Publicat de: elenushu | 21/05/2019

Poiana narciselor din Dumbrava Vadului

Poiana narciselor din Dumbrava Vadului, judetul Brasov este o rezervatie naturala si e cea mai mare din Europa. Milioane de narcise infloresc anual in acest loc. Saptamana trecuta ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem si noi acolo.
Aveam de ales sa ne inscriem in excursie pe 11 mai sau 18 mai. Am ales 18 mai.
De obicei Festivalul narciselor de la Vad se tine in preajma sarbatorii Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Cu doua saptamani inainte am tot observat pe net in ce stadiu sunt narcisele. A fost si o vreme foarte ploioasa. Organizatorii festivalului au mutat data pe 12 mai si se pare ca narcisele erau mai mult imbobocite decaT inflorite.

Am plecat la 6:30 de la Bucuresti si se pregatea o ploaie. Pe Valea Prahovei a plouat tot drumul. Dupa ce am trecut de Sercaia s-a inseninat Slava lui Dumnezeu.

Privelisti verzi si vesele topaiau prin fata ochilor nostrii. Oare cat de minunata e poiana narciselor? Intrebarea era in gandul meu care nu le vazusem niciodata „in direct”. Una e sa vezi narcisele la televizor sau pe net si alta e sa te bucuri de ele in realitate.

Cum a oprit autocarul am coborat pregatiti cu aparat foro, cu trepied, cu multa voie buna… si fara ochelari de soare. Nu speram eu la asa vreme frumoasa cu soare dupa ce toata saptamana a plouat zilnic… Mare e Dumnezeu! Ne-a dat o vreme frumoasa cu cer senin cand ne-am dus sa vedem Poiana Narciselor.

Traseul e relativ simplu de la parcare pana la Rezervatia Naturala de Narcise. Am ajuns in 20-25 de minute de mers pe jos.

Daca ai masina cu garda sus poti sa te aventurezi sa mergi mai aproape de rezervatie insa noi am mers pe jos ca sa putem admira peisajul.

Asta e iarba verde de acasa. Padurile verzi se balaceau in razele aurii ale soarelui. Era ora trecute de 11 si mergeam, si mergeam. E adevarat ca pana seara m-am ales cu febra musculara la picioare.

Cat vezi cu ochii sunt portiuni de verdeata. Doi pomi singuratici aflati la oaresce distanta iti atrag atentia pentru ca „tulbura”un pic linia verde a orizontului cu coamele lor.

Nu puteam sa ma imbrac pentru aceasta zi speciala de petrecut in natura altfel. Verde. Deghizare perfecta, identificare cu natura!

Iarba se „impletea” cu diverse floricele de camp care mai de care mai frumoase. Trebuie doar sa ai rabdare si curiozitate sa le descoperi. Un caltunas salbatic mic si galbior ca un pui raspandea in jurul lui veselie.

Mergeam intins pe sosea acompaniati de buna voie. Prima data cand mergi intr-un loc necunoscut are un farmec aparte. Acum ca era vorba si de o rezervatie naturala cu atat mai mult.

Dintr-un santulet-canal plin de apa se auzeau oracaieli de broscute care se intreceau in a face galagie.

Mai departe un ciobanas pastea oile alene. Pentru el timpul se scurge altfel pe camp. Poate ca e mai sanatos si mai linistit stand atatea ore in natura. Zic.

Pajistea prezenta din loc in loc cate un arbore micut cu tulpina alba care ne aminteste de poezia lui Eminescu: „De treci codri de arama, de departe vezi albind
S-auzi mandra glasuire a padurii de argint.
Acolo, langa izvoara, iarba pare de omat…. ”

Cateva floricele albastre-movulii se iteau prin iarba curioase ca niste pisici.

Toata pajistea e plina de viata. La doi pasi mai in colo am gasit floricele galbene si o floare cocheta movulie jumatate inflorita- jumatate adormita.

Exista si ciuperci, dar habar nu am daca sunt comestibile. Regula pe care o respect e ca le vad, le admir, le fotografiez si plec mai departe. E total gresit sa te apuci sa rupi flori mai ales in rezervatie. Oricum o data rupte in 2-3 ore se vestejesc si mor de tot.

Poate daca lasam florile neatinse in natura se bucura si alti oameni sa le vada „vii” si sigur in tulpina lor adancita in pammant ele traiesc mai mult decat intr-o glastra.

Cand ne-am pregatit sa viram la stanga surpriza a fost ca… au inceput Muntii Fagaras sa se vada destul de bine dupa padure. Cu omat pe umeri, muntii nostrii sunt adorabili. Nu iti mai vine sa pleci din asa loc frumos.

Deci drumul spre Rezervatia Naturala de Narcise se bifurca. Stanga sau dreapta? Asta e intrebarea ca indicatorul lipseste din zona.

In apropierea rezervatiei arborii sunt mai ciufuliti. Noi ne-am tinut dupa grup si am asteptat sa vedem unde ajungem.

Drumul nu mai este asa de primitor de aceea majoritatea turistilor au lasat autoturismele in a doua parcare. Aceasta balta seamana cu o inima. „Love is in the air!!!”.

Ne-am felicitat ca am ascultat de sfaturile ghidului si am avut ghete in picioare. La plecare am luat ceva noroi pe talpi, nu gluma.

Poienita in care am ajuns banuiesc ca e locul unde se tine „Festivalul Narciselor” ca vazusem scena pe care au dansat si cantat artistii cu o saptamana in urma.

La intrare in Rezervatia Naturala de Narcise de la Vadul exista o plancarda cu „instructaj”la fata locului sa nu zica nimeni ca nu a stiut sau nu a putut afla. E interzis sa rupi florile sau mai rau sa scoata bulbii!!! Sa speram ca toata lumea citeste si respecta regulile!!!

Ca sa nu ii vina cuiva ideea sa circule cu masina prin rezervatie bariera era pusa. 😀 Se vede treaba ca a plouat foarte mult in ultima saptamana pe aici.

Ne-am „catarat” pe firicele de iarba ocolind pe unde am putut ca sa nu luam apa la „sosoni”.

De la departare poiana cu narcise semana cu mici punctulete „aruncate” in iarba…ca o matreata adusa de vant. Ne-am apropiat mai mult…si mai mult…

Deja am putut zari primele floricele de narcise pe pajiste. O bucurie mare m-a cuprins si un zambet imens mi-a rasarit pe fata. Ce poiana minunata!!!

Pareau niste stelute albe aruncate prin iarba. Cum de nu am stiut atatia ani de existenta acestei Poieni cu narcise?

Poiana era asa mare incat fiecare s-a putut desfasura sa admire privelistea pe unde a dorit.

Am gasit o familie de narcise. Cei doi adulti trecuti deja prin razele soarelui privesc la plapandul puiut care da semne ca vrea sa explodeze din boboc si sa se faca „mare”.

Narcisele sunt rasfirate peste tot. Nu au florile indreptate spre un sens anume. Slava Domnului ca le putem vedea in toata splendoarea lor!

Denumirea de narciselor vine de la Narcis -un tanar indragostit de propriul lui chip.

Habar nu am cat am stat in Poiana Narciselor. Tot ce stiu e ca minunatele flori te vrajesc cu frumusetea lor. Ne-am propus sa ajungem si anul urmator aici sa le vedem.

Evident ca aici e un loc deosebit creat de Dumnezeu cu un sol special care face ca in fiecare an sa rasara iar si iar narcise frumoase.

E interesant cum asa o floare micuta poate sa adune atatea zambete pe chipurile oamenilor. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

M-am intrecut pe mine insami in a face fotografii care mai de care mai frumoase. Am avut si trepiedul la noi.

Cand ziceam ca le-am vazut pe toate am observat ca in partea dreapta oamenii se indreptau spre ceva care parea o poiana de narcise si mai mare si mai deasa. Am pornit-o intr-acolo.

Am uitat sa precizez ca am vazut o soparla la baza unui pom. Datorita culorii ei nu as fi zarit-o daca nu se misca prin iarba.

Pe drumul spre a doua poienita cu narcise am vazut o soparla mai mare. Avea o coada lunga. Prima data am zis ca e sarpe.

Surpriza a fost sa constat ca a doua poienita avea mai multe narcise si mai dese. Era un Rai al narciselor inflorite.

M-am bucurat pe deplin de aceasta excursie (cadou) mai ales ca sunt nascuta in luna mai- luna lui Florar.

Pe o portiune mica am vazut si stanjenei albastrii intre narcise. Romania e o tara absolut fascinanta!

Ne-am dezlipit cu greu de poienile narciselor cu speranta ca vom reveni anul viitor. La intoarcere un vanticel ne-a acompaniat tot drumul batandu-ne din fata. Se parea ca „miroase” a furtuna. De-abia cand am ajuns pe Valea Prahovei a inceput o ploaie torentiala si apoi a aparut un curcubeu minunat pe cer.

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: