Publicat de: elenushu | 01/08/2020

Pasul Urdele – Transalpina

Pe Transalpina esti mai aproape de cer, de Dumnezeu. Nu vazusem niciodata Transalpina asa ca ne-am inscris intr-o excursie care viza ambele drumuri minunate ale Romaniei: Transalpina si Transfagarasan.

Peisajele de vis ne purtau intr-o lume a splendorii. Cat vezi cu ochii crestele muntilor se intrec sa strapunga cerul parca strigandu-si dreptul de a se mandri cu frumusetea lor.

Cat vezi cu ochii pasunile cu iarba grasa si frumoasa te imbie sa te opresti din zbuciumul lumesc si sa le admiri daca nu ai posibilitatea sa le „strivesti cu talpa”plimbandu-te agale prin acele locuri.

Aici e Romania mea si a stramosilor mei daci! Tot clipind des si minunandu-ne la fereastra am ajuns la Pasul Urdele.

Deci aceste imagini de exceptie sunt din Muntii Parang, in Carpatii Meridionali. Transalpina e soseaua cea mai inalta din tara si are punctul cel mai inalt in Pasul Urdele la 2145 metri.

La Pasul Urdele nu putea fi decat o aglomeratie de masini si turisti sau motoare si motociclisti dornici sa se relaxeze.

E adevarat ca unii exagereaza mergend cu masina pana in inima muntelui, dar poate ca nu toti sunt teribilisti sau lenesi. Sa presupunem ca sunt si oameni mai putin tinerei sau cu probleme locomotorii care au si ei dreptul sa vada locurile pitoresti din Romania mai de aproape.

Cine e infometat poate sa serveasca la Pasul Urdele cateva din bucatele traditionale si nu numai, dar va lasa ceva „cascaval” aici. Trei sticulte minusucule de apa plata si suc ne-au costat 21 de lei. Vorba cantecului „e vara afara, e soare afara” si te deshidratezi degraba.

Cum iesi din parcare si traversezi soseaua, ca la romani, poti sa te bucuri de cea mai frumoasa panorama a Transalpinei.

Taramul de vis montan te farmeca mai ceva ca o sirena in apa. Respiri aer curat. Creierul tau iti face cadou o relaxare pe masura oxigenului cu care il primenesti de zor in acel loc.

Comitetul de primire e format din buchete de flori galbene pe care noi le numim „ochiul broastei” si care aici rasar si cresc din belsug spre bucuria trecatorilor.

Privind mai jos am descoperit o pata de zapada, desi suntem in luna iulie si un mic ochi de apa care vrea sa oglindeasca tot cerul , dar e prea mic.

Imaginea nu ar fi fost completa daca nu aparea o turma de mioare in zare.

Cate un norisor prietenos se perinda pe cerul albastru facandu-te sa crezi ca „fumeaza”muntele in taina.

Apropo de fumat, am vazut aici la Pasul Urdele un anunt informativ foarte sugestiv:„Muntele nu e scrumiera!!!”

Dragii mei, in varf de munte se vede altfel viata. Vanticelul ne mai racorea. Soarele ne prajea (am observat seara stratul de bronz in formare).

Ne-am gasit un loc pe pajiste si am stat sa meditam la frumusetile naturii. M-am relaxat asa de tare ca am pierdut metanierul de la mana si asta nici macar nu stiu unde si cand. 😀

Calatorului ii sta bine cu drumul, dar ii mai sta bine si sa se odihneasca la soare.

Pajistea era plina de floricele colorate. Cum nu aveam asa multa activitate m-am decis sa le fotografiez pe toate. In foto doua floricele iubarete care stau petala in petala.

Nici nu era greu de ghicit ca fiind vremea lor de inflorire, pe pajiste florile de cimbrisor aruncau parfum imbatator. Doreste cineva un ceai de cimbrisor?

O gargarita buchisea de zor la o floricica. Pana sa o pozez in mai multe cadre ea deja se ascunsese pe partea cealalata a florii. Vitezomana gargarita asta!

Revenim la floarea „ochiul broastei” varianta tinerica si imbobocita.

Langa ea mai la vale floarea deschisa larg spre soare parca vrea sa inghita toata lumina solara de pe pajiste.

Habar nu am cum se numeste floarea rozulie din imagine, dar mi-a placut ca atragea ca un magnet gargaritele simpatice.

Am avut timp berechet sa vizualizam „la pas” Pasul Urdele. Dupa un timp ne-am incumetat sa vedem si oferta de la tarabute cu suveniruri si alte bagatele.

Vedeta de sezon si extrasezon este palincuta la sticla sau sticulta,cu jnur sau fara. Daca nu ma insel era insotita de verisoara ei visinata.

Erau asa de multi magneti pe postament incat cu greu am gasit unul care sa imi placa si sa nu arata prea kitschios.

Aprecize produsele naturale sau bio facuta cu migala si pe care oamenii nu prea le cumpara din ignoranta sau datorita pretului mai ridicat. Santatea e foarte importanta!

Ce mi s-a parut in neregula aici a fost ca obiectele pareau puse haotic, fara o logica de parca vanzatorul se grabise sa le arunce la vedere fara sa isi bata capul cu ele prea mult.

Canile acestea chiar sunt vedete. Pana acum nu am mai vazut varianta asta. Nota 10 pentru idee chiar daca e ceausista!

Nostalgicii sunt poftiti sa cumpere asta daca pensia minuscula nu ii impiedica sa o faca!

Colectia de colectie: ibrice, pomisori decorativi, mojare etc. Prea bun, prea ca la tara! -vorba reclamei.

Terasa era amenajata fain cu stergare si strachiute traditionale romanesti. „-Tu esti renu’?!??”

Intrebarea este daca stie cineva ce animal zace facut afis pe perete? A mai ramas doar blana de el.

Tacerea imbinata cu bucuria sunt cele mai bune insotitoare in aceasta zona magnifica. Sa dea Dumnezeu sa mai putem reveni pe aceste meleaguri!

Incetisor ne-am imbarcat dornici sa vedem si alte locuri pe care Transalpina le ascunde ca intr-un sipet. Comorile Romaniei sunt aruncate peste tot pe harta. Trebuie sa ai bani, timp si bunavointa sa le descoperi.

Slava lui Dumnezeu pentru tarisoara noastra frumoasa!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Categorii

%d blogeri au apreciat: