Am avut curiozitatea sa citesc cartea de Geografie de cartea a IV-a si acum urmeaza cea de clasa a VIII-a de pe vremea mea. Surprinzator sau nu pozele erau cam aceleasi in ambele manuale. Eu eram curioasa mai mult sa vad daca scrie ceva in manual despre Transfagarasan. Din nefericire cartea mea avea o poza foarte neclara cu Transfagarasanul. Probabil fusese cutremuri la tiparnita cand a fost facuta. Nu am obtinut date prea multe despre Transfagarasan . Scria doar ca mii de tineri au raspuns afirmativ la indemnul Partidului de a construi Trnasfagarasanul de parca lumea statea bine mersi acasa si dintr-o data toti aveau o motivatie.
Mi se pare ca e chiar simplista cartea desi cand invatam la scoala dupa ea parea greoaie cu multe notiuni de tinut minte .M-a mirat cum din loc in loc apar fraze despre patriotism, exclamatii despre frumoasa noasra Romanie. Partidul apare mereu ca un salvator care ajuta extreme de mult cu eforturi si face minuni pentru tara. Oricum copiii nu cred ca retineau aspectul patriotic.
Raman la parerea ca geografia se invata la fata locului vazand si batand cu pasul pamantul tarii. O carte te poate doar ghida sa iti faci o mica idee. Pana nu ajungi in locul acela sa iti faci singur o parere ce si cum e mai greu sa cunosti. Acum urmeaza sa imi cumpar o Geografie din zilele noastre sa vad ce mai ivata elevii la scoala din ce a ramas din Romania noastra…

Doi mosi stateau intr-o biblioteca. Unul ii zice celuilalt:
-La varsta mea ma simt ca un bebelus!
-Cum asa?-il intreaba uimit prietenul lui.
-Pai sunt chel si stirb si simt ca trebuie sa merg sa imi schimb pampersii in curand.

Doi amici se intalnesc la o bere. Unul il intreaba curios pe celalalt:
-Ei, cum este insurat?
-Cum sa fie? Ma simt ca la 18 ani. Fumez in baie si beau pe ascuns!

Sfaturi despre baita de a doua zi dupa Botez

Daca ati avut fericitul prilej sa botezati un copil v-ati lovit de tot felul de” traditii romanesti”. Dupa mine Sfantul Botez adica slujba care are loc in Biserica si e oficiata de preot este singura de care are nevoie pruncul. Restulsunt baliverne babesti ca si baita de a doua zi. Am vazut pe la alte case ca puneau in copaita copilului flori, monezi sau te miri ce bazaconii.
Singurul motiv logic pentru care sa zicem ca ar fi nevoie de baita de a doua zi dupa Botez e pentru ca nasa sa il spele pe copil de mirul cu care l-a uns preotul la Botez. De aceea apa din copaie se arunca pe pamant curat sau intr-un loc ferit si curat.
Nu puneti in copaita plante si alte nebunii !!! Apa si sapunul/samponul sunt suficiente. Imbaierea bebelusului nu trebuie sa devina un ritual paganesc doar cu o zi inainte l-ati inchinat lui Dumnezeu botezandu-l,nu!!! Nu ii puneti in san copilului bani sub pretextul “ca sa fie bogat toata viata lui”! Ce treaba are una cu alta? Bancnotele sunt puratoare de microbi pentru ca circula din mana in mana. Vreti sa imbolnaviti copilul ?
In rest ce sa va urez? Sa va traiasca finul sau fina si sa ii fiti adevarati nasi (asa cum ne invata Biserica Ortodoxa)! Dumnezeu sa va ajute!

Am primit acum o saptamana o orhidee la ghiveci. E frumusica foc si bogata in flori. De fapt e chiciura de flori. Sper sa reziste mult timp asa inflorita.

Unde mai punem ca e inalta ca o Fata Morgana care fura privirile pline de uimire: „Cat e de frumoasaaa!”

Daca rezista pana la Craciun ma gandesc sa o folosesc ca sorcova cand ies la urat. Ha ha ha! Lasand gluma la o parte stau si ma gandesc ce planta minunata e si orhideea asta si de fapt ea e un parazit care traieste pe scoarta copacilor.😀

Partea si mai amuzanta si surprinzatoare a fost ca trifoiul cel lenes care lancezea de vreun an si ceva in ghiveci imediat ce a aparut orhideea langa el s-a gandit sa infloreasca. Secretul este ca atunci cand am renovat am plimbat ghiveciul pana la Giurgiu. Mama-soacra i-a pus niste zat de cafea in ghiveci. Cred ca acest lucru l-a fortat sa infloreasca.

Pana acum nu fusesem vreodata pe Transfagarasan. Auzisem atatea povesti despre acest drum si ca e absolut fabulos.

Inaintea plecarii am luat si o carte (Florin Andreescu-Drumul cerului Transfagarasanul) sa ma documentez. Pelerinajul se anunta unul cu peripetii mai ales ca aflasem cu o zi inaintea plecarii ca sambata intre nu stiu ce ore Transfagarasanul e inchis pentru o intrecere ciclista. Pfff! In realitate inchiderea partiala a Transfagarasanului a fost in avantajul nostru. Am mers si la alte Manastiri care nu erau in plan. Parintele Nicolae ne-a fost un ghid perfect. La Curtea de Arges am poposit pe taramul regilor. Pentru prima data am observat unde este mormantul Regelui Carol al II-lea despre care stiam ca nu este inmormantat in Biserica langa rudele lui, ci afara. Este in curte mai exact morantul lui.

Am trecut pe langa Cetatea Poenari pe care am vizitat-o acum ceva vreme. E o cetate super care merita vizitata nu numai datorita notorietatii lui Vlad Tepes.

Imi amintesc ca de sus din Cetatea Poenari se vedea frumos Transfagarasanului.

Stancile inalte si mai ales prapastia din dreapta soselei iti taie respiratia. E si frumos, dar si periculos.

Ma minunam cum au putut construi oamenii si cu ce efort aceste poduri. Parea un joc de Lego privit din inaltul cerului.

Sentimentul de frica se lupta cu cel de libertate. Cu care din ele sa votezi pe aceste meleaguri minunate?

Pana la Barajul Vidraru mai mersesem acum cativa ani. Asteptam nerabdatoare sa vad care este continuarea, ce se gaseste dupa Vidraru.

Barajul Vidraru a fost construit pe raul Arges in anul 1965 fiind primul baraj in arc construit in tara noastra. Are o inaltime de 166,60 metri si lungimea coronamentului este de 305 metri.

Grosimea barajului Vidraru la baza este 25 metri. Grosimea coronamentului este de 6 metri. Lacul Vidraru in conditii optime are o suprafata de 870 de hectare si 465 milioane mc de apa.

Barajul a fot creeat pentru productia de energie electrica, irigatii și prevenirea inundatiilor. Daca s-ar darama Barajul Vidraru apa ar ajunge in 75 de minute la Pitesti.

Exista si variante de agrement ca de exemplu plimbarea cu vaporasul pe Lacul Vidraru. Am vazut si o mica terasa unde poti manca cate ceva daca ti-e o foame de lup.

Un adevarat paradis ti se deschide in fata ochilor,apa cat vezi cu ochii si norisori care se plimba pe cer agale ca niste pensionari .

Gura tunelului se vede ca o gaura de broasca de usa. Cand tragi cu ochiul inauntru nu se stie ce gasesti.😀

Intai am vazut din autocar Lacul Vidraru cand am trecut pe langa el in cautarea unui loc de parcare. Apoi ne-am intors pe picioarele noastre din dotare sa vedem mai de aproape totul.

M-am simtit entuziasmata sa vad lacul. E cu adevarat o minunatie si daca te uiti in jos..te ia cu ameteala…

M-am uitat in jos, m-am uitat in sus si m-am tot minunat…Mamaaaaa!!!

Cata munca si efort uman pentru a realiza asa ceva! Macar inainte se construiau; acum in vremurile noastre nu prea mai e cazul.

Vi-l prezint pe Prometeu😀. Se gaseste pe partea de est a barajului Vidraru pe Muntele Pleasa. Statuia lui Prometeu a fost realizata in anul 1965 de sculptorul Constantin Popovici. Prometeu este un simbol al sacrificiului pentru binele omenirii, fiind considerat zeul focului şi apoi eroul care-l fura din fieraria lui Hefaistos şi îl aduce oamenilor.

Mi-am facut curaj si am trecut soseaua sa mai fac cateva fotografii. Trotuarul este foarte ingust si rupt. Chiar m-am impiedicat la un moment dat acolo.

Am urcat iar in autocar si ne-am continuat drumul spre partea cea mai frumoasa a Transfagarasanului. In stanga era Lacul Vidraru si o padure superba.

O buna bucata de drum am fotografiat prin perdeaua de copaci lacul atunci cand se ivea cate o „fereastra” in vegetatie.

Pentru cei care prefera muntele mai mult decat marea iata un peisaj de vis. Muntii patriei ne ofera imagini care bucura privirea si aer curat care bucura plamanii.😀

Stanca asta e un fel de poarta spre Raiul locurilor frumoase din Romania. Daca pana acum vedeam brazi inalti si paduri dese dintr-o data se schimba peisajul.

Stancile aruncate ici si colo de vreun urias al locului par ca vor sa striveasca bradutii pitici care isi fac loc pe pajiste.

Ce minunatie de tara avem! Slava lui Dumnezeu pentru toate locurile frumoase pe care le-a creeat in Romania!

In autocar toata lumea a tacut brusc. Se auzea aparatul meu foto care musca din imagini ca un caine nesatul. O priveliste rapitor de frumoasa ne incununa imaginatia. Inmagazinam imagini la care sa visam cand ne intoarcem in lume.🙂

Eu asteptam curbele si buclele Transfagarasanului cand a incepuuuut distractia! Nu stiam unde sa ma uit mai intai la peisajul minunat sau la soseaua palpitanta!

Stancile ivite de te miri unde leneveau uimite sub soare. Numai brazii le tin companie pe aceste meleaguri si turistii din cand in cand…

„Aceasta este cabana Paltinu, fosta cabana de vanatoare a lui Nicolae Ceausescu”– ne anunta parintele Nicolae. Frumoasa zona si-a ales pentru o cabana. Doritorii pot inchiria chiar camera in care dormeau tovarasul cu tovarasa.😀.

Privind de jur imprejur ai senzatia ca esti intr-o oala tapetata cu licheni verzi. In unele locuri stancile par amenintatoare, dar nu se vor pravali tocmai azi,nu?

Doamnelor si domnilor, senzationala si nemaivazuta CASACADA BALEA ni se dezvalui in toata frumusetea ei. Pare un val de mireasa aruncat pe coama muntelui.

Au aparut in cadru si oitele. Le invididiam ce hrana nepoluata si proaspata mananca in creierii muntilor aici! Cred ca dau un lapte delicios!

In goana masinii la un moment dat nu mai distingeam oile de stanci decat dupa mobilitate😀

Transfagarasanul leaga Transilvania de Muntenia. Are o lungime de 92 de kilometri, 27 de viaducte si poduri si un tunel de 887 metri, fiind cel mai lung din tara, care strabate muntele Paltinului.

Transfagarasanul a fost construit intre 1970-1974, cu mari eforturi din partea soldatilor si a muncitorilor romani. Ceausescu a luat aceasta decizie dupa ce Cehoslovacia a fost invadata de Republica Sovietica.

Cand am inceput sa urcam si mai sus, din autocar vedeam micile „serpuieli” ale Transfagarasanului. Senzatia era fantastica. Parintele Nicolae ne-a anuntat ca suntem pe „acoperisul Romaniei”.

Sus, sus de tot simti ca esti aproape de Dumnezeu. In acest punct zaream Cabana Paltinu (parca era casuta din padure din povestea „Scufita Rosie”  :-D ).

Am fost foarte uimita sa constat ca se ajunge foarte usor la Cascada Balea pentru ca e chiar langa sosea. Unii spuneau ca nu e buna apa din cascada de baut. Altii ca e o apa pura si foarte buna. Nu am riscat sa beau. M-ai izbit aerul curat de afara, aerul muntilor nostri decum am iesit din autocar. Respiraaaa!! Langa cascada sareau stropi reci de apa ca o adiere racoroasa de nor.🙂

Langa Cascada Balea am facut cateva fotografii si am mancat in graba mare niste carnati cumparati de la un badea Ion care le vindea la o tarabuta improvizata. Mai avea cas, branza, cascaval, suncultia delicioasa, ceapa etc.

Ne-am suit iar in autocar sa ne continuam frumosul drum. Cabana Piscu se vedea si mai micuta. Inaintam parca spre cer, iar autocarul se transforma intr-un avion care atinge norii.

Ca in povestile cu Feti-Frumosi si zmei ma simteam. Transfagarasanul e o poveste frumoasa scrisa de mana lui Dumnezeu in Romania.

In zona aceasta a tarii acum e soare si in doua minute s-a innorat sau mai rau ploua cu galeata. Nici nu ma gandeam ca o sa ploua eram asa absorbita de peisaj cand…

…am revenit pe sosea cu gandul si cand am privit de jur imprejur mi-am dat seama ca suntem intr-o caldare.

Din unghiuri diferite Transfagarasanul ne daruia imagini pline de frumusete, un puzzle de culori care incanta ochiul si intruchipeaza chiar realitatea.

Nu stiam cat mai dureaza pana ajungem la Balea Lac. Aici pe acoperisul Romaniei timpul nu mai are sens. Nimeni nu il mai masoara. Pe nimeni nu mai intereseaza cat e ceasul cand vesnicia se deruleaza in fata ochilor turistilor.

Stanca aceasta ivita de niciunde pe langa sosea pare un urias cazut la pamant caruia i se vede doar capatana. In partea stanga a stancii se vede soseaua serpuind si urcand in trepte. Am putea sa ne punem deviza: „Sus, sus, tot mai Sus! (referindu-ne normal la urcusul duhovnicesc spre Dumnezeu)”

Imi imaginez ce e iarna aici. Zapada umple caldarea muntilor. Aproape de Balea Lac se vedeau fasiute de zapada desi era luna iulie.

Cand am iesit din tunelul de la Balea Lac era sa imi pice lentila de la camera foto. In parcare erau asa de multe autoturisme ca am crezut ca e vreun mall p-aici.😀

Aici la Balea Lac sunt casute si tarabute cu de-ale gurii, cu suveniruri care mai de care mai kitsch-oase. Noi am coborat din autocar si ne-am dus direct sa vedem lacul.

Priviti aici o parcare din stanca 100% piatra durabila. Tare, nu?

Lacul Balea este de nedescris. Locul pare rupt din povesti. Verdele ierbii si oglinda apei tot de un verde inchis imi dadeau o stare de liniste. Eram atat de entuziasmata de frumosul colt de Rai de aici incat priveam si taceam.

Degeaba incerc sa descriu in cuvinte Lacul. Trebuie sa fii prezent acolo ca sa intelegi frumusetea in stare bruta. Minunat!

Dupa ce am admirat perisajul m-am trezit din reverie si mi-am dat seama ca e cam frrrig pe acolo. ..15 grade…Am scotocit prin rucsac dupa pulover.

Din loc in loc se zareau iar fasiute de zapada ca o amintire a iernii care fuse si se duse.

Norii amenintatori si ticaitul ceasului ne-au gonit spre autocar. As fi stat aici mai multa vreme sa imi umplu ochii de verdele acesta placut din natura si plamanii cu aer curat.

Iata si borna kilometrica pe care m-am odihnit pret de cateva secunde inainte sa ne continunam drumul. Parintele ghid a primit telefon de la arhondaric ca nu stiau ce e cu noi de nu mai aparem la cazare.

Crestele muntilor impungeau parca norii. Vazuti de asa de aproape parca ma inspaimanta gandul ca „daca pica pe noi, ce ne facem?”

Pe partea ardeleneasca Transfagarasanul parca nu este asa de spectaculos. Am repornit la drum cu muzica instrumentala la bord. O stare de plutire si visare ne-a invaluit pe toti. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

In imagine se vede sus casuta meteorologica Balea Lac. Totul e fain si frumos aici. Soseaua nu apuca sa faca gropi pentru ca e folosita cateva luni pe an😀

Am reintalnit cascada la fel de superba. Pacat ca nu am mai oprit sa o auzism zornaind. La revedere Cascada Balea! Cine stie cand vom mai reveni pe aceste meleaguri?

Recunosc ca imediat ce am ajuns la Bucuresti am vrut sa ma inscriu intr-un nou pelerinaj pe Transfagarasan tot cu Bazilica Travel. Mi-a placut foarte mult! Povestea nu se termina aici. Seara urma sa ne cazam la Manastirea Sambata de Sus. Eu uram tare nerabdatoare sa ajung acolo.

Concentrati-va bine asupra acestei poze si veti vedea telecabina rosie urcand spre Balea Lac. Tare, nu???Lungimea traseului telecabinei este de 3700 metri. Altitudinea minima atinsa este de 1200 metri si maxima de 2040 metri).

Sfatul meu este sa mergeti pe Transfagarasan si la Balea Lac ori de cate ori aveti ocazia pentru ca se merita. Este un loc deosebit cu care noi romanii ar trebui sa ne mandrum peste hotare. Slava lui Dumnezeu pentru toate!🙂

Asa cum povesteam in alta insemnare despre croaziera noastra pe Dunare salupa a avut ceva probleme tehnice asa ca am stat mai mult pe ape. Dupa ce ne-a aratat chipul lui Decebal si Cazanele Mici capitanul salupei ne-a dus sa vedem pesterile. Acestea nu erau cuprinse in plan , dar daca tot s-a defectat motorul.. ca sa spele rusinea… ne-a plimbat peste tot.😀

Privita de departe stanca ce ascunde inauntru ei Pestera Veterani pare o scoica cu striati imense si alge (copaci in realitate). Ne-am apropiat cu salupa destul de repede de zona.

Din fericire aici la Pestera Veterani exista un debarcader amenajat frumos. Un pic aduce cu stancile bulgaresti de la Alagea doar ca aici nu aveam de-a face cu calcar. Deci Pestera Veterani sau Pestera lui Veterani isi trage denumirea dupa numele aghiotantului lui lt.col. Ianovici, comandantul armatei austriece cantonata la sfarsitul secolului al XVII-lea in orasul Caransebes.

Cand am ajuns mai aproape am vazut si intrarea in pestera ascunsa printre crengile copacilor. Ghidul pesterii atunci cand a fost intrebat de ce nu e vreo terasa, taraba, tarabuta aici, ne-a explicat ca nu au voie sa „dezvolte zona”. Trebuie sa o pastreze intacta.

Cum am dat cu ochii de ghidul pesterii l-am intrebat cat de frig e inauntru. Mi-a spus ca nu e asa de frig, deci m-am linistit. Pestera se afla la o inaltime de circa 70 de metri deasupra apei Dunarii. Are o lungime de 173 de metri si o latime de 40 de metri.

La intrarea in Pestera Veterani am citit istoricul pe plancarda. Din nefericire nu aveau la vanzare nimic, nici pliante, nici vederi…doar bilete de intrare (6 lei)… Pestera este sapata in malul stang al Dunarii, in Cazanele Mari, in masivul muntos Ciucaru Mare, la 500 metri aval de Pestera de la Gura Ponicovei, sub peretele denumit Panza Curii.

Pestera nu e luminata artificial. Am folosit lanterna din dotare pe care o iau mereu in calatorii. Se presupune ca Pestera a fost sanctuarul Zeului Zamolxe pe vremea dacilor. Ulterior Pestera Veterani a fost grajd pentru animale pana la construirea Barajului de la Portile de Fier. Alte surse inainteaza presupozitia ca Pestera Veterani ar fi fost folosita in scopuri militare de soldatii romani (mai era denumita Pestera Piscabara).

Ghidul pesterii ne-a explicat ca dacii care au utilizat Pestera Veterani drept sanctuar al Zeului Zamolxe au sapat in bolta, la o inaltime de 15 metri, o „fereastra” prin care, dimineata, timp de aproape o jumatate de ora, razele soarelui patrund si cad perpendicular pe altar. In tot timpul zilei, datorită ingeniosului luminator, pestera este „iluminata”. Exista un drum sapat in stanca (se vede in foto in partea dreapta sus) pentru ca pentru a ajunge la punctul de observare  soldatii romani parcurgeau o galerie sapata în piatra (pacat ca nu se viziteaza).

Dupa cucerirea Daciei  romanii au folosit Pestera Veterani drept observator ca sa supravegheze navigatia pe Dunare. In interiorul pesterii romanii au zidit o mica cetate denumita Peth. In jurul anului 1400, Imperiul Austriac a ridicat o fortareata militara pe ruinele romane. Aceasta avea ziduri groase de 200 centimetri si inalte de 400 centimetri, iar în interiorul grotei se puteau adaposti maxim 250 de soldati.

Cercetatorii au identificat in interiorul pesterii resturi fosile de Ursus spelaeus si hiena de pestera, un fragment de ceramica veche si fosile ale unor specii endemice.

Ma declar multumita de vizitarea Pesterii Veterani. Urmatoarea destinatie cu salupa a fost Pestera Ponicova care este interesanta, dar nu asa fabuloasa precum Veterani.

Speologii au constatat ca Pestera Veterani comunica cu Pestera Ponicova. Nu se cunoaste exact daca apele sau oamenii au sapat tunelul de legatura de aproape 1 km. In 1692, in timp ce turcii atacau garnizoana condusa de baronul d’Arnau, comandantul regimentului austriac 24 Mansfeld, dotata cu 7 tunuri, au ajuns in spatele inamicului iesind prin Pestera Ponicova, obligându-i pe turci sa renunte pentru moment la atacul asupra fortificatiei Peth.

Am coborat in salupa cu multa precautie pentru ca perspectiva era ametitoareeee. Nu coboram in fiecare zi o scarita inalta care da in salupa sau daca iti aluneca piciorul in Dunareeee!!

Am pornit cu multa voie buna insepre Ponicova. Capitanul-marinar ne-a povestit cu lux de amanunte pe toata durata croazierei.

Daca nu v-ati dat seama, in aceasta fotografie crapatura din stanca este chiar Pestera Ponicova. Iuhuuu!

Imi place sa explorez pesterile Romaniei. La un moment dat aveam si un ghid al pesterilor din care citeam cu constiinciozitate, dar nu am echipament adecvat…deci sunt la nivelul amator.😀

Pestera Ponicova se poate vizita in lunile de vara daca ai echipament si un ghid cunoscator. Are foarte multe galerii (am vazut harta). Noi am intrat putin cu salupa pana la gura pesterii unde ne permitea apa. Am observat ca erau multe pasari care aveau cuiburi sapate pe peretii Pesterii.

Dupa fotografiile de rigoare am parasit Pestera cu gandul sa venim candva sa o vizitam pe indelete. Tot tinutul merita observat si explorat incetisor ca la carte.

Am pierdut notiunea timpului cat a durat croaziera. Zona Cazanelor e spectaculoasa. Raman la parerea ca malul sarbesc arata mai bine decat malul romanesc, dar noi avem pesterile😀

La intoarcere am trecut iar pe langa casuta-semafor pe care o stiam. Ce nu ne-a spus capitanul-marinar a fost unde se afla Tablula Traiana.

Aproape de finalul croazierei mi s-a parut ciudat ca ma stropea asa multa apa din Dunare, dar am pus-o pe seama faptului ca schimbasem cu Catalin locul in salupa… Mare mi-a fost mirarea sa constat ca PLOUA. Pana am ajuns la mal s-a intetit ploaia. A devenit o rapaiala care ne-a fortat sa ne ascundem fiecare pe unde a putut.

Slava lui Dumnezeu si Sfintilor Imparati Constantin si Elena pentru plimbarea frumoasa pe Dunare chiar de ziua mea de nastere.🙂

Azi de ziua Sfantului Ioan Iacob Hozevitul avem un sarbatorit special in familie. E vorba de raza mea de soare care ma completeaza si ma face sa exclam: Viata merita traita alaturi de asa suflet cald si bland! Sa imi traiesti, puiut, si Dumnezeu sa iti daruiasca sanatate si intelepciune. Binecuvantarea Lui sa fie peste tine in toate momentele vietii.Te iubesc si iti multumesc ca existi in viata mea! Slava lui Dumnezeu ca esti , ca sunt, CA SUNTEM!

Dragi prieteni si cititori, azi a venit timpul sa va povestesc unde mi-am petrecut ziua de nastere anul acesta (2016). Pentru ca imi doream sa vad Cazanele Dunarii foarte mult sotul meu ne-a inscris intr-un pelerinaj care avea inclus in traseu si acest loc minunat.

Dupa vreo 5 ore de mers am ajuns la Orsova. Mi-am amintit de anii copilariei si cotele apelor Dunarii de la radio „Orsova cinq cent quatre-vingt dix centimetres, baisse dix”.😀

Dunarea croseta pe marginea drumului peisaje care mai de care mai pitoresti. Eram asa de incantata!!!

„SPOR DACIA 107 DECEBAL 98-106 DACIA FED DRAGAN 2001”- un monument cu o inscriptie care aminteste de razboaiele dacilor cu romanii si de cucerirea Daciei.

Am asteptat ca autocarul sa fie parcat pe malul Dunarii pentru a explora zona. Ne aflam mai exact intre Eşelnita si Dubova. Combinatia de verde al padurii si albastru Dunarii imi creea o stare de bucurie dublata de faptul ca era chiar ziua mea de nastere.

Iata-l si pe Decebal pe care pana atunci il vazusem doar in fotografii pe net. Statuia sau mai exact capul lui Decebal a ramas neterminat. Sculptorii care au escaladat stanca au folosit dinamita pentru a reusi sa ii redea aceasta forma.

La cotul Dunarii am zarit si Manastirea Mraconia. Imi pare rau ca nu am reusit sa o vedem mai de aproape. Parintele-ghid ne-a spus sa stam grupati si sa mergem direct la debarcader pentru ca urma MULTASTEPTATA croaziera pe Dunare.

Vedeam pe apa alte grupuri care deja profitau de croaziera. Iuhuuu! De cealalta parte a Dunarii se zarea malul sarbesc bineinteles. Pentru un moment am avut impresa ca la sarbi e mai frumos ca la romani…

Se poate sa il vedeti pe Decebal mai aproape din salupa. Eu de-abia asteptam sa ajung. Costul unei croaziere pe Dunare pentru a vedea Cazanele Mici si Cazanele Mari este 25/30 de lei.

Enigmaticul Decebal priveste Dunarea din 2004 (a fost realizat intre anii 1994-2004). Se pare ca aceasta e cea mai mare sculptura din Europa. Ma mir ca nu e promovata mai mult ca ar putea ajunge un simbol al Romaniei in lume.

Grupul nostru a fost impartit in doua. Nu aveau cum sa incapa 28 de oameni intr-o salupa e de la sine inteles. Eu m-am otarat un pic ca nu am prins prima salupa care a plecat, insa a fost mai mare distractia si aventura in salupa noastra. O sa va povestesc de ce:

Prima peripetie a fost sa coboram in salupa. Nu exista un debarcader amenajat. Niste stanci colturoase te faceau sa iti fie frica sa pasesti mai departe. Exista riscul sa cazi in Dunare…Nu vroia nimeni sa se scalde, fie vorba intre noi…

Cand ne-am vazut in salupa a fost o relaxare maxima. Toata lumea era voioasa. Capitanul-marinar a inceput sa ne povesteasca istoria locului. Primul obiectiv a fost statuia lui Decebal.

Istoricul Iosif Constantin Dragan a fost cel care a finantat realizarea statuii. Dimensiunile sunt impresionante: 55 metri inaltime si 25 metri latime.

Am uitat sa mentionez ca la plecare cu salupa ne-au dat la fiecare o vesta de salvare …conform procedurii.😀 Ale noastre erau verzi asa ca mi-au placut teribil.

Dupa ce am fotografiat statuia cu chipul lui Decebal in voie capitanul a intors salupa sa ne duca la Cazanele Mici si Cazanele Mari.

Am trecut cu salupa pe sub podul pe care mai devreme mersesem cu autocarul. Totul era incantator de frumos.

Eu eram nerabdatoare sa trecem pe langa Manastirea Mraconia sa o pot studia mai bine. Am intrat in zona Cazanelor Mici cand marinarul ne explica de ce se numesc asa. Exact cand sa ajungem pe Dunare in dreptul Manastirii salupa se oprea si curentii o duceau inapoi.

Capitanul-marinar tot sufla intr-o teava si devenise nervos. E clar ca se intampla ceva. Se stricase salupa.

A reusit sa mai mearga putin in fata aproape de Manastire si iar s-a oprit motorul si am mers din inertie inapoi. Deja noi incepuseram sa ne amuzam. In definitv situatia era in avantajul nostru de ce sa ne enervam? Stateam mai mult pe Cazane.😀

Acestea sunt Cazanele Mici pentru ca apa face pe luciul Dunarii niste unduiri dand impresia ca da pe din afara dintr-un cazan.

Explicatia este ca „Dunarea se ingusteaza foarte mult, latimea ei ajungand chiar si la 150 de metri pana la 250 de metri, apele se ridica fiind impinse de curentul din spate, debitul creste iar viteza apei de asemenea, involburandu-se. Dunarea la Cazane ajunge si la 100 de metri adancime.”

Cand am ajuns a treia oara in fata Manastirii si iar s-a oprit motorul salupei am zis ca e ceva de nu putem trece de zona asta. Poate pacatele unora zice unul dintre ai nostrii starnind rasete facand legatura dintre Cazane si cazanul de smoala.😀

A venit o salupa care se retragea la mal si ne-a „remorcat”. A fost foarte distractiv. Cealalta parte a grupului cred ca astepta pe mal si noi de-abia incepeam croaziera. Soferul autocarului era in salupa noastra asa ca nu aveam de ce sa ne temem. Nu pleca autocarul fara noi ca nu avea …conducator.

La mal am sarit dntr-o salupa in alta si am pornit a doua oara pe Dunare. La cererea publicului spectator a ramas sa ne conduca salupa acelasi capitan.

Un peisaj deosebit ni se dezvaluia in fata ochilor. Eram fericita si multumita ca vad in sfarsit Cazanele Mari. Au fost unii care nu au rezistat tentatiei si au bagat mana in apa sa ia pulsul Dunarii. Partea distractiva era cand trecea pe langa noi alta salupa si se formau valuri care ne zgaltaiau un pic scotandu-ne din ritmul lin.😀

Pe malul sarbesc se zarea ceva ca o casuta. Capitanul ne-a explicat ca e un fel de semafor. Cand se intalneau doua ambarcatiuni pentru ca locul e ingust si riscau sa se ciocneasca din cauza curentilor puternici… trebuia ca una sa astepte.

Acum asa-zisul semafor a ramas un obiect de muzeu. Ideea in sine e interesanta. Ca sa spele rusinea cu opritul si defectatul salupei capitanul a decis sa ne plimbe mai mult si sa faca si cateva popasuri la pesteri. Asta mi-a dat de gandit. In orice lucuru care pare rau se ascunde ceva bun. Chiar daca s-a defectat salupa pana la urma a fost in avantajul nostru.

Voi mai povesti in alta insemnare continuarea croazierei. Pana una alta priviti imaginea cu atentie. Pe un nor apare cifra patru. -VA URMA-

Dintotdeauna m-au atras operele lui Brancusi. Mi-am dorit sa merg la Targul Jiu sa le vad pe cele mai celebre. In luna mai 2016 a dat Dumnezeu de am ajuns acolo, la fata locului.

Tot orasul e plin de statui mai ales in sensurile giratorii. Am reusit sa fotografiez cateva din ele.

Nu am reusit sa inteleg exact ce poate reprezenta aceasta statuie. Are sculptata o inimioara. In rest fiecare isi imagineaza ce vrea😀

Nici nu am asteptat bine sa cobor din autocar si am inceput sa fotografiez parcul unde se gasesc pretioasele opere. Ansamblul monumental de la Targu Jiu a fost inchinat eroilor Primului Razboi Mondial care s-au jertfit pe campurile de lupta. Din cate am inteles Brancusi a realizat aceasta minunata opera intre anii 1937-1938.

Imediat ce intri in Parcul Central observi Poarta Sarutului. A fost creeata din piatra de Bampotoc si are dimensiunile 527x658x184cm. Stalpii portii au pe ei simbolul „ochilor ingemanati”. Exista o simetrie perfecta in aceasta opera. Brancusi s-a juca cu formele dreptunghi si cerc. „Ochii ingemanati” sunt protejati de un alt cerc. Linia verticala uneste pamantul cu cercul in care este inclus ochiul. Sa se fi gandit Brancusi cand a creeat aceasta opera la ochiul Atotvazator care apare pe Bisericile Ortodoxe si face referire la Dumnezeu? O alta teorie dezvolta ideea ca Poarta Sarutului reprezinta poarta trecerii dintr-o lume in alta.

Dupa asteptatul sarut pe sub Poarta Sarutului am dat de Aleea scaunelor in forma de clepsidra. Forma face referire la timpul trecator. Sunt 15 scaune adica un numar impar. 5 X 3 bucati.

Aceste scaune de pe alee au baza patrata fata de cele componente ale Mesei Tacerii care au baza rotunda. Scaunul poate sa sugereze si odihna temporara. Cand esti ostenit te asezi sa iti tragi rasuflarea, nu?

Pe aceeasi axa cu Poarta Sarutului si Aleea Scaunelor se gaseste Masa Tacerii. Aici am tinut motis sa ne facem o poza de grup cu parintele Alexandru, ghidul nostru.

Un pic mai departe de Masa Tacerii se afla micutul Baraj Targul Jiu. La ora pranzului norisorii se oglindeau frumos in apa dand nastere unei imagini minunate.

Coincidenta sau nu, sunt 12 scaune in jurul Mesei Tacerii exact numarul Sfintilor Apostoli. Masa rotunda duce la gandul comuniunii cu familia sau cu neamul caruia ii apartinem. Fiind rotunde si masa si scaunele subliniaza ideea de „fara inceput si sfarsit”. Se observa forma de clepsidra sau de doua parti simetrice lipite intre ele. Privite de sus masa si scaunele ma duc cu gandul la sanctuarul rotund de la Sarmisegetuza.

E interesant ca cele trei creatii ale lui Brancusi sunt plasate in Parcul Central pe aceeasi axa iar Coloana Infinitului se gaseste la oaresce distanta mergand in linie dreapta pe Calea Eroilor.

Cum am coborat podul parintele-ghid ne-a facut atenti ca pe patea stanga se zareste Coloana Infinitului. Are inaltimea de 29,35 metri deci se vede de departe.😀 Din nefericire autocarul nu a mai oprit sa vedem Coloana Infinitului de aproape. Am vazut-o din autocar cat am trecut pe langa ea…

Matematic vorbind Coloana Infinitului are 16 moduli adica 15+ 2jumatati. Exista o ipoteza ca 16 vine de la anul 1916 cand Romania a intrat in Primul Razboi Mondial. Sa nu uitam ca Brancusi a realizat Coloana Infinitului ca un omagiu adus ostasilor romani cazut pe campurile de lupta.

Tot privind partile componente ale capodoperei brancusiene mi-a venit o idee. Oare seamana cu forma unui sicriu? Sa fie o reprezentare a sufletelor ostasilor morti pe front? Coloana e indreptata spre cer ca si cum arata calea parcursa de pe pamant la cer a sufletelor eroilor.

Intr-o dimineata devreme ma aflam la Manastirea Sambata de Sus. Cum nu aveam stare am zis sa iau aparatul foto sa fac cateva poze in incinta Manastirii. Era o liniste de mormant. Nici tipenie de om la ora 6 a.m. Cum ma concentram eu sa focalizez o icoana mare a Maicii Domnului asezata deasupra intrarii aud o miscare infundata si simt ca ma impinge cineva cu putere. Cand ma uit speriata in stanga mea vad un caine mare alb (de frica l-am vazut mai mare decat era in realitate!!! normal) care se ridicase in doua labe si era cat mine. Ii ardea de joaca, dar eu cand l-am vazut am tras un tipat de s-a zguduit toata manastirea. Ulterior mi-am revenit si l-am trimis la plimbare. Nu aveam chef sa ma joc cu el mai ales dupa ce ma speriase asa de tare.😀 Slava Domnului ca am scapat intreaga!