Mi-am dorit sa ajung la Manastirea Mraconia mai ales ca data trecuta cand am mers aici o ploaie torentiala si programul de grup ne-au impiedicat sa ii trecem pragul. Dupa ce am trecut de Orsova si ne-am plimbat „la brat” cu Dunarea o bucata de vreme iata ca am parcat masina.

Manastirea Mraconia are hramul Sfanta Treime si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Denumirea se talcuieste „loc ascuns”. Pe acest loc de-a lungul anilor Manastirea a disparut si a aparut. Numai Dunarea poate spune de cate ori invadatorii au distrus-o, insa Bunul Dumnezeu a vrut ca ea sa dainuie peste timp. In anul 1995 a fost reinfiintata.

Am pasit cu pasi timizi spre intrarea in Biserica. Ma gandeam ca la acea ora a pranzului sa nu fie inchisa. Maica de la pangar ne-a intampinat voioasa.

O liniste tainica ne-a imbratisat inimile acolo. Puterea rugaciunii este mare. Apoi am desoperit ca Manastirea Mraconia are o pictura aparte, frumoasa si simpla care te uimeste.

Am fost uimita cate Sfinte Moaste erau in racla: Sf. Maria Egipteanca, Sf. Maria Magdalena, Sf. Mina, Sf. Haralambie, Sf. Stefan etc.

Ne-am oprit pentru cateva minute sa privim Dunarea. Ea nu se grabeste nicaieri. Isi urmeaza cursul firesc si curge, curge mai departe. Sa invatam de la ea sa nu ne mai grabim sau sa incercam sa sarim etapele normale ale vietii.

Ca un simbol al dacilor nemuritori se inalta acest stindard cu cap de lup si corp de sarpe peste tinutul apelor. In Romania au fost doar cateva locuri unde l-am mai intalnit (le pot numara pe degetele de la maini).

Cazanele sunt la locul lor la fel de „fierbatoare”. Am zarit si o rata care se plimba pe luciul apei ca o regina motata.

 

Pe langa cadrul natural minunat la Baile Herculane am gasit cateva statui frumoase care merita admirate chiar daca unele reprezinta zeitati. Sa nu uitam ca denumirea statiunii vine de la Hercule care era fiul lui Zeus.

Hercule s-a nascut muritor, dar datorita faptelor lui de vitejie ulterior a capatat nemurirea. Statuia este confectionata din bronz si a fost turnata in anul 1847 de austrieci.

Langa izvoarele Neptun II si Neptun III se afla statuia Zeitei Diana care este protectoarea campurilor si a animalelor. Numele ei e posibil sa derive din „Diviana” care inseamna  stralucitoare. In mitologia greaca, zeita Diana face parte dintr-o trinitate de divinitati, alaturi de Virbius, zeu al padurilor  si Egeria, nimfa apelor.

Aceasta zeitate este Omphala, regina Lydiei, despre care nu am mai auzit pana sa ajung la Herculane. Cautand pe internet am gasit informatii ca ar fi fost iubita lui Hercule.

Aproape de Hotelul Roman se afla in parcare o statuie interesanta cu o tanara care judecand dupa ulcioare doreste sa care apa in recipiente.

De remarcat frumoasa imbracaminte si sandalele care lasa sa se intrevada picioarele gratioase ale tinerei. Are si o coafura interesanta.

Daca treci de Hotelul Roman si te plimbi agale pe drumul asfaltat vei gasi trei statui (trebuiau sa fie patru, dar una a fugit) deosebit de expresive. Statuia aceasta ma duce cu gandul la tinutul apelor caci tine mana pe un peste, are langa picioare un ulcior cu apa, iar in mana dreapta un corn al abundentei.

Urmatoarea statuie duce pe umar un vas cu apa si are un ulcior in mana stanga. Se aseamana cu statuia de dinainte prin simplu fapt ca si ea cara apa, doar suntem in tinutul apelor termale miroculoase.

A treia statuie infatiseaza o tanara cu o roche lunga si un pandantiv sic la gat care nu mai cara apa, ci doua cosuri cu merinde. Nu pot sa bag mana in foc daca in cosul pe care il tine de toarta ar fi ciuperci…

Intrebarea de 1000 de puncte este unde a fugit a patra statuie? I-au mai ramas doar talpile gingase. Oare a fost distrusa de vreun golan sau pur si simplu roasa de timp? 

Am cautat sa fotografiez toate statuile din Herculane chiar daca erau degradate sau nu. Timpul nemilos si nepasarea romanilor isi spun cuvantul. Poate intr-o zi Baile Herculane vor redeveni ceea ce au fost odinioara- o bucata de paradis. Doamne ajuta!

