Cum am aflat ca pe Muntele Pietricica se afla si Manastirea Pietricica ne-am propus sa urcam pana acolo. Fiind destul de departe de oras am luat un taxi.
Drumul pana la Manastirea Pietricica este jalnic. Daca vreti sa urcati cu masina proprie va sfatuiesc sa renuntati daca nu vreti sa o rupeti. Plimbarea in sine e una frumoasa. De sus se vede tot orasul. Imprejurimile ti se dezvaluie privirii ca o carte deschisa.
Taxiul ne-a lasat la poarta Manastirii. In zona – nici tipenie de om ceea ce era foarte bine pentru cineva care cauta natura si LINISTEA.
Manastirea Pietricica e mititica dar ingrijita si foarte frumoasa. Am descoperit ca se lucra la pictura chiar in momentul cand noi intram sa o vedem.
Imediat langa poarta de la intrare este un mic paraclis inchinat Sfantului Nectarie. Scene din viata Sfantului si minunile facute de el sunt pictate pe peretii paraclisului.
Dupa ce ne-am inchinat am stat afara la soare sa meditam la viata noastra de pana acum.
Manastirea este de taici si are doua hramuri Schimbarea la Fata si Sfantul Mina. Dupa ce am popsit la Manastire ne-am incumetat sa urcam pana pe varful Muntelui Pietricica.
Imprejurimile sunt incantatoare. Ca fiecare punct de belvedere la care ai ajuns esti rasplatit cu o priveliste.
Urcam tot mai sus si orasul se vede tot mai mic. Nici o adiere de vant nu ne derajeaza. Totul este static. Suntem doua personaje care misunam pe un deal in cautarea a ceva.
Pe deal inca mai se gaseau flori, ierburi, chiar si arbusti. Linistea e singura care ne acompaniaza prin aceste locuri.
Sus pe varf se zareste releul. Urcam lent printre pietricele si bolovani. Mai e timp de cate o poza pe drum.
In sfarsit am gasit liniste intr-o natura inca verde incremenita in timp. Este toamna prelungita peste dealul zis Muntele Pietricica.
Un maces plin de roade asteapta vreun calator sa il culeaga. Nu se incumeta nimeni, e ignorat total.
Dupa ce am urcat putin Manastirea Pietricica se zareste mai jos printre copaci. Nu trebuie sa cheltui o avere ca sa ai parte de liniste si natura salbatica.
Releul reprezinta un punct terminus al urcusului nostru. Trebuie un pic de efort la urcare.
Trecem printr-un coridor de ramuri. Pare ca acesti copaci si-au dat mana si danseaza impreuna. Acum e randul nostru sa pasim pe sub ei.
Aproape ca am ajuns in varf. Incepe sa ma sacaie o amintire vaga. Aici pe Muntele Pietricica facea tatal meu instructajul cand era in armata.
Cand ajungem in varf avem parte de o imagine mai dezolanta. Nu e nimic in varf de vazut. Daca te incumeti sa stai pe stanca poti privi la orasul vazut de pe celalalt versant.
Singura prezenta care merita atentie aici in varf este Iisus Hristos rastignit pe o cruce de lemn tocita de vant si ploaie.
Sa spunem ca doar dorinta de miscare poate sa ma mai urneasca vreodata sa stabat acest deal pana in varf.
De sus din varf se vad orasul, lacul, imprejurimile impadurite, cerul… In sinea mea imi spun ca poate a trebuit sa stabat acest drum in memoria tatalui meu care in tinerete a facut armata la Piatra Neamt si care nu a mai apucat sa mai vada ulterior acest loc. Sa spunem…
Daca esti atent poti zari de pe Varful Muntelui Pietricica Varful Cozla unde se poate ajunge cu telegondola. E o pata alba care s-a dovedit in teren a fi un cort mare.
La intoarcere am parcurs acelasi drum, cu acelasi taxi care ne-a lasat la Gara pentru ca de aici se ia telegondola.
GAZETA DE TAM-TAMURI marca "Elenushu" 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.