Publicat de: elenushu | 08/09/2012

Pelerinaj la Pestera Sfantului Andrei in Dobrogea („Bethleemul romanesc”)

Pelerinajul la Pestera Sfantului Apostol Andrei din Dobrogea a inceput cu o zi inainte cu pregatirile de rigoare.

Am mers la Biserica Rusa, in centru unde se afla o particica din moastele Sfantului Apostol Andrei. Dupa ce m-am rugat am plecat convinsa ca Sfantul ma va ajuta sa ajung pe meleagurile in care el a propovaduit Evanghelia stramosilor nostrii.

Asa cum spunea si ghidul nostru teolog Dobrogea este considerata “Betleemul romanesc”. Termenul descrie perfect imbinarea intre pamantul arid si sfintit de sangele mucenicilor fie ei cei de la Niculitel, sau de la Halmyris sau de la Dervent.

Si iata-ne porniti la drum si bucurosi ca se intampla ceva bun in vietile noastre. Traseul nostru avea trei obiective importante:
1.Manastirea Sfantul Andrei
2.Manastirea Dervent
3.Manastirea Lipnita “Sfantul Ioan Botezatorul”.

Pe drum am reusit sa fotografiez multe peisaje dobrogene fermecatoare. Desi era seceta si pamantul parjolit zacea in asteptarea unei ploi binefacatoare totusi tara noastra ne dezvaluia locuri absolute minunate. Stanci minunate cu intrari ca niste scorburi care imi puneau imaginatia la lucru fugeau prin fata ochilor nostri. Microbuzul gonea ca un zmeu pe sosea aducandu-ne tot mai aproape de primul obiectiv.

Primul lucru care mi-a atres atentia a fost un sir de oi serpuit. Oaia, mielul- simbolul sacrificiului supreme sau al supunerii in fata blandului pastor. Oitele de pe pasune aproape ca se ascundeau cameleonic in iarba uscata.
Au urmat peisajele cu dealuri stratificate piramidal. Imaginatia mea imi creea in minte cine stie ce piramida asemenea celor egiptene ascunse prin aceste pustietati.

Formele dealurilor din zare cutate cu forme de tava de savarine ne incantau privirea.

Campuri intinse cat vezi cu ochii se unduiau pana acolo unde pare ca pamantul se termina si incepe cerul.

Doua barcute si un pescarus pluteau pe ape tacuti in linistea deranjata doar de motorul microbuzului nostrum. Frumos peisaj dobrogean!

Dobrogea e tinutul pesterilor in stanca, al viilor cu struguri gustosi si al vanturilor care se plimba in voie negasind oprelisti in cale.

Am zambit vazand atat de multa vita de vie. Gandul m-a dus la asocierea ci licoarea magica a stramosilor nostrii, dacii- vinul.

Sigur ca mi s-a facut o pofta nebuna de struguri aurii cu boabe mari si parfumate…mmmm…

Exact ca la lectia de geografie din scoala urmeaza livada, o livada dispusa ordonat pe siruri cu precizie nemteasca. 🙂

Pe langa apa prin stufaris mai zaream cate un natag sau starc odihnindu-se sau pregatindu-se sa zboare spre inaltul cerului.

Dunarea cea mare si albastra ne-a incantat privelistea facandu-ne cadou privelisti minunate. De fiecare data Dunarea are de aratat ceva nou si totusi vechi. Frumoasa Dunarea noastra….!

Deodata ghidul a anuntat ca ne apropiem de Manastirea Pestera Sfantului Andrei si pe geam am zarit indicatorul.

Un monument infatisand crucea Sfantului Andrei ne-a fost ca un fel de bun venit rasarind pe partea dreapta a drumului ca un paznic mut.

Imediat ce am coborat din microbuz m-a cuprins o bucurie teribila. Sfantul Apostol Andrei ma ajutase in sfarsit sa ajung la pestera lui. Senzatia si emotia erau asemanatoare cu ce simte un roman plecat in strainatate cand se intoarce in Romania si e in stare sa sarute pamantul patriei care i-a lipsit atat de mult.

Cum am ajuns la Manastirea Pestera Sfantului Apostol Andrei m-am dus glont in pestera normal. Visasem de jumatate de an momentul in care sa ajung acolo, sa pasesc in pestera, sa ma bucur de linistea emanate de stanca. Si asa a fost… poate chiar si mai frumos.

In pestera este si un mic altar foarte frumos amenajat, impodobit cu icoane,Sfanta Cruce si orhidee.

Ca o curioasa ce sunt am tinut sa fotografiez fiecare detaliu al micului altar.

Combinatia dintre stanca si lemnul/metalul icoanelor mi-a aparut ca fiind minunata. Toata pestera mustea de pace si liniste.

Inevitabil m-am uitat in sus si am descoperit turla.

Langa paturl pe care a stat Sfantul Apostol Andrei erau icoane si aparea scris „PESTERA SF AP ANDREI X„. Sa nu uitam ca „X-ul” acela are o semnificatie martirica.

Tot plimbandu-ma prin pestera mi-a venit in gand sa ma asez si eu cum faceau ceilalti oameni pe patul din dreapta. Nu se poate descrie starea pe care am trait-o. Cred cu tarie ca oricine se afla in acel loc poate sa isi dobandeasca tamaduirea trupeasca si sufleteasca de la Dumnezeu.

In pestera exista cateva icoane mari ale Sfantului Apostol Andrei reprezentat fireste cu crucea in forma de „X„.

In incinta Manastirii Sfantului Apostol Andrei sunt 3 Biserici, una din ele fiind in constructie. Pe locul unde va fi altarul se pot vedea izvoarele tamaduitoare care au tasnit in momentul in care Sfantul Andrei a lovit su toiagul stanca.

O apa cristalina si rece curge cu debit diferit la fiecare gura de izvoras. Nu am stat sa le numar, dar parca sunt 9.

Dupa ce ne-am „adapat” trupul si sufletul cu apa de la izvoare am mers la Sfanta Liturghie.

In Biserica este o frumoasa icoana a Maicii Domnului cu pruncul.

Mi-a atras atentia icoana ferecata a Sfantului Apostol Andrei.

Am plecat tare bucuroasa de pe meleagurile pe care au rasunat candva pasii Sfantului Apostol Andrei.

Aceste tinuturi dobrogene merita vazute si batute cu pasul (sau cu masina). Avem o tara minunata binecuvantata de Dumnezeu!


Categorii

%d blogeri au apreciat: