Publicat de: elenushu | 27/06/2018

Biserica Densus

E o onoare pe mine sa scriu despre Biserica Densus din Hunedoara la care am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu in luna mai. Ce stiam despre Biserica Densus inainte sa ajung acolo? Ca e cea mai veche Biserica din tara construita din bucati de piatra aduse de la Sarmisegetuza Ulpia Traiana.

Acum vreo 10 ani ma gaseam prin Tara Hategului intr-un pelerinaj. Am vazut atunci indicatorul spre Densus, dar Biserica nu era in lista de obiective asa ca atunci nu am reusit sa o vad. Mi-am propus atunci sa o vad candva pentru ca merita.

Soseaua era lina si vremea insorita. GPS-ul ne-a dus fara piedici in localitatea Densus unde se afla si Biserica Sfantul Nicolae.

Am urmat indicatorul. Am verificat daca drumul urmat era cel bun intreband si un localnic si iata-ne ajunsi aproape de Bisericuta.

De departe se vedea silueta cernita a Bisericutei. Ii spun asa cu diminutiv pentru ca e extrem de micuta judecand dupa spatiul efectiv din interiorul locasului.

In fata Bisericii Densus ne-au intampinat doi baietandrii si un indicator. Gardul ornamentat cu piatra asezata intr-o ordine desavarsita parea incremenit in timp.

Chiar si poarta de lemn parea sa creeze o atmosfera de lume veche. Te asteptai din moment in moment sa apara vreo persoana imbracata in costum popular de undeva.

Biserica a fost cladita in secolul al III-lea asa cum anunta si panoul info. Am gasit putine date despre Biserica Densus pe la info point-urile din zona judetului Hunedoara. E clar ca zona nu este mediatizata mai deloc.

Am observat ca langa gard dar si in toata curtea Bisericii erau asezate bucati de pietre tombale si tot felul de urme arheologice ale existentei romane pe aceste meleaguri.

Prima impresie cand ajungi langBiserica Densus e ca te afli langa un mare lego sau puzzle facut din mai multe jocuri- o combinatie bizara care pe de-a-ntregul arata bine, maret.

Totusi cineva s-a ocupat sa faca din atatea blocuri de piatra un intrand slefuit de timp care sa reziste si sa inglobeze ideea de vechime. Gardul de piatra de pe latura de sud pare a imita pana la un anumit punct zidul dacic cand se continua brusc cu o jumatate de coloana.

Icoana cu hramul aflata deasupra portii e stearsa de atata vreme. Cred ca nimeni nu indrazneste sa deranjeze vesnicia, sa o improspateze cu vopsea recenta.

In Biserica la Sfanta Liturghie erau vreo 10-15 credinciosi batrani. In afara de cei doi copii pe care i-am vazut la poarta alti tineri nu am vazut in aceasta localitate.

Revenind la arhitectura Bisericii Densus observ un fel de zid ca o poarta care are un spatiu dreptunghiular de trecere.

Spatiul gol dreptunghiular iti permite sa treci din curte in spatiul delimitat ca un fel de pridvor in aer liber al Bisericii.

Pe partea nordica raman uimita sa constat ca imi apar in fata ochilor 3-4 coloane intregi inglobate in arhitectura Bisericii. Ce viziune stranie a avut constructorul!!

In partea sudica zidul se termina brusc parca muscat de timp. O piatra funerara avand o floare sculptata parca e un scut pus sa pazeasca locasul de intemperii, de oameni, de uitare.

La cativa metri de Biserica am vazut un alt crampei din trecut pastrat cu sfintenie aici. Toata zona pare a fi un maldar de bucati de puzzle ratacite peste tot si imposibil de asamblat.

Mai sus pe acoperisul Bisericii stau doua statui cu lei – ce s-a mai pastrat din ei. Ma fac sa zambesc leii. Ce pisici domestice par acum a fi incremenite in timp pentru vesnicie aici.

Turla mai ca seamana cu o cusma. Are cateva broderii ca niste dinti de fierastrau si ferestre sub forma de gaura de broasca de usa.

Mai jos se continua cu acelasi model in zig-zag facut cred din caramizi mestesugit aseazate.

O parte din coloanele de la Sarmisegetuza au fost alipite aici de zidul Bisericii intr-o modalitate mai necizelata. Multumita acestei decizii poate ca au reusit sa supravietuiasca pana in zilele noastre saracele coloane.

Privite de departe cuburile incrustate in zid par niste piese de domino folosite de un mester novice.

Sa zicem ca aceasta fereastra are forma de picatura alungita. In Bisericuta lumina patrunde mai mult pe usa deschisa decat prin ferestrele de la inaltime.

Din unghiul acesta pare ca ar fi vrut sa iasa doua porti din adunatura de bucati de piatra. La fel se observa o lipsa de rafinament in pozitionarea lor greoaie.

Important este ca aici au supravietuit particele din situl arheologic Sarmisegetuza Ulpia Traiana. Altfel poate ca s-ar fi pierdut sfaramate de timp si de nepasarea umana.

Acest coltisor din Biserica pare o bucatica de cetate straveche. Leu tocit de vreme de deasupra sta de veche ca intr-un film alb-negru. Aici istoria e pe taramul ei.Oriunde te uiti iti aminteste de trecutul poporului nostru roman.

Daca traiam in vremea razboaielor daco-romane in ce tabara mi-ar fi placut sa fiu? O femeie daca as fi vrut sa fiu. Dacii erau mai viteji decat romanii.

La plecare am avut timp sa mai admiram bucatile de coloane asezate prin curtea Bisericii Densus. Unele avea niste dantelarii asa de interesante incat mi-era ciuda ca nu le pot vedea intregi asa cum au fost in toata splendoarea lor.

Priviti ce floricica frumoasa sculptata cu dibacie in piatra! Asa amintiri minunate au considerat stramosii sa ne lase ca o adiere de vant venita din trecut. Am plecat cu un zambet larg de la Biserica Densus. Mi-a placut, ce sa zic. Ne-am indreptat cu pasi repezi sau mai bine zis cu roti rapide spre Sarmisegetuza Ulpia Traiana.

Pe drum am vazut niste dealuri stancoase cu o compozitie parca din roca vulcanica. O sa studiez mai bine pe net ce era cu acea zona ciudata. La fata locului nu am avut de unde lua informatii.

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: