Publicat de: elenushu | 05/12/2017

Acasa la Sfantul Ioan de Rila in Bulgaria

Zilele trecute mi-am dat seama ca nu am reusit sa scriu despre pelerinajul la Sfantul Ioan de la Rila din Bulgaria. Tocmai acum cand la Bucuresti coana iarna isi intra in drepturi cu frig si vant aspru e momentul sa povestesc la gura sobei despre aceasta calatorie frumoasa. Dedic insemnarea aceasta bunei mele prietene Mariana O. 🙂

Deci cu Basilica Travel pe drumurile patriei pasim usor pana la granita si trecem in Bulgaria. O buna bucata de drum nu a fost mare deosebire de peisaj fata de Romania.

Deosebirea a constat in sosele foarte bune si line. Asta da. Autocarul se misca destul de bine, iar oamenii se delectau cu zonele de verdeata. Eu eram de veghe cu aparatul foto in mana gata sa vanez imagini frumoase. De exemplu aici avem un megazambet.

Si cerul oferea imagini spectaculoase cu norisorii albi. Imaginatia lucra ca o socotitoare incercand sa defineasca ce se putea ascundea in atatea forme.

Am trecut pe langa o balta. Norii pareau o uriasa perdea agatata deasupra apei. Pomisorii de pe malul apei seamana cu niste strajeri in straie verzi.

Imi plac foarte mult balotii uitati pe camp. E o imagine rustica specifica noua romanilor care inca mai muncim pamantul strabun.

Natura parea incremenita in frumusetea ei salbatica. Cerul albastru e infratit cu lanurile galbene. Jumatate din steagul Romaniei e in acest peisaj albastru si galben.

Am observat aceste floricele galbene de camp pe care le avem si noi in Prahova. Cat este vara de mare plantutele acestea frumoase danseaza in soare miscandu-si tulpinitele cand adie vanticelul cald.

Nu am luat seama prin ce localitati bulgaresti am trecut. Stiu alfabetul chirilic, dar am nevoie de ceva timp sa descifrez. 😀 Rauletul acesta mi-a atras atentia pentru ca avea niste pete albe miscatoare plutind.

Cu zoom am rezolvat misterul. Ha, ha, ha! Erau niste ratuste albe plimbarete.

Iata ca au si bulgarii tramvai ca al nostru doar ca e colorat mai pestrit. Statia e asemanatoare cu sutele din Bucuresti.

Soseaua serpuita ne lasa sa patrundem pe nesimtite pe teritoriul Bulgariei. Parintele ghid ne povestea la microfon tot felul de lucruri interesante.

De la ses am inceput lent sa urcam spre zone cu dealuri. Un lan de flori rosii, probabil maci se pierdea prin verdele minunat. Ce pictor minunat este Dumnezeu! 🙂 Mereu ne bucura cu natura creeata de EL.

Totusi ne-a luat ceva vreme sa ajungem si la munte. Cativa braduti asezati chiar pe marginea soselei ne-au dat binete. Nerabdarea noastra de a ajunge la Manastirea Rila era si mai mare.

La miezul zilei soarele arzator incerca sa ne muste prin geamul autocarului. Dintr-o data am zarit indicatorul care arata ca e musai sa iesim de pe autostrada la dreapta pentru a ajunge la Rila.

Parintele Zaiet ne anunta ca ne indreptam spre Muntii Rila. Ei se gasesc in partea de sud-vest a Bulgariei, constituind o prelungire spre nord-vest a Muntilor Rodopi.

Si acum SURPRIZAAAAA!!! Muntii ne prezinta niste stanci ciudate care mai de care mai stranii dupa parerea mea.

Aici sus avem o cetate de stanca cu turnuri si metereze in mijlocul unei vegetatii luxuriante.

Cred ca o sa imi dati dreptate ca aceasta stanca pare un Buda urias care priveste semet, fix spre sosea.

Asta ce sa fie, ce sa fie? Doua mingii sau doua capete suprapuse. Un melc cu casa in spinare care se pregateste sa treaca peste o mingie?

Cu putina concentrare aceasta stanca pare un animalut care e pozitionat cu botul inspre cer parand ca admira bolta stelara.

Marit acelasi animalut aflat tot in partea stanga a imaginii. Sau poate mai bine sa ii spunem o capita de fan incremenita in timp?

Fara indoiala aici avem un turn in varf asemanator cu un castel de apa cum mai vedem prin localitatile romanesti. 🙂

Pazea ca tocmai tasneste monstrul din adancul pamantului. Are botul indreptat spre cer si imediat ar putea deschide falcile sa ne inhate. Noi ii vedem cumva gura sau „gusa”.

Patrundem in domeniul SF cu niste creaturi ciudate care au aripile deschise vrand parca sa isi ia zborul din moment in moment.

Stancile acestea imbratisate mie imi aduc inspre faimoasa sculptura „Sarutul” a lui Brancusi.
In partea stanga este partea feminina cu par lung. In partea dreapta este partea masculina- un adevarat Eminescu- zic. Seamana, nu?

Se innorase destul de mult si ploaia era iminenta. Autocarul nostru se indrepta spre Manastirea Rila cu pasi repezi de data asta. Indicatorul ne anunta ca mai sunt 7 km pana la destinatie.

Mi-a placut foarte mult statuia Sfantului Ioan de Rila. Ne-a intampinat cand ne-am apropiat de tinutul lui. Parca e un apostol cum tine Evanghelia in maini si o prezinta. Sfantul Ioan de Rila s-a nascut in anul 876 si a murit la 18 august 946.

Ne aflam la portile celei mai mari si mai faimoase manastiri din Bulgaria. E cu adevarat o oaza de liniste si o comoara duhovniceasca.

Deasupra portii Hristos apare flancat de Sfintii Arhangheli. E extraordinar de frumoasa zona aceasta muntoasa, dar Manastirea Rila e o comoara intre comorile duhovnicesti ale lumii.

Biserica se afla in mijlocul curtii si e absolut perfecta. Arhitectura si culorile, asezarea chiliilor, absolt totul creeaza un tot perfect asezat in peisaj. Judecand dupa cladirile din curte cred ca Manastirea Rila este una destul de mare.

In zare se vedeau muntii cu varfurile carunte de zapada. Ploaia ne lasase un ragaz ca sa putem vizita locul si sa admiram Biserica.

In interiorul Bisericii este adapostita Racla cu Sfintele Moaste ale Sfantului Ioan denumit si Sfantul Ioan Rilski. Un calugar a venit si ne-a dezvelit racla ca sa ne putem inchina fiecare.

Langa Biserica centrala se afla Turnul lui Hreliu. Este impunator si are pe din afara o pictura impresionanta. Nu stiu daca se poate urca in interior pana sus. La baza turnului era un mic pangar de unde ne-am aprovizionat si noi cu cate ceva. 😀

Cu adevarat aici este o oaza de liniste inconjurata de padurea verde. Este un loc prilenic pentru rugaciune. Acum 10 ani cand am citit cartea cu minunile Sfantului Ioan de Rila nu imi inchipuiam, de fapt nici nu gandeam ca Bunul Dumnezeu imi va ingadui sa ajung aici acasa la Sfantul.

Toate coloanele si arcadele care se repeta ritmic iti imprima o stare de liniste. Parca te imbie la rugaciunea inimii. Ciudata senzatie!

In curte am facut cateva poze in voie. Am observat ca in Bulgaria nu ne lasau sa pozam in interiorul Bisericilor, dar in exterior nu ne zicea nimeni nimic. De fapt si in Romania exista aceasta situatie in unele Manastiri.

Despre Manastirea Rila citisem in revista Manastiri Ortodoxe si vazusem poze insa in realitate e de o mie de ori mai frumoasa decat in fotografii.

In pridvor erau picturi minunat realizate, atat de vii si de frumoase incat nu iti puteai lua ochii de la ele. Aici Maica Domnului e reprezentata inconjurata de Sfintii Ingeri. Are pictata o aureola care transmite stralucire. Ce vesminte frumoase are!

Mi-au atras atentia culorile calde, placute cu care e invesmantat pridvorul si metoda cum au fost pictate si combinate.

„Ca in sanul lui Avram”-am putea denumi aceasta imagine. Ceata Sfintilor isi face aparitia la Poarta Raiului.

Tot in pridvor se gaseste o fantana arteziana care racoreste atmosfera in zilele foarte calduroase ale verii.

In mare aceasta a fost calatoria acasa la Sfantul Ioan de Rila. Slava lui Dumnezeu pentru toate pelerinajele frumoase si interesante pe care ni le da in viata!

Anunțuri

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: