Olanesti de poveste

Am mers la Olănești în plina toamna. Nu ma așteptăm să fie atât de minunata pădurea cu galbenul ei strălucitor care parca te strivește.

Frumosul veșmânt al toamnei acoperise fiecare colțișor făcându-l sa strălucească cu o lumina galbena plăcută ochiului. „-Bucurați-vă! ” părea ca vrea sa ne strige în urechi doamna toamna.

Lacul cu nuferi era încremenit în tăcere și culoare. Ma întrebam unde stau ascunși peștișorii,broasca țestoasă, serpisoroi, broaștele oracaitoare care asta vara misubau cu voioșie prin lac.

Am uitat sa mentionez ca imediat ce am ajuns in parcare veverita Mariana si-a facut aparitia fulgeratoare. De fapt fugea ca bezmetica din parc .I-am zarit coada stufoasa printre florile de pe marginea trotuarului.

Din cand in cand vantul flutura frunzele ca intr-o ninsoare tomnatica lasandu-ne sa vedem un film mut plin de gingasie. Frunzele curgeau pe pamant din inaltul copacilor ca niste lacrimi alungite facand partas calatorul la tristetea lor de a-si pierde coama ce fusese verde si ajunsese aramie, galbena, portocalie etc.