Publicat de: elenushu | 25/02/2019

Orasul de marmura al Sfantului Mina – Egipt

Cand am plecat de la Manastirea Sfantului Mina stiam doar ca peste putin timp vom ajunge in Orasul de Marmura. De-abia cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca noi mergeam chiar prin locul in care Sfantul Mare Mucenic Mina facea minuni cu bolnavii.

Seara urma sa cuprinda in curand tinutul egiptean asa ca o data ajunsi am zbughit-o din autocar direct spre sitului arheologic.

La mijlocul sec al VII-lea Orasul de Marmura al Sfantului Mina a fost distrus de catre musulmani. Noi urma sa vedem ruinele pastrate din acele vremuri pana in zilele noastre. Suntem bucurosi ca s-au pastrat si acestea.

Prima reactia la vederea sitului arheologic a fost ca parca seamana cu Sarmisegetuza noastra. Si aici ca si acolo zidurile, coloanele, elementele de arhitectura fusesera facute una cu pamantul. Ce ramasese in urma era o umbra a unui loc infloritor.

Pe vremea cand incepusem sa citesc Acatistul Sfantului Mina nici prin gand nu imi trecea ca vreodata Dumnezeu ma va duce sa vad si sa calc pamanturile unde Sfantul a facut atatea minuni. Intai de toate in Acatist mi-a atras atentia versul :„Bucura-te, povatuitor osardnic al celor ce merg la Mormantul Mantuitorului.” Cand a fost vremea sa ne pregatim de pelerinajul in Israel in 2014 pe Sfantul Mina l-am rugat sa ne ajute citindu-i Acatistul.

In Orasul de Marmura al Sfantului Mina singura constructie mai noua este o micuta Bisericuta care gazduieste si Moastele Sfantului.

Ne-am descaltat si am intrat in Bisericuta. In afara de grupul nostru nu mai era nimeni in acea pustietate. Cred ca Orasul de Marmura al Sfantului Mina se afla la 1 kilometru distanta de Manastirea Sfantului.

In toate Bisericile Copte am observat ca Usile Imparatesti se acopera cu o perdea numita dvera confectionata din catifea rosie pe care apare imaginea Maicii Domnului sau a Mantuitorului Hristos sau un/o Sfant/Sfanta. Nu stiu daca din motive de curatenie sau alte motive dvera de catifea era acoperita de un plastic rigid transparent.

Ne-am bucurat ca am mai putut sa ne inchinam inca o data la Sfintele Moaste ale Sfantului Mina. Am vazut ca aici in Egipt crestinii copti tin Moastele in niste saculeti cilindrici de catifea care au aplicata imaginea Sfantului/Sfintei.

In mijlocul Bisericutei se gaseau doua bucati de marmura care banuiesc ca semnalizau unde era intrarea in vechiul asezamant.

In mai multe Biserici copte am vazut oul de strut prezent. El semnifica urmatorul lucru: asa cum puiul trebuie sa sparga coaja ca sa iasa din ou asa si noi trebuie sa murim mortii ca sa avem viata vesnica.

Catapetesmele Bisericilor ortodocse copte sunt simple. Deasupra Altarului am vazut ca exista o singura icoana- aceea a Cinei celei de Taina. In schimb catapeteasma e plina de simboluri sculptate in lemn de obicei cruci de diferite forme si marimi etc.

Au coptii niste icoane frumoase, luminoase, pictate cu culorii vii. Cand am intalnit prima data intr-o Biserica o icoana a lui Hristos iasa de frumoasa si clara aproape ca aveam simtamantul ca ma aflu in fata Mantuitorlui, ca El este prezent acolo.

O icoana realizata frumos te ajuta sa te concentrezi pe rugaciune, dar iti da si o bucurie in suflet. Este bucuria de a privi un obiect sfant care o reprezinta pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu pictata frumos. Sunt sigura ca in timpul vietii pamantesti Maica Domnului a fost o faptura frumoasa, pura, minunata. Ce bucurie sa fi fost pentru pamantenii care au avut ocazia sa o vada in carne si oase!!!

In toate Bisericile copte unde am avut o persoana care sa ne arate locul am observat ca prezentarea Sfantului Altar era unul din punctele cheie. Ne dadeau la o parte dvera ca sa putem observa ce se ascunde in spatele ei.

Nu intram in Altar doar priveam din afara. Aici exista o pictura minunata a Mantuitorului Hristos in postura de Imparat binecuvantand.

Am iesit din micuta Bisericuta cu un sentiment de voiosie. Urma sa vedem pe indelete situl arheologic si apoi sa ne intoarcem in Alexandria.

Ici si colo zidurile ciopartite gem a pace. Parca situl arheologic este scena ramasa dupa un film turnat. Nimanui nu ii mai pasa de recuzita uitata in urma.

Iar am senzatia ca daca pietrele ar putea vorbi nu s-ar opri din povestit zile intregi. Oare in acest tinut ce viata duceau oamenii pe timpul Sfantului Mucenic Mina?

Dar ce avem aici? Mi-a parut rau ca nu exista o harta explicita a sitului arheologic. Ulterior am descoperit ca pliantul pe care ni-l dadusera de la Manastirea Sfantului Mina continea si harta. 🙂

O coloana veche, dar totusi pastrata intreaga sta asezata ca un bustean trantit pe niste stative. In splendoarea ei s-ar fi inaltat pana la cer ca o fata morgana mladioasa.

Pentru o clipa am constientizat ca ne aflam chiar in locul unde Sfantul Mina vindeca bolnavii. Oare unde se afla Biserica despre care se face referire in Acatistul Sfantului?

Soarele isi facea iesirea din scena luandu-si la revedere de la noi. O zi minunata urma sa se termine. Astazi a fost ziua mult dorita in care am fost la Sfantul Mina acasa si pe urma pasilor sai in Orasul de Marmura.

Cateva schele de lemne si fiare ingradeau un loc, poate o parte a fostei Biserici acum inundata de apa.

Baptisterul se pastreaza in forma originala putin “ciobit” de timp. Aici erau botezati cei care imbratisau credinta crestina. Ce paradox? In zilele noastre in Egipt legea interzice trecerea de la religia musulmana la cea crestina. Pentru a deveni crestini oamenii merg in alte tari sa se crestineze.

Baptisterul la momentul de fata e plin cu apa si ceva gunoaie. Se poate observa ca scarile inca se pastreaza in forma lor.

Este pacat ca egiptenii nu au bani sa aloce fonduri pentru a face din acest sit arheologic o minunatie de muzeu in aer liber care iti da posibilitatea sa pasesti prin trecut, sa te bucuri de vremurile stramosilor lor.

Acest sit a fost excavat din anul 1905 pana in 1907. Asa a fost descoperita o Catedrala mare ale carei ziduri se mai pot vedea si astazi in picioare.

O parte din zid se vede ca se darama. L-a napadit si vegetatia, dar totusi se incapataneaza sa stea in picioare asa „cioplit” de timpul viteg cum este.

Ne bucuram ca am putut vedea si atat cat s-a putut. Prima oara cand am auzit de Orasul de Marmura chiar am crezut ca este un oras in adevaratul sens al cuvantului 🙂 .

Am avut timp berechet sa facem poze si sa observam situl arheologic. La fel ca si la Sarmisegetuza mi-a placut sa fac fotografii cu zidurile, pietrele, cuburile dislocate. Ele sunt marturii ale trecutului pastrate pentru prezent.

Poate ca multi ar spune ca sunt doar niste pietre… dar valoarea lor consta in faptul ca pe langa aceste pietre a trecut soldatul Mina devenit Sfantul Mare Mucenic Mina pentru ca si-a marturisit credinta. Pe bolnavii pe care i-a vindecat atunci cand a trait Sfantul Mina nu ii mai putem vedea. Pe Sfantul Mina il putem vedea in icoane si ii putem simti ajutorul in rugaciuni caci negresit va mijloci la Dumnezeu pentru cei care ii cer ajutorul.

Acest cub de piatra din situl arheologic cred ca reprezinta un cerc cu o cruce in interior. Era asezat la vedere si banuiesc ca reprezinta ceva. Am incercat sa il maresc si sa il observ mai bine.

Cercul inseamna fara inceput si fara sfarsit. „Eu sunt Alfa si Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Atottiitorul.- Apocalipsa 1:8”

Din explicatiile calugarilor copti Sfanta Cruce reprezinta si cele 4 puncte cardinale inspre care Apostolii au mers sa propovaduiasca Evanghelia lui Hristos.

Orasul acesta de Marmura era o imensa bolnita. Eu asa l-am perceput. Iar mi-au venit in minte schiopul si muta despre care pomeneste Acatistul Sfantului Mina. „Schiopul si o femeie muta, care de mult timp stateau langa biserica ta cu alti bolnavi , asteptand vindecarea, te-au vazut la miezul noptii, zicand: Schiopule, scoala pe femeia aceea si mergi de aici; la care cuvinte, mahnindu-se schiopul, pentru ca s-a crezut departat de la tine, nu facea nici o miscare; tu insa repetand porunca, el a trebuit sa asculte si indata s-au vazut amandoi vindecati.”

Ma intreb de ce Acatistul Sfantului face referire la un schiop si o muta. De ce nu a ales alte suferinte umane? Suntem schiopi sufleteste cand nu mergem pe Calea Lui Dumnezeu, cand nu urmam/nu tinem calea cea dreapta si mergem pe poteci gresite. Suntem muti sufleteste cand nu vorbim despre Hristos, cand nu ne exprimam recunostinta si multumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu.

Langa cateva ziduri care staruiau sa stea in picioare desi au o vechime considerabila se zarea o baza de coloana alba ceea ce ma duce cu gandul ca apartin unor momente diferite de istorie.

Daca va intrebati ce se ascunde in aceasta deschizatura raspunsul este ca nu stiu. Nu am avut acces sa intram probabil datorita pericolului de prabusire. Datorita agriculturii excesive panza freatica s-a inaltat mult iar o parte din apa balteste pe sub ruinele Orasului de Marmura.

Nu am vazut nici o vietate/animal intre aceste ziduri. Chiar m-am intrebat daca or fi pe aici serpi, sobolani, arici sau alte lighioane. Poate noaptea misuna pe aici ma gandesc.(atunci cand oamenii nu le mai invadeaza teritoriul).

Ne-am luat la rederere de la zidurile galbui care spun povesti frumoase… dar intr-o limba necunoscuta noua. Mi-am zis ca o sa caut pe internet cand ajung in Romania mai multe date despre acest loc pastrat sau mai bine zis descoperit prin excavari.

Am mers putin cu autocarul de la Orasul de Marmura al Sfantului Mina la Manastire. Desertul lasa aici un pic loc oazei de lumina in care se gaseste Manastirea. Ceea ce in trecut vedeam numai la televizor in acest pelerinaj am vazut pe viu- DESERTUL sacaitor de pustiu si galben-maroniu, dar indeajuns de liber pentru ca gandurile noastre citadine sa se decanteze.

Seara se lasa ca o pelerina instelata peste Manastirea Sfantului dand posibilitatea Sfintei Cruci de la intrare sa lumineze amintindu-ne ca prin martiriu unii oameni au dobandit Raiul. Marturisirea lui Hristos pana la moarte a fost pentru ei mai importanta decat viata lor.

Am plecat de la Manastirea Sfantului Mina cu bucuria ca un vis se implinise pentru mine. Slava lui Dumnezeu pentru toate lucrurile bune care ni se intampla!

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: