Publicat de: elenushu | 03/02/2019

O minune petrecuta in Egipt… sau chiar doua

In pelerinajul din Egipt am vizitat multe locuri frumoase mergand pe urmele Sfintei Familii, dar dintre toate cel mai bine m-am simtit la Biserica greceasca Sfantul Gheorghe aflata in cimitir.

Ziua respectiva se anunta una interesanta pentru ca era duminica si aveam sa colindam prin cartierul Old Cairo. Am participat la Sfanta Liturghie la Biserica greco-ortodoxa Sfantul Gheorghe si apoi am pornit spre cimitrul grecesc din apropiere.

In curte palmierii si vegetatia specifica ne bucurau ochii si sufletele. In gand ma bucuram ca suntem aici in Egipt la o temperatura de 25 de grade cand in Romania erau temperaturi negative fiind luna ianuarie.

Probabil ca Raiul e plin de palmieri si de soare mi-am zis trecand prin aceasta zona. Si daca tot pomeneam de Rai si de viata vesnica iata-ne in cimitirul grecesc.

Mormintele frumos ingrijite aminteau de cladirile tipice grecesti, adevarate panteoane. Eram foarte linistita si bucuroasa ceea ce m-a ajutat sa ma concentrez pe locul pe care aveam sa il vad. Cateodata trecem pe langa minuni la tot pasul, dar nu avem starea necesara sa le constientizam. Nu avem „ochi” pentru ele.

Am intrat in Biserica fara sa zabovim prea mult acolo, ci ne-am dus la demisol.

De remarcat ca dvera aflata in spatele Usilor Imparatesti prezenta momente din timpul fugii in Egipt. Maica Domnului mergea pe magarus, iar pruncul Iisus e carat in spate de Dreptul Iosif.

Am trecut printr-un culoar situat in partea stanga a Sfantului Altar. Peretii erau de marmura alba, dar in mod ciudat in interior nu era frig.

Am coborat cateva scari si in mijlocul incaperii am observat o fantana. Oamenii beau apa din fantana ajutandu-se de o galeata e aluminiu sa scoata apa.

Am aflat ca apa din fantana aceasta a fost binecuvantata de pruncul Iisus. In acest loc Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a poposit pentru o vreme alaturi de copilul Iisus si Dreptul Iosif.

Explorand zona de langa fantana am gasit cateva scari care duceau undeva. Important este ca pe perete am observat trei placute scrie in rusa, franceza si romana.

Placa ne anunta ca: „In acest umil loc s-a ascuns pruncul Christos fugind de masacrarea de catre Irod a pruncilor nevinovati”, amintindu-ne motivul fugii in Egipt.

Revenind langa fantana am vazut micuta grota la care se ajungea coborand cateva scari. Aici in grota au locuit Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pruncul Iisus si Dreptul Iosif. Cu adevarat este un loc deosebit.

In Biblie apare scris la Isaia cap.19:1: „Iata Domnul vine pe nor usor si ajunge in Egipt. Idolii Egiptului tremura inaintea fetei Lui si inima Egiptenilor se topeste in ei.” Se cunoaste exact pe unde a trecut Sfanta Familie mai ales datorita unui amanunt pe care eu l-am aflat de la ghid. Cand Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, pruncul Iisus si Dreptul Iosif se ascundeau in Egipt atunci cand intrau in vreo cetate si treceau pe langa templele paganesti se sfaramau imediat statuile zeitatilor. Romanii cunoasteau dupa acest indiciu pe unde se afla Sfanta Familie. Tot datorita acestui motiv erau nevoiti mereu sa fuiga in alt loc de teama sa nu fie prinsi de romani.

Am coborat de 3-4 ori in micuta grota unde a locuit Sfanta Familie. Acel loc ma atragea ca un magnet. Percepeam o caldura si o stare de liniste, o pace discreta care nu ma acapara, ci doar imi dadea sentimentul de bine.

Se potrivea perfect versul din „Acatistulul de multumire slava lui Dumnezeu pentru toate” care zice: Ce bine este la Tine pe pamant si cata bucurie sa fiu oaspetele Tau! cu aceasta grota micuta care l-a adapostit pe Fiul lui Dumnezeu.

Am fost uimita cum sufletul recunostea ca in acest loc a poposit Dumnezeu. Cred ca toata grota si toata zona este imbibata de sfintenie, de dumnezeire. Noi vedem doar cu ochii trupesti, dar cateodata Dumnezeu ne da voie sa vedem mai mult.

M-am despartit cu greu de grota. Eram bucuroasa foarte. Multumesc doamnei Maria pentru aceasta poza pe care mi-a facut-o acolo fara ca eu sa imi dau seama ca ma fotografiaza si care exprima mai mult decat 1000 de cuvinte. Cand am ajuns in tara si am descarcat poza mi-am amintit de sentimentele traite acolo si mai m-am bucurat o data. 🙂

Desi am fost atentionata inca de la plecarea din tara sa nu beau in Egipt alta apa decat la sticla imbuteliata, aici am incalcat sfatul. Am baut apa din fantana si am constatat ca era o apa dulce ca laptele proapat de vaca crescuta la tara in conditii naturale si calduta (fantanile au apa rece de obicei!!!!).

Mare mi-a fost uimirea a doua zi de dimineata cand am vorbit cu cativa pelerini din grupul nostru. Eu am perceput apa ca fiind dulce. Doua persoane au perceput-o ca fiind sarata si una amara. Toti am baut din aceeasi fantana si fiecaruia i s-a dezvaluit in mod diferit.

Am uitat sa mentionez ca au coptii niste icoane frumoase, clare, vii. Una din icoanele pe care nu le-am mai vazut nicaieri in alta parte este cea a Maicii Domnului care toarce si in acelasi timp il supravegheaza pe pruncul Iisus.

Multumim Bunului Dumnezeu ca ne-a purtat pasii in acest loc minunat unde si El a locuit si pe care ni l-a lasat spre amintirea fugii in Egipt.

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: