In comuna Ponoarele exista o minune a „naturii” , vorba vine, facuta chiar de Creatorul care ii poarta numele: Podul lui Dumnezeu. Colindand  pe  soseaua (DJ670) care serpuieste de zor ducandu-te  la vale nu vei putea observa obiectivul  turistic decat daca te dai jos din masina. Motivul este simplu- Podul lui Dumnezeu se suprapune cu soseaua si ai ocazia sa treci peste el fara sa realizezi ca l-ai ratat. Exista un indicator care te face atent ca ai ajuns la destinatie. De asemenea GPS-ul este un bun prieten care la drum se arata foarte folositor.

Dupa ce am gasit si parcarea minuscula ne-am dus hotarati sa studiem mai de aproape obiectivul nostru. Asa am avut placerea sa vedem pe indicatorul turistic ca exista la Ponoarele mai multe locuri de vizitat care nu sunt promovate asa cum ar trebui, dar care ar putea sa atraga turistii.

Daca ai rabdare sa cobori scarile, iti va fi oferi un peisaj minunat. Vei realiza atunci ca esti un turist castigat. Podul lui Dumnezeu se dezvaluie in toata splendoarea lui. Interesant este faptul ca satenii l-au denumit asa de frumos. Oare sa fie speranta lor de a ajunge la Dumnezeu si credinta in Cel de Sus?

La ora pranzului in zona erau vreo cinci turisti care admirau Podul lui Dumnezeu. Partea interesanta este ca imediat ce ai ajuns jos langa scari in dreapta se zareste Podul lui Dumnezeu si in stanga este Pestera Podului.

Am aflat ca locul s-a format ca urmare a surparii tavanului Pesterii existente. Practic o data coborat esti prins ca intr-o mare oala/galeata facuta din stanci. Mie una mi-a placut teribil zona si nu mi-a dat impresia ca ma striveste/stramtoreaza. Cerul luminat de soare se vedea ca un capac imens deasupra noastra.

Imediat ce am inceput sedinta foto mi-a venit in gand sa explorez si Pestera „de peste drum de pod”. Parea destul de „serioasa” si abrupta, dar cand m-am apropiat am observat ca nu era asa mare panta cum mi se paruse initial.

Aproape ca ma simteam ca un adevarat Ciresar pornit in aventura vietii lui. Pestera poate fi explorata numai cu echipament adecvat asa ca nu m-am hazardat degeaba. Cand am ajuns la intrare in Pestera am asteptat sa plece ceilalti oameni si cand linistea si-a recapatat locul de cinste am putut auzi muzica clipocinda a picurilor care cadeau ritmic.

Vazuta din afara intrarea in Pestera seamana cu un ochi imens sau mai bine zis o orbita din care lipseste ochiul.

Cand parasesti Pestera si dai de lumina ai un sentiment ca ai iesit la liman. M-am mirat ca e o liniste adanca aici si ca racoarea Pesterii te trezeste cumva dandu-ti impresia ca te-ai intors in timpurile stramosilor.

Pe dinauntru cat am putut sa vad eu Pestera nu are nimic iesit din comun vizual vorbind. Citind mai mult pe internet am inteles ca cercetatorii speologi au avut ce admira in Pestera cand au explorat-o insa mai in adancime si cu echipament adecvat.

Am profitat de ocazie ca sa fac cateva poze mai amuzante cu un zbooorrrrrrrrrrr disimulat. 🙂

Recunosc ca mi-a placut sa vizitez Podul lui Dumnezeu. Sper sa avem in viitor mai mult timp la dispozitie ca sa descoperim si alte locuri din zona la fel de frumoase. Imi face cu ochiul Festivalul liliacului care se organizeaza la Ponoarele in primavara cand padurea de liliac e inflorita si banuiesc ca parfumul te imbata si te captiveaza cu totul.

Cand am vazut prima data pe internet aceasta zona mi-am dorit sa o pot strabate si cu piciorul. Este cu adevarat fabuloasa si plina de legende pe care locuitorii le-au pastrat din generatie in generatie.

Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea Podului asa! Slava lui Dumnezeu pentru toate locurile minunate din Romania!

Versuri „Are mama o fetiță”

Are mama o fetiţă cât un ghemotoc;
Are mama o fetiţă cuminţică foc.
Veselă şi hărnicuţa unde s-ar afla,
Parcă e o albinuță, aşa este ea.

Şi la şcoală şi acasă ea mereu de zor,
Fata mamei e voioasă şi de ajutor.
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc,
Are mama o fetiţă, cuminţică foc.

Acasă eu cred că nu strică
Să fii gospodină mereu.
Deci patul mi-l fac singurică
Şi praful îl şterg mereu numai eu.

Ghiozdanul mi-l fac de cu seară
Şi pun tot ce trebuie-n el.
Îmi dau pantofiorii cu ceară
Şi sorţul mi-l calc frumuşel.

Are mama o fetiţă cât un ghemotoc;
Are mama o fetiţă cuminţică foc.
Veselă şi hărnicuţa unde s-ar afla,
Parcă e o albinuță, aşa este ea.

Şi la şcoală şi acasă ea mereu de zor,
Fata mamei e voioasă şi de ajutor.
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc,
Are mama o fetiţă, cuminţică foc.

La şcoală la fel ca acasă,
Îmi place cuminte să fiu.
Şi sunt totdeauna în clasă
Atentă, ascult ca să ştiu.

Şi vreau să învăț cât mai bine,
Să fiu un exemplu mereu
Oriunde-i nevoie de mine
Îndată-s prezentă şi eu.

Are mama o fetiţă cât un ghemotoc;
Are mama o fetiţă cuminţică foc.
Veselă şi hărnicuţa unde s-ar afla,
Parcă e o albinuță, aşa este ea.

Şi la şcoală şi acasă ea mereu de zor,
Fata mamei e voioasă şi de ajutor.
Are mama o fetiţă cât un ghemotoc,
Are mama o fetiţă, cuminţică foc.

Sambata, 23 ianuarie 2021 ne propusesem sa ajungem in Vrancea la Manastirea Brazi. Pana la urma am ales sa mergem pe ruta Ploiesti- Buzau- Rm. Sarat- Focsani. Cum in drum se afla Manastirea Ghighiu care ne este asa de draga nu am ocolit-o nici de aceasta data. Mereu in locul acesta radiaza o pace binefacatoare.

Spre uimirea mea aceeasi Icoana Facatoare de Minuni care impodobeste de curand frumoasa Biserica din incinta Manastirii Ghighiu alaturi de vestita Icoana a Maicii Domnului Siriaca, se gaseste si pe holul din corpul de cladire care adaposteste micuta Bisericuta din incinta Manastirii Brazi din Vrancea.

Cum de ne-a invrednicit Dumnezeu sa ne inchinam in aceeasi zi la aceeasi icoana in doua Manastiri diferite (Ghighiu si Brazi) ramane o taina. Am fost curioasa sa citesc pe internet despre Icoana Maicii Domnului de la Poceaev. Rusii sunt vestiti pentru evlavia si multitudinea de icoane inchinate Maicii Domnului. M-am bucurat ca si in Romania exista aceasta icoana si ca beneficiem si noi de ocrotirea Imparatesei Cerului si a Pamantului.

 

La Manastirea Brazi  Icoana a fost adusa de un grup de pelerini care fusesera in Rusia de curand. Tinand cont ca si la Manastirea Ghighiu Icoana Maicii Domnului de la Poceaev a aparut prin toamna anului 2020 dupa ce s-au incheiat lucrarile de reabilitare la Biserica mare avem de a face cu o situatie deosebita si deloc intamplatoare. Frumusetea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev  incanta sufletul pelerinului. Maica Domnului apare impodobita ca o Imparateasa si il tine pe Pruncul Hristos strans in bratele ei protectoare. Rama icoanei este deosebita vrand parca sa scoata in evidenta razele de lumina care tasnesc din icoana. Daca am avea ochii duhovnicesti „deschisi” probabil ca am vedea lumina puternica si binefacatoare care inconjoara Icoana. Cum dispunem doar de ochii trupesti  putem sa ne bucuram de frumusetea inaltatoare a Icoanei si sa ne rugam cu multa credinta Maicii Domnului si lui Hristos. Raspunsul la rugaciune sigur nu o sa intarzie.

Cu bucurie am constatat ca la Manastirea Ghighiu lucrarile de restaurare au fost finalizate. Biserica mare arata exceptional de bine. Icoana Maicii Domnului troneaza in Biserica exact ca o lumina vie tamaduind si linistind sufletele.

Biserica arata alba ca o mireasa imbujorata. Pelerinii asteapta cu rabdare afara sa le vina randul si sa poata intra. Nu le pasa de arsita sau de frig. Asteptarea aici merge dupa un ceasornic tainic. Zona aceasta emana o liniste nespusa pe care foarte multi oameni o cauta cu nesat.

 

La intrare te intampina Hristos alaturi de ceata de ingeri.  Domnul este inconjurat de lumina galbena-rosiatica. Ne duce cu gandul pictura la faptul ca El este Lumina Lumii. Dragostea lui Dumnezeu este foc care incalzeste sufletele, lumineaza caile, dar si arde …

Intotdeauna fie zi sau noapte aici se formeaza rand la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. La pangar am gasit cartea cu minunile de care romanii au avut parte dupa ce s-au rugat la Ghighiu. Cu adevarat ca sunt minuni care se intampla in zilele noastre „apocaliptice”. Noi trebuie sa avem credinta in Dumnezeu si sa ne lasam in Voia Lui.

Ce m-am mai minunat cand am constatat ca Manastirea Ghighiu s-a mai imbogatit cu o icoana de factura slava in care este infatisata Maica Domnului cu Pruncul. Icoana are rama impodobita cu raze. Daca am fii capabili sa vedem cu ochii duhovnicesti oare cata stralucire nu ne-ar bucura sufletele staind aici si rugandu-ne la icoane!!

Prima data cand am intrat dupa terminarea restaurarii in Biserica am ramas muta de emotie. Semana interiorul cu cel al Bisericilor rusesti. Totul e stralucitor, aurit, plin de culoare, dar pacea care domneste aici este unica. M-am bucurat sa vad atata frumusete aici la Ghighiu. A meritat efortul.

Maica Domnului, roaga-te pentru Romania!

Sa nu uitam de comoarile din Sfintele Racle de la Manastirea Ghighiu. Sfantul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestiului are Sfinte Moaste aici alaturi de alti Sfinti. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Dragii mei, mi-a căzut cu tronc o măsuta de lemn cu brizbrizuri. Am comandat-o și ne-am lansat pe instrucțiuni sa o montam. Surpriza a fost ca erau în vietnameza și doar desenele ne-au scăpat din impas.

 

Fericiți ca avem o măsuta montata de noi am mai privit pe site Mobe*pert unde scria ca trebuie sa fie montata de persoane calificate. Suntem profesioniști, ce sa mai zic? Slava lui Dumnezeu pentru ajutor!

De cand a inceput pandemia nu il mai putem vizita pe Sfantul Ioan Rusu la Spitalul Polizu. Zona este restrictionata. Totusi mai avem un loc drag noua unde ne putem intalni cu Sfantul Ioan Rusu- Manastirea din judetul Giurgiu care ii poarta numele.

Sfantul Ioan Rusu este un sfant militar asa ca a poposit in Romania intr-o fosta unitate militara care acum are menirea sa pazeasca sufletele oamenilor si sa le ocroteasca de fortele vrajmasilor nevazuti.

Fie vara sau iarna locul din incinta Manastirii arata exceptional. Taicii, nu multi la numar, trudesc ca totul sa fie aranjat ca la carte. Slujbele au o incarcatura aparte aici. Cand Parintele Staret da binecuvantare insemnand cu Sfanta Cruce oamenii prezenti la slujba parca „taie” aerul cu o putere nevazuta linistind, odihnind sufletele.

Moastele Sfantului Ioan Rusu stau in micuta Biserica ascunsa pe jumatate in pamant ca vechile locasuri crestine. In zilele de sarbatoare dar mai ales de ziua Sfantului pe 27 mai cand vine popor mult sa il cinsteasca Moastele sunt asezate langa Altarul de vara intr-un baldachin special amenajat.

Sfantul Ioan Rusu a facut nenumarate minuni in Romania ajutand o multime de credinciosi care i-au cerut in rugaciune sa mijloceasca la tronul Mantuitorului pentru ei.

Pentru ca Bisericuta devenise neincapatoare a mai fost construita o Biserica mai mare in stil maramuresan in care sa se poata ruga mai multi oameni veniti la slujba. Iarna cand este ger napraznic afara soba de teracota incalzeste credinciosii participanti ,iar rugacinile preotilor incalzesc sufletele.

Ultima data in noiembrie 2020 cand am mers acolo Manastirea era sub asediul frunzelor de toamna.  Un covor multicolor se intindea pe aleile inguste primindu-ne ca pe niste oaspeti asteptati.

 

Altarul de vara asteapta un nou sezon cand padurea de salcami va prinde iar viata si parfumul ei va imbata pelerinii.

 

Intr-o frumoasa duminica de octombrie cand am ajuns la Manastire mare mi-a fost uimirea sa constat ca au fost scoase spre inchinare Moastele Sfantului Ioan Rusu, ale Sfintei Ecaterina si ale Sfantului Ioan Maximovici (Ioan de Shanghai). Pana acum nu mai intalnisem in nici un alt loc din tara Moastele Sfantului Ioan Maximovici.

 

Icoana Sfantului Ioan Maximovici asezata langa cea a Sfintei Ecaterina a fost motiv de bucurie pentru mine. In Romania este mai putin cunoscut Sfantul, dar cine citeste cartile despre el isi da seama cat e de minunat.

 

Sincera sa fiu nu credeam ca exista in Romania Moastele Sfantului Ioan Maximovici. Daca imi amintesc bine acum un an de zile am trimis si eu scrisoare la Biserica din San Fransisco, SUA care adaposteste racla cu Moastele intregi ale Sfantului.

Bucura-te, grabnic ajutator plin de iubire pentru aproapele tau si pentru mantuirea lui;
Bucura-te, bucuria tuturor celor ce in rugaciune se indreapta catre tine cu grabire;
Bucura-te, Sfinte Ierarhe Ioane, parintele nostru, facatorule de minuni al vremurilor din urma!

Ca o raza de lumina divina te-ai aratat, fericite Ioane, furtunile cele aprige imprastiindu-le, iar pe cei aflati pre insula, de vartejurile primejdioase prin rugaciuni pazindu-i si cu semnul crucii ingradindu-i. Pazeste-ne si pe noi, cei te cheama in ajutor si invata-ne cu indraznire sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Bucură-te, cel ce ne ajuţi să dobândim cărţile de folos pentru suflet;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să sporim în rugăciune;
Bucură-te, văzându-i pe creştini la slujbele Bisericii;
Bucură-te, ocrotitor al pelerinilor evlavioşi;

Astazi,30 noiembrie 2020, cand iarna a venit si pe la noi acoperind cu salul ei alb toata capitala ne-am gandit sa mergem la Manastirea Ciorogarla. La 15 km de Bucuresti exista o oaza de liniste unde iti poti incarca bateriile duhovniceste vorbind.

Toata aleea si curtea Manastirii erau parca inghetate in timp, fardate si pudrate cu puful alb al zapezii. M-a uimit linistea care domnea aici ca de fiecare data insa acum cu atat mai mult caci mi-am dat seama ca nu erau alti oameni afara. Localitatea iesise de cateva zile din carantina asa ca putea fi o cauza a lipsei de pelerini.

Cu pasi repezi am parcurs aleea si ne-am indreptat spre Sfanta Biserica. Sfanta Liturghie era in toi. Ne-am bucurat mult ca astazi de ziua Sfantului Andrei ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem la Ciorogarla mai ales ca o particica din Moastele Sfantului Apostol se gaseste aici.

In stanga Sfantului Altar se afla Racla de argint cu fragmente din Sfintele Moaste ale :

–Sfantului Apostol Andrei,

-Sfantului Arhidiacon Stefan,

–Sfantului Mucenic Dimitrie Izvoratorul de Mir

-Sfantului Ierarh loan Gura de Aur,

-Sfantului Ierarh Silvestru,

-Sfantului Mucenic Teodor Tiron,

-Sfantului Mucenic Teodor Stratilat,

-Sfantului Mucenic Ermin.

Manastirea Ciorogarla sau Samurcasesti are trei Altare. A doua racla adaposteste vesmintele Sfintei Cuvioase Parascheva. Pot afirma ca in timpul slujbei maicutele canta exact ca un cor de ingeri ceea nu poate decat sa iti bucure sufletul.

Manastirea Samurcasesti a fost infiintata in 1808 de vornicul Constantin Samurcas. De la numele ctitorului isi trage denumirea. Langa Biserica se afla mormintele unor membrii ai familiei boierului Samurcas, iar figura acestuia apare pictata langa usa de la intrare.

Interesanta este si pictura din curtea Manastirii, infatisandu-l pe Iisus lucrand alaturi de Dreptul Iosif intr-o activitate legata de tamplarie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate situatiile placute din vietile noastre! Va invit daca aveti prilejul sa ajungeti in zona neaparat sa mergeti in pelerinaj la Manastirea Ciorogarla care este minunata!

Daca e sa ma gandesc la o imagine care sa descrie mai bine Grecia atunci aceasta este fotografia perfecta si completa cu marea albastra si clara, cu insule care se zaresc in departare si cu mult soare.

Stana Stefanu e obiectivul numarul unu daca te gasesti pe Transalpina si doresti sa vezi ceva veritabil romanesc si pastoresc. Auzisem de Stana Stefanu si am avut prilejul sa ajungem si noi acolo.

Putem spune ca e pozitionata pe un picior de plai, pe o gura de rai, exact ca in balada, intr-un cadru de o frumusete rapitoare.

Deasupra stanei flutura mandru steagul romanesc semn ca ciobanul sef este patriot pana in maduva oaselor.

Dupa ce am coborat din microbuz nu stiam ce parte sa admir mai repede. Imaginea crestelor inverzite de munti e foarte frumoasa.

Era destul de aglomerata Transalpina, dar asta nu ne-a impiedicat sa sorbim dintr-o privire toata panorama montana.

Cei mai curajosi si inovativi au venit pe Transalpina cu rulota si au campat unde le-a dorit inima ca sa se relaxeze.

„-Caldura mare, aglomeratie si mai mare!”….mi-am zis incercand sa imi fac loc de o poza pe langa indicator intr-un sant. 😀

E adevarat ca la stana sentimentul de libertate iti inunda toate cotloanele sufletului. Privesti spre cerul nemarginit sau spre crestele inverzite ale muntilor cu o bucurie imensa. Asta e Romania pitoreasca!

Daca te uiti repede in dex o sa gasesti „tocan sn vz tocana”. In cateva cuvinte s-ar traduce ca aici e de mancare. Din cauza molimei nu am gustat nici unul din preparatele culinare ale Bacitei Marioara.

Inca de la intrare te intampina tarabuta cu produse delicioase dulci foarte apreciate de turistii amatori de produse bio.

A sosit monetul amuzant al zilei. Erau mai multe mitoase expuse si contra unei sume modice pe care fiecare de bunavoie o punea in tuciul-pusculita se putea fotografia in straie de baci.

„-No, amu, dragii mei, eu mor de cald asa ca dau jos mitoasa pana nu ma sufoc de tot!” :)))))))))))))))

Intr-una din casute este organizat un fel de muzeu cu tot felul de straie si obiecte specifice vietii de pastor. Nu am ratat ocazia sa aruncam un ochi inauntru.

Am uitat sa amintesc de paznicul flocos al stanei care la ora amiezii parea cam somnoros si plictisit.

Adevarul e ca pare mic atunci cand sta cu botul pe labe, dar cand se ridica pe picioare nu mai este asa de micut.

Ce frumoasa sigla are Stana Stefanu cu adevarat patriotica. Din cauza ca turistii veneau in numar din ce in ce mai mare aici la stana toata lumea era in priza la bucatarie cu pregatirile.

Versurile acestea simple sunt pline de intelepciunea omului care traieste in natura de o viata si care se pregateste pentru vesnicie.

M-am bucurat sa gasesc aici stergar cusut manual asemanator cu cele vazute la Muzeul Satului Traditional Pescaresc din Tulcea. Porumbeii sunt simbolul pacii, iar trandafirul al dragostei. Este o simbolistica interesanta si subtila pe stergar.

Ce straie frumoase sunt stranse la minimuzeul Stanii Stefanu! Ce ii deosebite! Pare a fi un cufar cu amintiri ale poporului roman, un cufar uitat pe care generatiile actuale nu prea il cauta/inteleg/doresc sa il vada. Trist!

In centrul camerei apare un manechin imbracat in mireasa si un leganus cu un copilas infasat ducandu-ne cu gandul la cele mai importante evenimente ale familiei romanesti: nunta si botezul.

Gramada de ghemuri mi-a adus brusc aminte de iernile geroase in care mamaie ne facea sosete de lana. Ce calduroase erau!

Leaganul pare o covata din lemn agatata cu un fir trainic in tavan. Cat de simplu si util!

Un cantar uitat de vreme, cu urmele timpului care a trecut peste el sta stingher in odaie. Odinioara a fost de mare folos la masurat baciului.

O balanta cu aceeasi utilitate am vazut expusa la intrare langa casuta de lemn.

Dupa o vreme cainele stanii s-a trezit sa se mute mai la umbra si banuiesc intr-un loc mai linistit. Cred ca oamenii il streseaza cu zgomotul.

Ni s-a parut interesanta incursiunea la stana si mai ales posibilitatea de a lua contact cu viata de aici asa cum s-a pastrat.

O parte din grupul nostru au luat cu asalt bucataria sa serveasca mancare traditionala. La autocar am vazut o doamna care isi cumparase niste bucati de branza de aici.

Cum spuneam la bucatarie era agitatie maxima pentru ca mancarea se prepara cu migala si atentie. Tuciurile cu mamaliguta si mancare erau deja lansate la foc.

Una din casute adapostea minimuzeul si cealalta era un restaurant traditional ornat cu stergare pe pereti si tot tacamul.

Imi imaginez ce zapada si vijelie este iarna aici. Viata de pastor este foarte grea. Numai cineva antrenat si cu vointa de fier reuseste sa traiasca in asa conditii. Ce vedem noi vara aici ni se pare apa de ploaie. Gandind mai in amanunt, nu e asa usor.

In spatele stanii pe pasune bradutii pareau o ceata verde adunata la taifas. Ce verde crud are iarba aici!

La vedere in cerdac erau expuse trei clopuri si o opincuta.

Cand te gandesti ca oamenii se incaltau cu opincile astea devii rapid bucuros ca in zilele noastre ai posibilitatea sa iti cumperi incaltaminte trainica si comoda.

Pe langa colectia de ceramica si stergare am vazut si coarnele de capre/berbeci pe o latura a casutei de lemn. Mie mi se pare cam barbar gestul de a pastra coarnele animalului, dar probabil ca si la vanatorii cred ca e un hobby.

Ne-am pus intrebarea unde sunt oile de la stana la momentul vizitarii. Banuiesc ca erau la plimbare pe pasune sa se infrupte din iarba grasa si frumoasa.

Stana Stefanu se gaseste la 18 km de Ranca si la 10 km de Obarsia Lotrului. Apartine familiei Barbu. Cat am stat acolo am vazut-o pe Bacita Marioara.

Mi-a placut ca toata stana este decorata cu gust si pastreaza un aer de vechi si totusi autentic. E ca o intoarcere in timp pe vremea buncilor.

Felicitari acestor oameni minunati care au avut ideea de a face dintr-o stana un popas minunat unde te simti foarte bine!

Acesta este al doilea pazitor al stanei, mai mare decat primul pe care l-am vazut. Nici nu vreau sa imi inchipui ce fioros e cand latra!

Am facut o ultima poza la Stana Stefanu. Timpul se scursese si trebuia sa ne continuam traseul pe Transalpina.

Intr-un asa loc nu poti decat sa te bucuri si sa traiesti clipele la intensitate maxima in natura. Acum imi dau seama ca mi-a placut totul aici. Nu am nimic de comentat in sensul negativ.

Slava lui Dumnezeu pentru asa tara frumoasa, munti pitoresti, locuri perfecte si oameni extraordinari! Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea cu stana!

Pe Transalpina esti mai aproape de cer, de Dumnezeu. Nu vazusem niciodata Transalpina asa ca ne-am inscris intr-o excursie care viza ambele drumuri minunate ale Romaniei: Transalpina si Transfagarasan.

Peisajele de vis ne purtau intr-o lume a splendorii. Cat vezi cu ochii crestele muntilor se intrec sa strapunga cerul parca strigandu-si dreptul de a se mandri cu frumusetea lor.

Cat vezi cu ochii pasunile cu iarba grasa si frumoasa te imbie sa te opresti din zbuciumul lumesc si sa le admiri daca nu ai posibilitatea sa le „strivesti cu talpa”plimbandu-te agale prin acele locuri.

Aici e Romania mea si a stramosilor mei daci! Tot clipind des si minunandu-ne la fereastra am ajuns la Pasul Urdele.

Deci aceste imagini de exceptie sunt din Muntii Parang, in Carpatii Meridionali. Transalpina e soseaua cea mai inalta din tara si are punctul cel mai inalt in Pasul Urdele la 2145 metri.

La Pasul Urdele nu putea fi decat o aglomeratie de masini si turisti sau motoare si motociclisti dornici sa se relaxeze.

E adevarat ca unii exagereaza mergend cu masina pana in inima muntelui, dar poate ca nu toti sunt teribilisti sau lenesi. Sa presupunem ca sunt si oameni mai putin tinerei sau cu probleme locomotorii care au si ei dreptul sa vada locurile pitoresti din Romania mai de aproape.

Cine e infometat poate sa serveasca la Pasul Urdele cateva din bucatele traditionale si nu numai, dar va lasa ceva „cascaval” aici. Trei sticulte minusucule de apa plata si suc ne-au costat 21 de lei. Vorba cantecului „e vara afara, e soare afara” si te deshidratezi degraba.

Cum iesi din parcare si traversezi soseaua, ca la romani, poti sa te bucuri de cea mai frumoasa panorama a Transalpinei.

Taramul de vis montan te farmeca mai ceva ca o sirena in apa. Respiri aer curat. Creierul tau iti face cadou o relaxare pe masura oxigenului cu care il primenesti de zor in acel loc.

Comitetul de primire e format din buchete de flori galbene pe care noi le numim „ochiul broastei” si care aici rasar si cresc din belsug spre bucuria trecatorilor.

Privind mai jos am descoperit o pata de zapada, desi suntem in luna iulie si un mic ochi de apa care vrea sa oglindeasca tot cerul , dar e prea mic.

Imaginea nu ar fi fost completa daca nu aparea o turma de mioare in zare.

Cate un norisor prietenos se perinda pe cerul albastru facandu-te sa crezi ca „fumeaza”muntele in taina.

Apropo de fumat, am vazut aici la Pasul Urdele un anunt informativ foarte sugestiv:„Muntele nu e scrumiera!!!”

Dragii mei, in varf de munte se vede altfel viata. Vanticelul ne mai racorea. Soarele ne prajea (am observat seara stratul de bronz in formare).

Ne-am gasit un loc pe pajiste si am stat sa meditam la frumusetile naturii. M-am relaxat asa de tare ca am pierdut metanierul de la mana si asta nici macar nu stiu unde si cand. 😀

Calatorului ii sta bine cu drumul, dar ii mai sta bine si sa se odihneasca la soare.

Pajistea era plina de floricele colorate. Cum nu aveam asa multa activitate m-am decis sa le fotografiez pe toate. In foto doua floricele iubarete care stau petala in petala.

Nici nu era greu de ghicit ca fiind vremea lor de inflorire, pe pajiste florile de cimbrisor aruncau parfum imbatator. Doreste cineva un ceai de cimbrisor?

O gargarita buchisea de zor la o floricica. Pana sa o pozez in mai multe cadre ea deja se ascunsese pe partea cealalata a florii. Vitezomana gargarita asta!

Revenim la floarea „ochiul broastei” varianta tinerica si imbobocita.

Langa ea mai la vale floarea deschisa larg spre soare parca vrea sa inghita toata lumina solara de pe pajiste.

Habar nu am cum se numeste floarea rozulie din imagine, dar mi-a placut ca atragea ca un magnet gargaritele simpatice.

Am avut timp berechet sa vizualizam „la pas” Pasul Urdele. Dupa un timp ne-am incumetat sa vedem si oferta de la tarabute cu suveniruri si alte bagatele.

Vedeta de sezon si extrasezon este palincuta la sticla sau sticulta,cu jnur sau fara. Daca nu ma insel era insotita de verisoara ei visinata.

Erau asa de multi magneti pe postament incat cu greu am gasit unul care sa imi placa si sa nu arata prea kitschios.

Aprecize produsele naturale sau bio facuta cu migala si pe care oamenii nu prea le cumpara din ignoranta sau datorita pretului mai ridicat. Santatea e foarte importanta!

Ce mi s-a parut in neregula aici a fost ca obiectele pareau puse haotic, fara o logica de parca vanzatorul se grabise sa le arunce la vedere fara sa isi bata capul cu ele prea mult.

Canile acestea chiar sunt vedete. Pana acum nu am mai vazut varianta asta. Nota 10 pentru idee chiar daca e ceausista!

Nostalgicii sunt poftiti sa cumpere asta daca pensia minuscula nu ii impiedica sa o faca!

Colectia de colectie: ibrice, pomisori decorativi, mojare etc. Prea bun, prea ca la tara! -vorba reclamei.

Terasa era amenajata fain cu stergare si strachiute traditionale romanesti. „-Tu esti renu’?!??”

Intrebarea este daca stie cineva ce animal zace facut afis pe perete? A mai ramas doar blana de el.

Tacerea imbinata cu bucuria sunt cele mai bune insotitoare in aceasta zona magnifica. Sa dea Dumnezeu sa mai putem reveni pe aceste meleaguri!

Incetisor ne-am imbarcat dornici sa vedem si alte locuri pe care Transalpina le ascunde ca intr-un sipet. Comorile Romaniei sunt aruncate peste tot pe harta. Trebuie sa ai bani, timp si bunavointa sa le descoperi.

Slava lui Dumnezeu pentru tarisoara noastra frumoasa!