Publicat de: elenushu | 11/10/2017

O dimineata de pomina

Luni dis-de-dimineata eram in mare graba sa plec la serviciu. Urma sa merg intai la croitorie sa las doua cearceafuri plic la modificat. Cu 5 minute inainte sa ies din casa se intampla „o intamplare” care trebuia solutionata pe loc (si de care uitasem) si iata-ma plecand in si mai mare graba de acasa. Ceasul ticai de zor si eu eram grabita sa ajung la croitoreasa. In statie la tramvai astept, astept, asteeeept. Se umpluse peronul de oameni si tramvaiul nu dadea semen ca vrea sa apara. Si mai suparata am luat metroul fumegand de data asta de-a binelea. Cand ajung in fata usii croitoresei rasuflu usurata ca am ajuns si apa pe clanta. Usa incuiata. Mai incerc o data usa. Nimic. Ptiu, belea!!! Ma uit pe usa si vad ca isi schimbase programul de la 10-18. Scria cu un marker pe o hartie colorata ca incepe de la ora 10 programul in conditiile in care pana atunci incepuse numai de la ora 8. Oh!!! Asta da ghinion. Iar astept tramvaiul in statie si bineinteles ca nu vineeee nimic. In cele din urma cobor la metrou si ajung la serviciu la 9:01. Ce dimineata de pomina!!!

Anunțuri
Publicat de: elenushu | 04/10/2017

Un hobby nou

Am un hobby nou- cantatul in baie. Pentru aceasta scofala a trebuit sa fac unele modificari. Daca eu nu imi pot schimba costumul Evei de pe mine am zis sa fac cateva schimbari de decor.

Intai am schimbat scena… o faianta noua si in cele din urma perdeaua de dus cortina cu pestisori am inlocuit-o cu una cu tematica….

…. tam…taaaaaam perdeaua de dus in stil grecesc 😉 Va place, nu? Ca sa cant mai cu spor in baie la dus!! 😀 Urmeaza sa vad daca vecinii o sa bata in tevi sa tac din gura sau o sa primesc aplauze la scena deschisa. Sper sa nu arunce cu rosii stricate cand ma vad prin fata blocului. Ha, ha, ha!

Publicat de: elenushu | 03/10/2017

Sfantul Apostol Andrei

Pe Sfantul Andrei l-am intalnit prima oara intr-o pictura de pe peretii Bisericii unde am fost botezata. Duminica atunci cand mergeam la slujba il intalneam in acea pictura batran, cu barba alba, cu privirea misterioasa si blajina. Anii au trecut si iata-ma la treizeci si ceva de ani „descoperindu-l” in viata mea pe Sfantul Apostol Andrei.

In pridvor strajuieste intrarea alaturi de Sfintii Arhangheli si Sfantul Mina chiar Sfantul Andrei. Ulterior am ajuns si eu la Pestera lui din Dobrogea (in 2012) unde a poposit si i-a crestinat pe stramosilor nostrii.

Interesant a fost cum s-au tesut pas cu pas filele legaturii cu Sfantul ca intr-o carte. Anul acesta tot ne chinuiam sa ajungem la Pestera Sfantului faceam planuri, dar nu se lega nimic. Ulterior cu rabdare si ajutorul lui Dumnezeu s-au rezolvat toate.

Acasa avem un ceas sub forma de harta Romaniei alaturi de care sta Sfantul Andrei ca doar este protectorul tarii noastre,nu? Aceasta icoana exista in Pestera Sfantului din Dobrogea in varianta de dimensiuni foarte mari. 🙂 Dimineata cand zaresc icoana alaturata de harta Romaniei imi reamintesc ca suntem sub buna protectie noi romanii si ca poate ar trebui sa ne rugam mai mult ca Sfantul Andrei sa mijloceasca la Dumneze pentru poporul nostru.

Cand am mers la Olanesti la Manastirea Comanca am gasit la pangar o carte cu Sfantul Apostol Andrei. Acesta a fost ca un semn ca Sfantul Andrei doreste sa ne „imprietenim”.

Anul acesta am mers pe cont propriu la Pestera Sfantului Andrei si ne-a placut tare mult. Atunci am simtit nevoia sa aprofundez tema. Cine a fost cu adevarat Sfantul Apostol Andrei- primul chemat?

Intai am recitit revista Manastiri Ortodoxe numarul in care se vorbeste de Pestera Sfantului Andrei. Acolo am aflat informatii pretioase. Se facea referire la doua carti importante si un articol din Formula As. Ulterior mi-am procurat cartea “Andrei, Apostolul lupilor” scrisa de Dumitru Manolache si am inceput sa o citesc. Cu cat ma adanceam in citit cu atat ma minunam mai mult de felul in care era tratat subiectul si conexiunile facute intre faptele Apostolului Andrei si propovaduirea Evangheliei lui Hristos. Urmeaza sa imi cumpar inca o carte care sa ma ajute sa cunosc si mai multe informatii despre protectorul tarii noastre. Nu intamplator ziua Sfantului Andrei este pe 30 Noiembrie in ajunul zilei nationale a Romaniei, 1 Decembrie. Nu este coincidenta. 🙂

Publicat de: elenushu | 24/09/2017

Mustul din toamna 2017

Azi am profitat de vremea frumoasa tomnatica si ne-am dus la o plimbare in parc. Am fost cu vaporasul pe lac. La coborare toata lumea s-a ingesuit la mustarie. Am zis hai sa vedem cum e mustul anul asta, dar in curand am renuntat la idee si la coada. Vanzatorul nu stia sa foloseasca mega-teascul din dotare. Desi desertase doua lazi de struguri in recipient stransese un pic de must pe care il vantura intr-o sita, o cana, o strecuratoare si gluma cea mare e ca la varsat si intr-un butoi „promo si publicitate”…..

Am parasit coada de la mustarie, am cumparat struguri si iata-ma la desciorchinit. La un mic calcul e mai rentabil mustul facut in casa, unde mai pui ca e si mai igienic.

Am spalat bobitele de struguri si m-am pus pe treaba sau mai bine zis am pus storcatorul la treaba.

In cateva minute licoarea rosiatica, dulceaga, mult-ravnita era GATA de baut.

Partea proasta e ca mustul l-am baut in cateva secunde si mi-a luat mai mult timp sa il fac. 😀 Partea buna e ca mai sunt struguri la magazin.

Mmmmmm….bun e mustul ghiurghiuliu…

Publicat de: elenushu | 23/09/2017

Dacul adormit sau Sfinxul de la Slanic PH

Dupa ce am vazut prima data Muntele Verde am ajuns acasa si am cautat pe net informatii. Pe langa faptul ca are in compozitie zeolit am mai gasit poze cu Muntele Verde si o enigma tesuta despre „Dacul Adormit”.

Iata-ne din nou urcand la pas spre Muntele Verde in Slanic Prahova sa vedem ceea ce gasisem pe net fotografiat de cineva. Se zice ca stanca ascunde un Sfinx pe care nu stiu cine il botezase „Dacul adormit” datorita analogiei cu figurile stramosilor de pe Columna lui Traian.

Daca ai rabdare sa treci de prima stanca ce se intinde lenesa pe langa sosea neprevestind nimic spectaculos si mai mergi un pic vei gasi ce cautam si noi…

Ei, da, in aceasta poza se ascunde rapus de timp si de vreme, privind spre cer, inconjurat ca o manta impadurita de ierburile pitice care cresc pe stanca…. „Dacul Adormit” sau Sfinxul ascuns in Muntele Verde… Pare ca are o frunte foarte lata (seamana cu Wolf din Star Treck), barba lunga ca de intelept (barba se desira parca pe coama muntelui). Datorita ploilor si vantului care tot matura rocile nu i se mai zareste gura prea bine. Posibil ca si unghiul de fotografiere sa conteze si anotimpul (daca e mai putina vegetatie in zona poate se zareste forma „Dacului Adormit” altfel).

Se poate ca in timp sa dispara forma aceasta enigmatica mai ales ca zona nu este declarata rezervatie si toti turistii sunt dornici sa se catere, sa exploreze zona. Roca este foarte casanta. La baza sunt miliarde de bucati mici verzi ca de mozaic.

Mergand mai sus pe langa sosea se intind stancile saracacioase in vegetatie si ciudate. Fiecare isi poate pune imaginatia la lucru.

Propunerea mea este sa urcati la pas ca pantele de aici au 10% si omorati motorul masinii. Zona e pitoreasca prin salbaticia ei si ignoranta oamenilor. Poate ca e mai bine asa…zic.

Cum venisem cu un nor negricos si amenintator in spate din centru Slanicului pana aici, s-a produs si inevitabilul. Ploaia a inceput sa ne dea tarcoale ca tot vroiam eu sa vad cat de verde intens se face Muntele Verde cand ploua. 😀

Publicat de: elenushu | 20/09/2017

Pelerinaj la Manastirile din Dobrogea

Dobrogea este pentru noi romanii tinutul sfant pe care a debarcat Sfantul Apostol Andrei si ne-a crestinat. Merita vizitat oricand ai posibilitatea pentru ca e un loc special si pentru ca gasesti aici la tot pasul urme ale sederii Sfantului Apostol Andrei : pestera Sfantului Andrei, izvorul Sfantului Andrei etc. Citisem undeva punctat foarte frumos ca nu intamplator unul din bratele Deltei Dunarii se numeste “Chilia”- ducand discret cu gandul la sfintii, pusnicii si martirii care ai vietuit aici in Dobrogea.

Duminica dimineata am plecat devreme pe urmele Sfantului Apostol Andrei. Traseul urmat a fost Manastirea Pestera Sfantului Andrei, Manastirea Lipnita si Manastirea Dervent.

Eu eram nerabdatoare sa ajung la Pestera Sfantului Andrei pentru ca acolo in partea stanga este sapat in stanca un loc care se presupune ca era patul Sfantului. Chiar daca in pestera este racoare si stanca este rece , patul Sfantului Andrei este cald (senzatia este ca stai pe o baie de aburi).

Pestera a stat mult timp in paragina pana cand a fost “redescoperita” de un om in urma unui vis. In Pestera Sfantului Andrei este o liniste minunata care te ajuta sa stai pe loc si sa te gandesti la Dumnezeu. Aici timpul curge altfel si gandurile se aseaza intr-o ordine lina.

Langa Biserica mica exista un loc amenajat unde curg izvoarele tamaduitoare. Si aici ca si la Manastirea Dervent legenda spune ca Sfantul Andrei a dat cu toiagul in stanca si a tasnit un izvor de apa. Mi-a placut foarte mult Biserica mare care se inalta ca o mireasa alba si pura in mijlocul pustietatii. In interiorul Bisericii se afla moastele Sfantului Andrei puse intr-o racla sculptata, avand forma crucii in „X”.

Ne-am continuat calatoria duhovniceasca spre Manastirea Lipnita pe care am gasit-o infloritoare. Fata de prima data cand o vazusem si era la inceputuri, acum m-am bucurat sa constat ca s-a dezvoltat. Biserica a fost pictata in intregime. Icoana Maicii Domnului- „Potoleste intristarile noastre” sta la loc de cinste in fata altarului. Am observat ca au si o icoana mare cu Sfantul Luca al Crimeei si moastele sfantului precum si o icoana a Sfantului Paisie Aghioritul.

Ultima Manastire vizitata a fost Derventul. Aici rugaciunile se intraripeaza si ajung direct catre cer. Biserica adaposteste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. In paraclisul din stanga se afla crucea de leac foarte cautata de bolnavii din toata Romania.

Pe locul unde au suferit moartea martirica calugarul Constantin si cele 3 fecioare, au crescut din pamant 4 cruci de piatra. Dintre acestea se pastreaza 2 cruci (una in Biserica si alta in spatele Bisericii).

Alaturi de crucea cea mare de leac care chiar este facatoare de minuni (mirosea a mir si era calda) se gasesc 2 raclite cu moaste le Sfintilor Epictet si Astion (cele din stanga) si una cu vesmantul Sfantului Grigorie Decapolitul (cea din dreapta).

„Bucura-te, floarea cea preafrumoasa si binemirositoare a Raiului;
Bucura-te, ca rugaciunile tale sunt ca o scara, care ne urca pe noi la ceruri;
Bucura-te, Sfinte Andrei, Apostole!”

Publicat de: elenushu | 19/09/2017

Pelerinaj la Manastirea Suzana si Manastirea Cheia

Ne-am gandit sa facem un pelerinaj de o zi pe cont propriu si Bunul Dumnezeu ne-a ajutat. Dis de dimineata am plecat de la Bucuresti cu destinatia clara: Manastirea Cheia si Suzana in judetul Prahova.

Am poposit intai la Manastirea Cheia pe care nu o mai vazusem de foarte multi ani. Am gasit acolo o curte plina de flori peste care zburau fluturasi colorati si o multime de albine. Biserica era goala asa ca am putut sa ne rugam si sa admiram in voie pictura.

Ne-a facut bine si aerul de munte si ideea in sine de a fi la inaltime mai aproape de Dumnezeu. Soarele lumina intreaga zona scaldand cu razele lui atat incinta Manastirii cat si sufletele noastre. M-am gandit atunci la Soarele Dreptatii care ne lumineaza zilnic sulfetele- la Dumnezeul nostru care a facut ca azi toate aceste locuri sa existe.

Am tot vazut, pandit, fotografiat acesti minunati fluturi care zburau de colo colo, cateodata singuri sau cate 2-3 adunandu-se pe vreo scoarta de copac. Mi-am ingaduit sa ma apropii incet de un fluture si sa ii ating antenele. M-a lasat sa ii mangai antenele, dar cand am incercat sa pun degetul pe aripa lui a zbughit-o imediat.

La Manastirea Cheia am vazut o frumoasa icoana a Maicii Domnului cu Pruncul asezata in fata altarului. „Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi!”

De afara lumina patrundea subtil in interiorul Bisericii dand senzatia de protectie, de siguranta. Biserica e ca o Arca a lui Noe. Cei dinauntru sunt paziti de Potopuri de orice fel. Dumnezeu are grija de fiecare in orice moment al vietii.

De la Manastirea Cheia am mers la Manastirea Suzana care se afla relativ aproape de ea(undeva la 8km). Am uitat sa mentionez ca Manastirea Cheia este de taici, iar Suzana este de maici.

Si la Manastirea Suzana am gasit curtea foarte bine ingrijita si infrumusetata cu floricele de toate tipurile. Si aici ne-am bucurat de linistea locului mai ales ca la acea ora nu erau prea multi pelerini acolo.

Silueta alba a Bisericii te imbie inca de la poarta sa o vezi si pe dinauntru. Ferestrele mari lasa lumina sa patrunda inauntru dand senzatia de stralucire, de lumina paradisiaca. Totul e inundat in lumina.

La Manastirea Suzana am avut placuta surpriza sa descopar racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Mina si Sfantului Haralambie. Slava lui Dumnezeu pentru toate lacasurile ortodoxe pe care le avem in Romania si care sunt ca niste izvoare de apa vie- oricine are nevoie sa se adape duhovniceste stie unde e locul potrivit.

Publicat de: elenushu | 19/09/2017

Manastirea Comanca

La Manastirea Comanca am mers intr-o sambata cand eram in statiune la Olanesti. Din centrul statiunii am ajuns in 45-50 de minute la Manastire.

Drumul are grad de dificultate redus si poate fi parcurs de oricine. Are si indicatoare asa cu nu se pune problema sa te ratacesti pentru ca mergi pe drumul asfaltat.

Urmand cursul apei la un moment dat privirea ti se agata de un punct mai inalt, de varful deluletului pe care esti nevoit sa il urci cu un pic de efort. Cand ajungi sus esti rasplatit cu o priveliste minunata si mai ales cu pacea dumnezeiasca din Bisericuta.

Curtea Manastirii e plina de morminte care tin mintea treaza trecatorilor. „Aminteste-ti ca vei muri!”si asa vei putea sa fii mereu vigilent si cu gandul la Viata Vesnica si la Dumnezeu. Micuta Biserica iti da o stare de liniste uitata, ascunsa ca intr-o cutie a trecutului intre peretii vechi. Maicutele din Biserica pareau niste ingeri pazitori ai locului gata sa te ajute, sa te indrume, sa se roage pentru toti. In rest soare si liniste, o liniste ravnita de pelerini, calatori, trecatori si de oameni in general. 🙂

Publicat de: elenushu | 08/09/2017

Muntele Verde de la Slanic

Muntele Verde (Piatra Verde) de la Slanic – Prahova este format din tuf de origine vulcanica. Conform dex „Tuf vulcanic = roca formata prin acumularea si consolidarea cenusii, nisipului etc. provenite din eruptiile vulcanice.”

Este numit impropriu munte tinand cont de inaltimea lui. Am observat ca roca este foarte casanta, se sfarama usor. La baza Muntelui Verde erau foarte multe bucati mici de tuf. Din cate am inteles acest tuf se foloseste pentru fabricarea cimentului in constructii.

Mie mi-a placut culoarea verde specifica rocii acesteia. La Muntele Verde se ajunge relativ repede din centru statiunii Slanic, dar cu efort pe cateva pante (de 10% chiar) si o curba mai maricica. Nu exista locuri de parcare aici. Muntele Verde este chiar langa sosea. Data viitoare promit sa fac fotografii multeeee. Am vrut sa il escaladez, dar tufele de catina cu tepi m-au facut sa ma razgandesc…asa ca m-am delectat doar cu privitul de la baza lui. 😀

Publicat de: elenushu | 05/09/2017

Lacul cu nuferi de la Olanesti

In cele ce urmeaza vom poposi cu gandul si cu imaginile pe taramul Olanestiului mai exact la lacul cu nuferi. Ca localizare lacul se afla in apropierea Sanatoriului 1 Mai.

Se ajunge relativ usor din centru pe langa Hotel Olanesti urcand fara prea mult efort pe strada Carol Davila.

Cand ajungeti la o poarta care va va duce pe un drum asfaltat ce trece pe langa o livada de pomi fructiferi sa stiti ca sunteti pe drumul cel bun. In unele zile il veti vedea pe CALU’ care paste linistit pe pajiste.

Florile de camp se gasesc la tot pasul si tresalta la adierea matasoasa a vantului ca intr-un vals numai de ele auzite. Natura pare incremenita inauntru frumusetii ei.

Noi trecatorii ramanem uimiti de descoperire si ca o osana adusa momentului uitam sa privim ceasul, nu ne mai pasa ca ne pierdem vremea. Ne linistim si ne dispare zbuciumul sufletesc care ne sugruma mereu in mersul citadin.

Dupa o mica bucata de drum ni se dezvaluie lacul plin de nuferi si inconjurat de copaci de mai multe natii, dar care se potrivesc ca o manusa cu peisajul. Lacul este creeat artificial.

Pe timpul zilei nuferii stau larg deschisi spre soare zambind cu toate petalele. Cand da seara tarcoale lacului, nuferii se inchid ca intr-o carapace devenind tineri boboci pana a doua zi cand iar isi flutura petalele.

Lacul din dreapta are nuferi albi si cel din stanga galbeni. In luna august cand am ajuns noi la Olanesti nuferii galbeni se trecusera.

Pe sub nuferi misuna pestisori si broscute care fac frunzele sa se miste parca piscate de o mana nevazuta.

Langa lacul cu nuferi am gasit o craca pe care aM stat folosind-o drept bancuta. Intr-o zi ne-a prins o ploaie torentiala langa lac. Am crezut ca daca ne adapostim in padure sub coama bogata a unui copac scapam neudati, dar nu a fost asa…

Din cand in cand lacul era vizitat de libelule. Am reusit cu greu sa fotografiez una. Libelulele aveau un colorit deosebit fiind parca pictate in patratele verzi si albastre.

Tot pe langa lac era taramul fluturilor. In prima zi am dat peste acest fluture zebra care parca e imbracat intr-o pijama. Ha ha ha!!

Fluturii albi sunt aici la ei acasa si pot fi vazuti foarte des jucandu-se veseli pe langa lac.

In alta zi am vazut fluturi portocalii alergand din floare in floare, ba chiar erau doi pe o floare, insa pana m-am pregatit cu camera foto ei au fugit.

Langa lac daca nu esti atent la ele, ratele pot trece neobservate cand stau langa mal datorita penajului de culoarea pamantului si a frunzelor.

Intr-o dupa-amiaza am reusit sa pozez o rata pe lac care il speria pe „Bibanu'”. Cum aparea rata, pestele se ascundea ca strutul pe fundul apei.

Initial am vazut patru rate care isi faceau veacul pe lacul cu nuferi. In restul zilelor am vazut doar doua.

La umbra padurii ne-am relaxat ore bune aici la Olanesti. Cand am facut o gluma si am inceput sa strig veverita :-„Marianaaaa!” s-a dovedit ca ma auzise si a aparut aici langa lac o veverita. Tareee!!! (langa grupul de izvoare este in mod normal locul in care apar veveritele la apel in mod uzual)

V-il prezint pe ALBINOIU’cel harnic. Era in vizita la o floare de scaiete. 😀

Alta data am avut timp sa fotografiez doua albinute gospodine care culegeau polen dintr-o floare rosioara.

Pe scoarta unui copac am vazut niste gandacei pe care noi ii numim „boii lui Dumnezeu”. De multa vreme nu mai zarisem acesti gandacei in natura.

Cand am vrut sa ma asez pe o piatra prima data am crezut ca vad o scama, dar de fapt este o omida paroasa. Ha ha ha! Am incercat sa o asez pe un bat si omida s-a rasucit luand pozitia unui cerc sau colac.

Si margaretele am admirat la Olanesti pe pajistile intinse cu iarba grasa.

Natura este exceptionala. Daca ai rabdare iti dezvaluie tainele ei si te face partas la bucuria de a trai pe Pamant doar admirand plantele si floricelele create de Dumnezeu pentru om.

In luna august murele erau vedetele prezente pe la tarabe la comercianti alaturi de afine si catina.

Daca tot am vorbit de flora si fauna trebuie sa amintesc si de broscuta pe care am vazut-o intr-o dimineata la Olanesti.

Asa miriapod nu cred sa fi vazut vreodata. E un fel de rama cu multe picioare si cu antenute ca de fluture pe cap. Ciudat, nu?!?

La final, dragi prieteni, am lasat o imagine suspecta. Eu prima data cand am zarit acest „CEVA” am crezut ca este un sarpe care sta incolacit la umbra. Cand m-am apropiat mai mult mi-am dat seama ca este de fapt o ciuperca. HA HA HA! 😀

Older Posts »

Categorii