Dintre toate cladirile frumoase care au avut stralucirea lor la timpul lor cel mai mult m-a impresionat Cazinoul. Acesta se inalta cu o maiestrie baroca in Parcul Central al statiunii vrand parca sa imbie la a fi descoperit de turisti.

Pe frontispiciul Cazinoului apare scris salutul roman „Saluti et laetitiae” adica „Sanatate si bucurii” salut care arata ca a cest loc avea menirea de a lecui prin veselie.

Din cate am citit in zilele noastre aici se organizeaza diverse evenimente. Locul si-a pastrat menirea ceea ce este un lucru de aplaudat. Privita mai de aproape cladirea seamana cu o Miss Univers imbatranita. Fata ei tradeaza pe alocuri frumusetea de care s-a bucurat pe timpuri.

Parcurgand lungul coridor esti fascinat de tavan si de dantelariile de pe fiecare coloana. Frunze si flori diferite sunt incustrate ca pregatite pentru eternitate aici.

Cu atatea flori si frunze Caznioul pare incununat ca un elev cu coronita la sfarsit de an scolar. M-a bucurat ca cineva a investit bani in reabilitarea Cazinoului, dar se pare ca din nou este nevoie de o mana de ajutor.

Timpul nemilos ciopleste „rani”pe trupul cazinoului. Plimbandu-ma pe aici parca am sarit inapoi in timp. Ce senzatie stranie sa te invarti pe aici ca sa zaresti mai bine tavanul:

 

Marele Muzee ale lumii ar face moarte de om sa aiba asa frumusete in custodie. O stare de tristete m-a cuprins vazand ca se degradeaza totul. Pe de alta parte m-am bucurat ca am sosit la timp sa le vad inainte de a fi prea tarziu.

Nici podeaua nu se lasa mai prejos cand e descoperita. Motive vegetale si geometrice imbinate perfect te naucesc de cap. Unde incepe si unde se termina? Roburi, patratele, flori, frunze si iar romburi, cercuri, toate iti pun imaginatia la incercare ca si cum ai participa la o lectie de gandire.

Daca te plimbi cu atentie prin Baile Herculane constati ca statiunea pastreaza cateva simboluri ale istoriei. In definitiv aici romanii cand au venit au gasit populatia daca. M-a impresionat sa constat ca langa Hotelul Roman exista amplasate pe zid scene ale luptelor daco-romane, copii ale celor aflate pe Columna Traiana.

Scena de mai sus aminteste de sinuciderea lui Decebal asa cum ne este prezentata si in cartea de istorie. Regele dac prefera sa isi curme viata decat sa cada viu in mainile invadatorilor romani. In alta scena care se afla pe zid dacii sunt prezentati cand iau cu asalt un castru roman cu intentia de a-l incendia.

Deci plimbandu-ne prin Baile Herculane am luat parte si la lectia de istorie. Trebuie sa amintesc si de faptul ca la parterul Hotelului Roman unde ne-am cazat se pastreaza baile romane. Exista si un muzeu amenajat pentru cei care vor sa vada cum aratau baile romane.

 

Mi se pare incredibil ca in 2021 te poti scalda asa cum faceau romanii in vremea lor. La parterul Hotelului Roman iese la suprafata izvorul Hercules, care alimenteaza cu apa termala toata statiunea.

Baia Apollo arata destul de rau in zilele noastre ca o fantoma a baii comune in care romanii isi cautau de sanatate. Am avut curiozitatea sa ma uit printre gratiile ferestrei si am descoperit un bazni de ciment lasat in paragina. Panoul info anunta ca aici existau trei bazine din marmura rosie si alba unul pentru femei, unul pentru barbati si unul pentru militari.

Intr-un cadru care aduce a Acropolele grecesti sta ascuns izvorul Neptun III (de ochi). De fapt este vivazi de izvorul Neptun II. Daca va intrebati ce se intampla cu apa izvorului daca nu e folosita raspunsul este ca se scurge in Cerna.

 Afectiuni oftalmologice cum ar fi : conjunctivite cronice, blefarite cronice, puruit/mancarimi de pleoape pot fi tratate la Herculane.

Ce mi-a placut aici langa Izvoul Neptun a fost ca sunt niste bancute amplasate pe care te poti odihni in voie privind statiunea. La asfintit de soare locul prinde a emana un soi de liniste „ionizat” dupa  care multi tanjesc.

 

Cum ne plimbam agale prin statiunea Baile Herculane am vazut ceva ce semana cu un turnulet de castel. Bineinteles ca eram curioasa asa ca am dat un rond sa studiez mai de apropae izvorul. Aici la Herculane exista izvoare in care te scalzi si izvoare pe care le folosesti extern.

Entuziasmata la maxim am coborat scarile in mare viteza si am descoperit ceva bun si ceva rau. Locul nu parea asa de bine ingrijit. Frunzele uscate zaceau nematurate de ceva vreme aici. Izvorul a dat pe din afara pentru ca este infundata scurgerea.

Acesta este Izvorul Neptun II (de stomac) si apa lui are temperatura de 46 grade. Acesta este lucrul bun pe care l-am descoperit. Am fost foarte bucuroasa sa constat ca apa e fierbinte.  Totusi imi pare rau ca are aspect de ruina sau spre ruina desi locul a fost modernizat la un moment dat.

Oare cati oameni ar putea sa se insanatoseasca daca s-ar trata cu apa acestui izvor. Sa dea Bunul Dumnezeu ca locul sa renasca la un moment dat din propria cenusa ca Pasarea Phonix pentru ca romanii sa beneficieze de sanatate sa trateze gastrita, diabetul zaharat, bronsita etc .

Am urcat scarile un pic mahnita de cele vazute, dar bucuroasa ca izvorul exista inca si ca nu e totul pierdut.

Statiunea Baile Herculane e un mic demo de paradis. Pe toata perioada sejurului am respirat aer curat si am observat ca nu ne-a fost asa foame cum ne e de obicei. Banuiesc ca aerul curat e de vina. Peisajul de poveste care te imbie la plimbare si relaxare e ca un balsam pentru trup. Toata zona contine obiective turistice unice care merita descoperite. Noi cu ajutorul lui Dumnezeu am vazut Manastirea Tismana, Cascada Bigar, Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, Dunarea la Cazane cu Manastirea Mraconia.

La amiaza cand soarele de primavara mangaie crestele muntilor poti deslusi mai bine frumusetea stancilor presarate ici si colo cu copaci. Ca sa concluzionam la Herculane beneficiezi de aer, ape termale si natura superba de jur imprejur.

Cum ne plimbam noi prin Baile Herculane am observat langa rau cativa tineri care se balaceau cu multa veselie in apa. E adevarat ca descoperisem in partea opusa a statiunii locul de scaldat al persoanelor vastnice. Acum descopeream unde se distreaza tineretul la 10 grade afara cat arata termometrul.

Am mai misunat prin zona pana s-a eliberat locul ca sa il putem vedea si noi mai de aproape. Dintr-o data mi-a rasarit in minte ideea ca la vara mi-ar place tare mult sa revenim la Baile Herculane.

Tiiii, ce apa calda, numai buna sa te balacesti in ea unde mai pui ca este si benefica pentru organism. E clar ca trebuie sa revenim aici la vara pentru senzatiiii taaariiii! 🙂

Cred ca imaginile acelea de la tv de Revelion cu oamenii balacindu-se in ape termale cand afara crapa pietrele a fost unul din motivele pentru care am vizitat statiunea Baile Herculane. Trebuie sa tinem cont si de peisajul exceptional care te imbie la visare si relaxare. Ce poate fii mai frumos? Sa te balacesti in piscina sau in bazin sau poate chiar in apa izvorului termal?

La Baile Herculane desi era luna martie oamenii stateau in bazinul improvizat pana la ora 19 in apa calda si binefacatoare pe care Dumnezeu a facut-o pentru romani. Cand ma gandesc cati bani se pot face in aceasta zona binecuvantata de Dumnezeu ma cuprinde un sentiment de tristete.

Am ales pentru mini-concediul nostru ca destinatie Baile Herculane pentru a descoperi tot ce batrana statiune mai pulseaza inca turistilor. Chiar daca majoritatea celor care scriu despre Baile Herculane sunt dezamagiti de cum arata statiunea totusi unele parti merita apreciate la adevarata valoare. Sa nu uitam ca zona Vaii Cerna este una din cele mai frumoase din Romania.

Am ales sa ne cazam la Hotel Roman pentru ca mai fuseseram acolo si privelistea din camera este incantatoare. Vremea a fost una potrivita pentru calatorii cu soare binevoitor. In ultima dimineata a existat o mica problema cand ne-am dus sa luam cafea de la automat acesta afisa ca e defect pentru ca afara era temperatura negativa si inghetase apa.

Dimineata nimic nu era mai imbietor decat sa privesc padurea proaspat trezita ca si noi. Aerul de la Herculane are o incarcatura care linisteste. Ajuta foarte mult oxigenarea cu un aer proaspat din cand in cand.

Cerna isi desira apele nestingherita soptind zi de zi aceleasi melodii. In linistea diminetii cate o vrabiuta isi facea cantarea matinala cunoscuta. In fiecare zi am mers la pas prin statiune sa descoperim frumoasele cladiri care au avut stralucirea lor odinioara. Cel mai mult mi-a placut Cazinoul. Inca mai pastreaza bucati de trecut si privindu-l ai parte de o nostra de rafinament. Baile Herculane dateaza din anul 102. Imparatul Traian  se spune ca ar fi pus bazele statiunii.