Publicat de: elenushu | 04/04/2018

Parcul COMANA iarna

De Buna Vestire ne-a ajutat Dumnezeu sa mergem la Comana. Zona este foarte frumoasa si plina de liniste. Chiar daca era inca zapada am explorat locul si ne-am bucurat de ultima adiere a iernii. Sa speram ca de acum vine primavara.

Dupa Sfanta Liturghie am vrut sa vedem lacul din spatele Manastirii Comana, dar scarile de lemn erau pline de zapada asa ca am rennuntat la idee. Chiar si faptul ca am aruncat o privire spre apa a fost reconfortant.

Ulterior am ajuns la Casa Comana care se afla langa Parcul de aventuri Comana. Natura parea incremenita in timp. Frigul musca din piele. Daca vrei sa observi mai de aproape lacul trebuie sa suporti frigul. Nimic nu se face fara efort.

Barcutele care poara vara turistii pe lac ca niste lebede tantose, acum erau la iernat pe malul apei. Asteapta si ele venirea sezonul cald…

Salciile de pe mal atarnau tacuta agatate de timp, dezgolite de frunze. Pare un tablou de iarna…in luna martie…

Tarancuta bine pictata pe o cladire de langa restaurant ne-a dat binete in straiul ei frumos. Si asta vara am admirat dibacia de a o picta a artistului. Are talent pictorul!

Tot in acelasi loc m-au amuzat cocosul, gaina si puisorii. Ce dragalasi par pe perete pictati. Cat de dragalasi or fi fost in realitate daca l-a inspirat pe artist!

Restaurantul Casa Comana era plin la ora pranzului in acea duminica. Noi ne facusem rezervare sa nu avem surprize si ne astepta o masuta de 2 persoanedoar pentru noi. Ce romanic! 🙂

Banuiesc ca este un simbol „cocosul” pentru localul acesta. L-am gasit in mai multe locuri chiar si pe pernitele de la mese. Interesant, nu?

Semineul decorativ avea la loc de cinste doi cocosi tantosi, unulmai mic si unul mai mare. Hornul varuit in alb dadea un aspect rustic incaperii restaurantului.

Un pic mai „la vale” de semineu am dat de alt cocos cu gatul verde. Ha, ha, ha!

Ca sa fiu sincera venisem la Casa Comana sa mancam peste. Mare mi-a fost uimirea sa constat ca oliviera avea pictata pe ea un peste rotofei. Pe mesele vecine oliviera avea pictata cate o lebada alba de-a dreptul gratioasa.

Am facut deschiderea gastronomica savurand cate o portie de icre de crap, buneeeeeeeeeee, dar buneeeeeeee. Slava Domnului! Multumiri bucataresei/bucatarului!

Saramura de peste a fost bunicica cu mamaliguta care a insoti-o in farfurie. In mare ne-am declarat multumiti de masa servita aici la casa Comana.

Cucurigu boieri mari, mai poftiti pe la Casa Comana! Un cocos de metal ne-a salutat inspre iesire. Merita sa te reintorci aici! Peisajul din zona e minunat!

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: