Publicat de: elenushu | 29/09/2012

Manastirea Cetatuia Campulung-Muscel o Meteora a Romaniei

Planul initial fusese sa atingem intr-o singura zi cele trei Manastiri rupestre din Arges care formeaza triunghiul echilateral: Manastirea Corbii de Piatra, Manastirea Namaiesti si Manastirea Cetatuia Negru Voda (Muscel-Campulung).

Manastirea Cetatuia Negru Voda este situata intr-o zona care e denumita pe drept Meteora Romaniei. Cand am coborat din masina si am vazut peisajul magnific presarat cu stanci, padure si urcusul implicat pentru a ajunge sus in varf la Manastire am exclamat: WOOOOW!!

Dupa ce treci pe pod apa curgatoare a Dambovitei care din pacate e sufocata de gunoaie in fata incepi sa dai piept cu natura. Era liniste, o liniste calda data de padure si de munte.

Cred ca in mintea mea era o imagine formata despre ce o sa gasesc sus, despre cum arata Pestera-Biserica. Sus am gasit zugravita Biserica-pestera asa cum a vazut-o cu mintea lui un artist. Frumos, nu?

In varful muntelui la altitudinea de 881 m intre Valea lui Coman, Valea Chiliilor si apa Dambovitei se gaseste Manastirea care ii poarta numele voievodului Negru Voda un personaj legendar asupra caruia istoricii nu au cazut de acord ca identificare.

Incepem urcusul cand pieptis, cand mai lejer. Parca m-as afla in Muntii Macinului desi aici e plin de vegetatie si liniste. Urcam, urcam tot inainte.

Stancile uriase imi dau o imagine de poveste, de vechi, de legatura cu trecutul. Ma simt ca pestele in apa. 🙂 Vremea e frumoasa si desi ne facusem griji ca va ploua, nici urma de nori pe cer.

Facem popasuri dese pentru ca simtim nevoia sa ne adunam fortele si pentru ca la fiecare cotitura e ceva de fotografiat, de admirat, de comentat.

O casuta de lemn statea ascunsa putin privirii, plina de icoane. Oare o fi frumos sa locuiesti in ea, intr-o liniste de mormant?

Cum urcam am vazut un inger printre crengile copacilor. De fapt erau doi ingeri agatati de copaci, doi ingeri primitori.

Vederea ingerilor m-a facut sa constientizez ca ei chiar sunt prezenti, doar ca noi nu ii percepem cu ochii mintii. A avut idee faina cel care i-a lasat sa stea agatati in copaci, pictati pe lemn.

Am omis sa spun ca la fiecare cotitura a drumului erau cruci inaltate si cate o icoana care amintea de momente din urcusul Mantuitorului cu crucea in spate spre rastignire.

O alee serpuita ne conducea muta mai departe in acest pelerinaj deosebit de frumos.

Din loc in loc drumul se ingusta pentru ca o stanca buclucasa se puse in drum, sau drumul se conturase pe langa stanca.

Acest punct al drumului era cumva atipic ca o scoarta de piatra turnata in stanca. Parca o mantie stancoasa statea aruncata in drum.

Cand ne-am apropiat de varf am vazut doua stanci inalte ca doi uriasi.

Stanca aceasta parca era un urias cu pelerina care privea spre drumul serpuit pe unde veniseram de la Targoviste. 😀 Putem spune ca este un Sfinx care vegheaza drumul de sus.

Printre frunzele unui pom am reusit sa trag un instantaneu. Deja privelistea de jos ramanea in urma mica de tot ca intr-un tablou minuscul.

Continuam sa urcam cu entuziasm si cu popasuri multeeeee. 🙂

In sfarsit se zareste poarta Manastirii. Un frate care avea grija de pangar ma atentioneaza ca scara din pietre are o treapta mai alunecoasa.

Nu imi venea sa cred ca de la un vis ajunsesem sa pasesc pe viu in locul acela sfant. La inceput am citit in revista „Manastiri Ortodoxe” despre Manastirea Cetatuia. Apoi mi-am dorit sa ajung si Dumnezeu mi-a indeplinit dorinta. Slava Tie Doamne!

Langa Biserica-Pestera este o Biserica noua de lemn inaltata mai recent, Schitul Sfantul Modest.

Ma simteam ca un copil fericit. Imi venea sa tropai pe acolo, sa misun prin toate cotloanele, sa descopar toate comorile Manastirii: pestera, Chilia Mosului (pestera lui Zamolxe), imaginea de pe stanca a Cavalerului Trac, Crucea dorintelor, Pestera unde s-a nevoit Sfantul Ioanichie de la Nou de la Muscel (e inacesibila pentru vizitatori, dar poate fi admirata de la distanta).

In pestera cum intri pe stanga este un suport cu mai multe candele aprinse. Din cate am inteles exista aici un altar ortodox si unul catolic pentru doamna domnitorului care era catolica.

In pestera Manastirii Cetatuia era liniste si racoare. Am fost prezenti la o ora in care nu erau alti pelerini in zona.

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Manastirea Cetatuia e asezata in a doua incapere a pesterii unde e amenajat si altarul.

Am iesit din pestera, m-am dus in schit, am revenit in pestera. Pestera ma atragea ca un magnet. Era liniste acolo. Dumnezeu a facut multe locuri pline de pace duhnovniceasca in lume si unul din ele este Cetatuia.

In schit am vazut imaginea Sfantului Ioanichie cel Nou de la Muscel zugravita pe o fresca.

Fratele de la pangar ne-a sfatuit sa mergem sa ne rugam la racla Sfantului Ioanichie de la Nou de la Muscel si Sfantul ne va ajuta in orice problema. Din racla Sfantului se facea simtita o mireasma minunata. Daca pacea duhovniceasca ar avea miros atunci cred ca acela ar fi.

O icoana pictata mai atipic mi-a atras atentia. Datorita stelutelor albe pe fond albastru am crezut ca ninge. De fapt erau stele si icoana intruchipa fuga in Egipt care se petrecea noaptea .

O alta icoana speciala pe care nu am mai vazut-o decat aici a fost cea cu Prorocul Moise si tablele legii.

Mai sus de Schit este un punct de vedere minunat de unde se vad imprejurimile. M-am bucurat sa fiu prezenta acolo in varf de munte, intr-o zi frumoasa de toamna.

De jur imprejur poti vedea stanci colturoase, cu diferite forme rasarind din munte ca niste dinti.

De sus din varful muntelui stateam la veghe ca un soldat din trecut. Starea asta mi-a adus aminte de poezia „La panda” pe care am scris-o cu multi ani in urma…

In spatele Manastirii pe o stanca apare o frumoasa imagine a unui Cavaler Trac calare pe cal asemanat cu Sfantul Gheorghe. Inevitabil m-am intrebat ce mana indemanatica a cioplit in stanca acest contur al cavalerului trac si cand, in ce vreme, in ce conditii si mai ales ce a vrut sa spuna cu asta?

La fel de misterios este acest semn care apare pe alta stanca.

La fel de frumos ca in pestera Manastirii Cetatuia era si in pestera numita Chilia Mosului.

M-am strecurat cu greu pe mica intrare care te face sa te apleci vrand smerirea omului care calca pragul mici chilii. Inauntru erau icoane, candele aprinse si cateva semne cioplite in stanca.

Mi-a placut tare mult acest serafim pe care o mana foarte dibace l-a cioplit in piatra. Am asociat imaginea cu cea intalnita la Pestera Sfantului Dimitrie Basarabov din Bulgaria unde apareau doi ingeri inaripati pe stanca.

Porumbelul intruchipare a Sfantului Duh si al pacii era prezent si el pe peretii pesterii.

M-am simtit tare bine in Chilia Mosului. Era pace, racoare acolo.

Unii spun ca aici si-ar fi avut salasul regele zeu al dacilor Zamolxe.

Inainte de plecare am mai aruncat o ultima privire peisajului minunat de munte. Padurea inca nu isi schimbase rochia de vara pe cea ruginie de toamna. 🙂

Cum un indicator ne imbia sa mergem si la Pestera Sfantului Ioanichie cel Nou de la Mauscel, am zis sa mergem si acolo nestiind un amanunt important pe care l-am aflat ulterior.

Pestera unde s-a nevoit Sfantului Ioanichie e inacesibila vizitatorilor curiosi. Acolo se poate ajunge doar cu o franghie si e extrem de periculos.

Am facut cu zoom o poza pentru a avea o idee mai clara despre pestera.

In varf de munte eram bucuroasa si la inaltime atat duhovniceste cat si fizic. De sus vezi lumea altfel, mai mica si mai buna.

La coborare ne-am oprit sa facem poze cu toate stancile posibile si imposibile care ne-au iesit in cale. 😀

Formele acestea stancoase seamnau cu un puzzle imens pe care mana lui Dumnezeu l-a asezat intr-o forma abstracta, dar palpabila.

Acesta era culoarul stancos aproape de coborare. Pelerinajul a continuat cu Manastirea Namaiesti despre care am scris deja in alta insemnare.


Categorii

%d blogeri au apreciat: