castel de apa cum mai vedem prin localitatile romanesti. 🙂

Pazea ca tocmai tasneste monstrul din adancul pamantului. Are botul indreptat spre cer si imediat ar putea deschide falcile sa ne inhate. Noi ii vedem cumva gura sau „gusa”.

Patrundem in domeniul SF cu niste creaturi ciudate care au aripile deschise vrand parca sa isi ia zborul din moment in moment.

Stancile acestea imbratisate mie imi aduc inspre faimoasa sculptura „Sarutul” a lui Brancusi.
In partea stanga este partea feminina cu par lung. In partea dreapta este partea masculina- un adevarat Eminescu- zic. Seamana, nu?

Se innorase destul de mult si ploaia era iminenta. Autocarul nostru se indrepta spre Manastirea Rila cu pasi repezi de data asta. Indicatorul ne anunta ca mai sunt 7 km pana la destinatie.

Mi-a placut foarte mult statuia Sfantului Ioan de Rila. Ne-a intampinat cand ne-am apropiat de tinutul lui. Parca e un apostol cum tine Evanghelia in maini si o prezinta. Sfantul Ioan de Rila s-a nascut in anul 876 si a murit la 18 august 946.

Ne aflam la portile celei mai mari si mai faimoase manastiri din Bulgaria. E cu adevarat o oaza de liniste si o comoara duhovniceasca.

Deasupra portii Hristos apare flancat de Sfintii Arhangheli. E extraordinar de frumoasa zona aceasta muntoasa, dar Manastirea Rila e o comoara intre comorile duhovnicesti ale lumii.

Biserica se afla in mijlocul curtii si e absolut perfecta. Arhitectura si culorile, asezarea chiliilor, absolt totul creeaza un tot perfect asezat in peisaj. Judecand dupa cladirile din curte cred ca Manastirea Rila este una destul de mare.

In zare se vedeau muntii cu varfurile carunte de zapada. Ploaia ne lasase un ragaz ca sa putem vizita locul si sa admiram Biserica.

In interiorul Bisericii este adapostita Racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Ioan denumit si Sfantul Ioan Rilski. Un calugar a venit si ne-a dezvelit racla ca sa ne putem inchina fiecare.

Langa Biserica centrala se afla Turnul lui Hreliu. Este impunator si are pe din afara o pictura impresionanta. Nu stiu daca se poate urca in interior pana sus. La baza turnului era un mic pangar de unde ne-am aprovizionat si noi cu cate ceva. 😀

Cu adevarat aici este o oaza de liniste inconjurata de padurea verde. Este un loc prilenic pentru rugaciune. Acum 10 ani cand am citit cartea cu minunile Sfantului Ioan de Rila nu imi inchipuiam, de fapt nici nu gandeam ca Bunul Dumnezeu imi va ingadui sa ajung aici acasa la Sfantul.

Toate coloanele si arcadele care se repeta ritmic iti imprima o stare de liniste. Parca te imbie la rugaciunea inimii. Ciudata senzatie!

In curte am facut cateva poze in voie. Am observat ca in Bulgaria nu ne lasau sa pozam in interiorul Bisericilor, dar in exterior nu ne zicea nimeni nimic. De fapt si in Romania exista aceasta situatie in unele Manastiri.

Despre Manastirea Rila citisem in revista Manastiri Ortodoxe si vazusem poze insa in realitate e de o mie de ori mai frumoasa decat in fotografii.

In pridvor erau picturi minunat realizate, atat de vii si de frumoase incat nu iti puteai lua ochii de la ele. Aici Maica Domnului e reprezentata inconjurata de Sfintii Ingeri. Are pictata o aureola care transmite stralucire. Ce vesminte frumoase are!

Mi-au atras atentia culorile calde, placute cu care e invesmantat pridvorul si metoda cum au fost pictate si combinate.

„Ca in sanul lui Avram”-am putea denumi aceasta imagine. Ceata Sfintilor isi face aparitia la Poarta Raiului.

Tot in pridvor se gaseste o fantana arteziana care racoreste atmosfera in zilele foarte calduroase ale verii.

In mare aceasta a fost calatoria acasa la Sfantul Ioan de Rila. Slava lui Dumnezeu pentru toate pelerinajele frumoase si interesante pe care ni le da in viata!

Publicat de: elenushu | 26/11/2017

Papucelul Sfantului Efrem cel Nou

Acum vreo doua saptamani am aflat vestea cea mare ca plecam la Cluj. Bucurie mare pe mine mai ales ca imi doream de ceva vreme sa ajung la Bisericuta ASCOR din Cluj unde se gaseste papucelul Sfantului Efrem cel Nou din Nea Makri. Eu eram tare bucuroasa ca merg la Cluj. Le-am scris celor de le ASCOR si ei mi-au raspuns imediat la mail dandu-mi adresa si indicatii cum gasesc Bisericuta. Singura problema era ca aveam cazarea la cativa km buni de locul unde se afla Bisericuta si chiar imi faceam griji cum o sa ajung acolo

Intalnirea cu Sfantul Efrem avea sa fie insa mult mai repede decat imi imaginam eu. Duminica am mers la Manastirea Plumbuita din Bucuresti. Imediat ce am ajuns acolo m-am dus sa ma inchin la icoane si la Sfintele Moaste.

Sursa foto aceasta poza scan cartea Plumbuita

Mare mi-a fost uimirea sa constat ca mai aparuse o mica raclita langa racla pe care o stiam si care continea particele din moastele Sfintilor Nicolae, Gheorghe, Pantelimon si Ioan cel Nou de la Suceava. In partea dreapta a masutei din fata Icoanei Maicii Domnului de la Plumbuita statea o raclita noua cu papucelul Sfantului Efrem cel Nou.

Ca sa fie usor de identificat apare si o mica iconita a Sfantului langa papucel. Asta da minune! 🙂 Sfantul Efrem cel Nou e plin de surprize placute.

Publicat de: elenushu | 26/11/2017

Colectia de iarna de musamale

A trecut asa de repede timpul incat nu mi-am dat seama decat la finalul anului. Zilele trecute cumparasem o musama in ton cu sarbatorile de iarna care se apropie cu pasi repezi. Ne pregatim de Craciun inca din luna noiembrie. Toata lumea e nerabdatoare mai ales comerciantii.

Am realizat ca uitasem de la Paste musamaua cu iepurasi si oua pe masa. Ha ha ha! In fiecare dimineata imi zambea de pe „pajiste” „mustaciosul cu blanita”. Ma obisnuisem cu verdeata de pe musama asa de tare incat nu am realizat ca o uitasem 7 luni de zile in bucatarie.

Acum poate se vina si Craciunul. Am innoit colectia de musamale. E plin de clopotei si globulete plus panglici rosii pe masa. Timpul zboara foarte repede de la un anotimp la altul, de la un an la altul.

Publicat de: elenushu | 21/11/2017

Manastirea Snagov

Duminica am pornit-o spre Manastirea Snagov. Era in plan ca punct de vizitare mai ales ca nu mai fusesem pe acolo de vroe 10 ani. Singura mare dilema si frica a mea era unde o sa parcam masina. Data trecuta fusesem cu un grup de pelerini si transportul/ parcatul nu ma interesase pentru ca se ocupase orgenizatoarea. Pe cont propriu parea mai cu „cantec”.

Exista indicatoare peste tot. Sa ajungi la Manastirea Snagov este facil. Am facut un mic popas pe sosea langa padure si am fost de-a dreptul uimita sa constat ca erau pasarele in copaci. Ciripeau voioase desi era toamna si vremea era mohorata de-a binelea. E ca o renastere, ca o trezire din agonia stresului si zgomotului infernal al orasului. Pe langa linistea dulce a padurii, ciripitul pasarelelor curge ca un balsam peste suflet linistindu-l, vindecandu-l de stres. Cineva spunea ca stresul a aparut din cauza ca omul a rupt legatura cu natura. Adevarat!

Multumesc, Doamne Dumnezeule, ca exista parcare la Manastirea Snagov! Povestea cineva pe net despre ceva incidente intamplate pe acolo din cauza lipsei locurilor de parcare. Iata ca frica mea ca nu avem unde sa parcam masina a fost fara temei.

Am omis sa spun ca daca vreti sa ajungeti la Manastirea Snagov trebuie sa cautati pe GPS Strada Manastirea Vlad Tepes nr. 162.

O data ajunsi in parcare am lasat-o pe Fabiuta in grija Domnului si am plecat sa exploram zona. Tin sa mentionez ca exista indicatoare care iti arata unde este Manastirea si inspre unde trebuie sa o iei ca sa ajungi iar pe DN1. Foarte buna treaba chestia cu parcarea si indicatoarele mai ales ca localitatea nu e chiar mica.

Daca mergi pana in capul strazii Manastirea Vlad Tepes iti dai seama ca esti pe drumul cel bun. Vremea a fost mohorata in acea zi, dar macar nu a plouat.

Aleea marcata ca traseu pietonal (sa nu ii vina vreunui „meserias”ideea sa o ia cu masina pe pod) te va conduce la poarta Manastirii.

Iata-ne ajunsi aproape de Manastirea Snagov. Oare cum arata lacul acum? Podul care leaga localitatea de insula unde se afla Manastirea Snagov o fi la fel de trainic?

Podul de peste Lacul Snagov e cosntruit parca din anul 2010. Ploaia de ieri isi lasase pe pod trena ei de picaturi de apa din loc in loc ca sa ne amintim ca este toamna- anotimpul ploios.

Pe partea stanga mergand pe pod se zareste silueta Manastirii si a Turnului clopotnita. „Manastirea Snagov este probabil una din ctitoriile domniei tarzii a lui Mircea cel Batran, fiind prima data atestata documentar in 1408. A fost refacuta de mai multe ori de alti domnitorii, printre care se pot mentiona Vlad Tepes si Mircea Ciobanul.” sursa wikipedia

Cum admiram noi Lacul Snagov tasneste pe lac o salupa pe sub pod. Nu ma mira deloc. E taramul ambarcatiunilor aici.

Langa stufaris o rata neagra cu cioc alb isi facea plimbarea de dimineata tacticoasa. Probabil ca nu e singura rata de pe lac, dar asta a fost mai sprintena azi. 😀

Pe malul lacului sunt diferite cladiri si amenajari care mai de care mai pompoase. Am vazut si un soi de garaj pentru ambarcatiuni. Tare, nu? Un grup de sportivi se antrenau de zor pe un caiac-canoe. Bravo lor!

Toamna lacul are un farmec salbatic, de parca ar fi pustiu. Manastirea este pe o insula. Ideea aceasta ma incanta peste masura. Priviti harta de mai jos pe care am gasit-o la Manastire:

In acest tinut al apelor si al linistii am poposit noi intr-o duminica de noiembrie. Timpul pare incremenit si fara valoare aici. Nu te mai grabesti pentru ca nu ai de ce. Taramul din povestea „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” asa o arata ca aici?

Am gasit pe situl Clubului Snagov aceasta superba imagine luata de sus. Asa arata insula vara. Minunat loc unde Dumnezeu s-a intrecut pe sine insusi in a pune frumusete si liniste.

Podul de peste lac te duce chiar pe aleea Manastirii. Floricele frumoase de toamna strajuiau tacute aleea semn ca locul este ingrijit temeinic.

Din Turnul clopotnita rasuna sunetul de chemare la rugaciune. Iata ca am raspuns afirmativ la strigare. Am venit sa ne inchinam si sa il intalnim pe Dumnezeu in acest loc superb care are o vechime considerabila. In pliantul de prezentare a Manastirii Snagov aminteau ceva de genul ca a fost o veche asezare dacica aici.

Trecand pe sub Turnul clopotnita mi-a atras atentia candelabrul cu iz feudal si caramida rosiatica din care e construita. E o intoarcere in timp cand ajungi aici. E ca si cum ceasul si-ar rasuci limbile inapoi cu o viteza nebuna aducandu-te in fata unei comori din secolele XIV-XV.

Pe la miezul zilei a aparut un grup de vizitatori pe aici. Probabil ca erau pe urmele lui Vlad Tepes. Goana asta dupa seznational ma enerveaza la culme. Il cauta pe Dracula la Bran, aici la Snagov etc. si nu vad esentialul- pe insula zace o comoara istorica oblojita si ingrijita de atatia domnitori munteni…

In fata Bisericii este un monument cu sulita si trestia cu buretele inmuiat in otet care fac referire la patimile Mantuitorului Hristos.

In partea dreapta a Bisericii scarile te conduc la malul Lacului Snagov. Tinutul apelor clipoceste lenes nemangaiat de vreun vanticel. E o liniste incremenita in timp. Nimeni nu tulbura aceasta pace eterna rupta parca din vesnicia Imparatiei lui Hristos.

Pe mal si in apa copacii isi unesc crengile intr-un continuu sprijin vegetal. Toamna a uitat cateva frunze prin coamele acestor copaci. Pare un tablou pictat care are cateva puncte galbene, rosiatice si verzulii. 🙂

Manastirea Snagov are ca Harm „Intrarea Maicii Domnului in Biserica” sarbatoare care va fi in curand. Icoana hramului se gaseste pe un mic portal imediat ce cobori scarile la lac.

In curtea Manastirii am descoperit aceasta statuie inalta care infatiseaza o maicuta cu un prunc in brate.Se spune ca pe locul unde se afla statuia ar fi fost ingropati niste revolutionari pasoptisti care au murit aici sau au fost omorati. Statuia este foarte inalta si parca tine un drapel in brate pe care este asezat un copil care aduce a prunc (pruncul Hristos, oare?). Sa fie vorba despre faptul ca are in maini steagul reprezentand tara, patria si pe Hristos sub forma de prunc care semnifica credinta ortodoxa?

Este placut sa te plimbi in tihna prin curtea Manastirii Snagov. E o liniste aparte acolo. Insula este destul de maricica. Nu realizezi ca e inconjurata de apa doar cand ii privesti malurile.

Mi-a mai atras atentia caruta decorativa cu o lebada in ea. Cred ca e o lebada-ghiveci care vara sigur are cateva flori frumoase inflorite in ea.

Am lasat curtea Manastirii de studiat pentru mai tarziu. Ma gandeam ca cea mai frumoasa parte inca nedezvaluita era in interiorul Bisericii.

O lumina scazuta, ca de veghe patrundea prin ferestrele inguste si producea in interior o ambianta prielnica rugaciunii. In Biserica vorbim cu Dumnezeu, nu? EL ne vede si ne urmareste peste tot dar este si mai prezent in locasul lui.

Altarul are de o parte si de alta Usilor Imparatesti doua icoane mari foarte frumoase cu Hristos si Maica Domnului pe tronuri imparatesti. Fundalul auriu da o nota aparte desprinsa din Imparatia Cereasca. Sfesnicele aurii, lumina putina, candelabrele, zidurile vechi si toate celelalte elemente te ajuta sa simti trecutul ca un fior, ca o parere, ca un gand strafulgerat.

In fata altarului se afla un loc ca o lespede. Portretul lui Vlad Tepes sta aruncat in eternitate inflacarat de o candela aprinsa in fata lui. Chiar daca aici este sau nu inmormantat Vlad Tepes el merita sa i se aprinda mereu o lumina in memorie pentru ca apartine istoriei noastre romane. E un erou. S-a luptat ca noi sa avem azi o tara.

Pe peretele dinspre vest apare in postura de intemeietor Neagoe Basarab impreuna cu familia sa. Trebuie sa amintesc ca domnitorul a fost canonizat in anul 2008 de catre Biserica Ortodoxa Romana. De ziua Sfantului Voievod Neagoe Basarab este un alt hram al Manastirii Snagov.

La intrare daca esti atent langa planseta care prezinta diferite copii dupa hrisoave, date istorice despre acest loc, prezentate si in cateva limbi de circulatie internationala, poti zari cosul cu un obuz si cateva obiecte descoperite banuiesc in timpul sapaturilor. Interesant, nu?

Iesind in curtea Manastirii Snagov pe partea din stanga poti sa te delectezi privind paunii. Cat am stat noi pe langa cusca nici unul din ei nu a vrut sa se infoaie.

Pe langa pauni exista cateva custi cu iepurasi la fel de simpatici ca si pasarile. „Rica, Rica, Iepurica 🙂 „

Mai in spate in aceeasi cusca cu cei trei pauni se afla si o paunita. E adevarat ca ea nu are penajul asa de spectaculos. E o prezenta mai stearsa.

In spatele batranei Biserici se zareste Altarul de vara. Nu am ajuns niciodata aici vara duminica sa stau in aer liber la Sfanta Liturghie. Cred ca ar fi o incantare. Poate la anul, cine estie?

Altarul de vara are forma unui foisor. Seamana un pic cu foisorul din padure, de la Smbata de Sus al parintelui Arsenie Boca.

Din orice ungher al insulei Biserica se vede ca un far care emana lumina Invierii, lumina curatitoare de suflete a lui Hristos.

Pe maulul Lacului Snagov stufarisul e la el acasa. Formeaza ici si colo cate o perdea vegetala curios mestesugita de mainile lui Dumnezeu. Apa clipocea lenesa lovindu-se de mal.

Chiar daca nu batea vantul deloc, toamna ne musca incet de piele cu frigul ei rautacios. Pelerinajul nostru se apropia de sfarsit la miezul zilei. Ne-am despartit cu greu de aceasta oaza de liniste a lui Dumnezeu de la Snagov. Privind in urma pe lac o caiac-canoe se zarea printre stufarisuri. E o modalitate de a tine pipet frigului prin miscare.

Recomand din toata inima un pelerinaj la Manastirea Snagov. Este la 40 de km de Bucuresti. Se ajunge foarte repede acolo luand-o pe DN1. Efortul este rasplatit de Dumnezeu prin sadirea pacii Lui duhovnicesti in sufletului fiecarui om care trece pragul Manastirii Snagov, dar si prin bucuria de a fi in natura, in aer liber. in acest loc de un pitoresc aparte.

Publicat de: elenushu | 15/11/2017

Ratatouille de „Roumanie”

Dragi prieteni, am facut cunostinta cu Ratatouille. Chiar daca suna pompos e de fapt, banala noastra tocanita de legume romaneasca. Intai de toate am dat iama prin magazin la prima ora a diminetii ca sa gasesc ingrediente cat de cat proaspete.


Cei 7 magnicifici sunt:
-dovlecel
-vanata
-rosii
-ardei
-morcov
-usturoi
-ceapa

Vanata pentru ca n-a fost cuminte a stat la „ocna” vreo jumatate de ora sa ii mai iasa din amareala. Cand s-a facut leguma „de treaba” a intrat si ea in hora alaturi de celelalte surate.

Acadeleeeee, acadele! Seamana cu un domino de feliute de legume sau cu o mega-frigaruie careia ii lipseste batul. 😀 Observatia mea de amator e ca legumele ar trebui sa aiba cam acelasi diametru si latime. De ce? Veti vedea in imaginea de mai sus.

Am luat cratita de motz si am aruncat-o la parjol. A stat la cuptor pana s-au imprietenit legumele bine. Au dansat si si-au schimbat un pic locul la perinita. 😀 Finalul e de-a dreptul suculent si delicios de iti lasa gura apa.

Publicat de: elenushu | 15/11/2017

La Manastirea Pasarea

Manastirea Pasarea este o oaza de liniste si frumusete salbatica. Am ajuns intr-o duminica de toamna, luna noiembrie acolo. Dumnezeu a adunat aici comori duhovnicesti demne de descoperit de orice pelerin care vine aici. Icoana Maicii Domnului este deosebit de frumoasa. Parca toata blandetea si puritatea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu este relevata de aceasta icoana.

Cand am ajuns o ceata destul de suparatoare poposise deasupra zonei. Silueta Bisericii si a turnului clopotnita se intrezareau ca un maxi-poster agatat de cer.

Intai am mers la Lacul Pusnicul. Podetul care duce peste lac are o vechime de 36 de ani. Scrie pe o mica placuta de langa el. E ca un semnal de alarma pentru oameni ca sa aiba grija de el si pe cat posibil sa nu il strice. Tin minte ca data trecuta am venit aici si la capatul celalalt al podului ne-au intampinat niste caini maidanezi cam fiorosi. Nu ne-am pus mintea cu ei. Datorita acestui fapt nu am reusit sa vizitam toata zona.

Am profitat de vremea insorita si ne-am facut cateva poze. Cerul era de un albastru senin. Vantul era insesizabil. Si totusi era chiar luna noiembrie! Hmmmm….

Pe malul lacului sunt doi stejari batrani. Imaginea lor, fie ca e vara sau iarna, se oglindeste in lac ca intr-o oglinda. E ca o imagine incremenita in timp. Mi-a placut cum le statea asa cu hainele de toamna. Frunzulitele lobate compuneau un covor veritabil care era imbibat cu picaturi de apa de la roua/bruma de dimineata. Dimineata racoroasa sporea farmecul locului. Erau putini oameni in zona…deci aproape pustiu.

Dupa podet am vazut ca pe malul lacului se poate sa te plimbi. Zis si facut. Se pare ca apa era mai scazuta. Am vazut pe mal tot felul de obiecte care probabil fusesera aruncate in apa. Urat din partea celor care polueaza lacul!

In capul podetului te intampina o troita sub forma de Bisericuta. Il are pictat pe o parte pe Sfantul Andrei, pe cealalta parte pe Sfantul Nicolae.

Fascinatia locului o reprezinta cei doi stejari falnici. Cu cat te apropii mai mult cu atat ti se pare mai mare, de-a dreptul urias.

Stejarii sunt atat de mari incat se pot zari din orice punct invecinat al Manastirii. Un piesaj de toamna minunat ne incanta privirea. E toamna si la Manastirea Pasarea! 🙂

Cu cat te indepartezi de stejari cu atat observi mai bine ca parca tine imbratisate troita si lacul. Parca vrea sa ne arate ca aici este casa lui draga :„-uite aici sunt acasa la mine!”

Dupa ce s-a terminat Sfanta Liturghie am mers iar pe “insulita”. Seamana cu o insulita limitata de lac. Am observat ca este permis pescuitul aici contra cost. Un pescar chiar isi incerca norocul cu batul in balta pe mal. Alti oameni in vreo trei barci erau mai pe mijlocul lacului asteptand sa prinda ceva peste.

Lacul se mandreste cu o bucata de stufaris si una de papuris ca o adevarata balta cum ar vrea sa fie de drept si de fapt.

Ne-am despartit de imaginea minunata a lacului cu gandul ca macar la anul sa venim vara aici cand e totul plin de verdeata si de culoare. Cine stie cand o mai ingadui Dumnezeu sa ajungem pe aceasta palma de pamant rupta din Rai?

Ici si colo prin curtea Manastirii am mai cules dovezi ale toamnei strecurate prin cotloane.

In fata unei chilii am zarit aceasta ciudatenie de pom care avea in coama lui si muguri de primavara si frunze ruginii de toamna. Un adevarat amalgam primavara-toamna pe aceeasi tulpina. Ciudat,nu?

Publicat de: elenushu | 11/11/2017

Manastirea Crasna Prahova

Mergeam pe drumul forestier care duce la Manastirea Crasna si ma miram de linistea padurii. E atata liniste aici incat sa incorporeze tot zgomotul din lume. Paseam pe carari de liniste. Nici macar vantul nu indraznea sa tulbure linistea sfanta pe care Dumnezeu o picura in fiecare bucatica de padure aici.
E adevarat ca sosisem tarziu. Padurea deja isi aruncase coama de frunze ruginii. Ii cazuse parul de foc si lasase o amintire un covor multicolor de frunze.

Sursa foto: Arhiva personala parintele Ion
Pot spune ca si asa tot avea o frumusete salbatica padurea sau codrul care fusese frate cu romanul candva… Nu am luat aparatul foto. Am vrut sa ma concentrez cat pot pe peisaje si sa inmagazinez in timp real imaginile.

Sursa foto: site blog Mihai Raitaru
Drumul pana la Manastirea Crasna seamana cu Drumul Crucii. Am fost de parere si eu si prietenii/rudele mele. E anevoios si se face cu mult efort. Din loc in loc sunt puse cruci de lemn care ne amintesc de Hristos cel rastignit pentru pacatele noastre. Urcam spre cer tinandu-ne de covorul cu frunze. Si noi suntem ca acesti copaci. In toamna vietii ne cad frunzele si ramanem goi pregatiti sau mai putin pregatiti de finalul vietii. Daca vrem „sa vedem” dincolo de moarte speram si credem in Inviere. „Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?”Acatistul de mulţumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”

Sursa foto: site Manastirea Crasna In rest am avut parte de o Sfanta Liturghie minunata. Corul de taici a cantat ingereste. Chiar mi-am imaginat si am constientizat ca in timpul slujbei nu suntem doar noi oamenii acolo in Biserica. Chiar daca nu ii vedem ingerii coboara din cer si sunt acolo in Biserica alaturi de noi. Ei canta si il slavesc pe Dumnezeu. Este o comuniune perfecta intre lumea vazuta si nevazuta. Minunat! 🙂 Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Publicat de: elenushu | 25/10/2017

Ziua lui multumesc

Dragi prieteni, am sa va povestesc o chestie nemaintalnita in cariera mea in Vanzari. Cuvantul asta cariera de piatra suna pompos tare…. Zic. Intr-o dimineata suna un client. Imi spune ca e “X” de la “Asociatia clubul….Y “si ca i-a ajuns coletul cu marfa. Eu deja ma gandeam ca e vreo incurcatura cu marfa omului ca altfel nu ar fi sunat. Cand colo uimire si soc. Clientul a continuat discursul cu “V-am sunat sa va multumesc pentru buna colaborare!” Cuuuuum? Am ramas blocata. De obicei clientii nu suna inapoi sa multumeasca, ci sa reclame ceva. Asta da zi interesanta!! Am trait sa imi auda urechile un multumesc spus politicos din gura unui client.. Probabil ca protocolul ii cerea clientului sa sune furnizorul dupa ce primeste marfa si sa multumeasca in sens de apreciere… Asta da intamplare nemaipomenita!!! Cat de banal si simplu e sa multumesti pentru ceva, nu sa il consideri de la sine inteles si cat de rar se intampla sa folosim cuvantul magic. MULTUMESC!

Older Posts »

Categorii