Postat de: elenushu | 16/07/2012

Prin cetatile Transilvaniei: Rasnov, Sighisoara, Rupea

Sambata, 14 iulie, am pornit-o la drum asa cum ii sta bine calatorului.
Cetatea Rasnov era prima pe lista de vizitat si eu ardeam de nerabdare sa ajungem.

Pana sus la cetate am urcat cu trenuletul… tras de tractoras :-D . Biletul dus-intors e 4 lei de persoana. Trenuletul face 7 minute, iar pe jos se ajunge in 15 minute.

Asa cum spune si carticica de prezentare a cetatii, Rasnovul apare in documente ca Villa Rosarum= Satul trandafirilor. Prima ei atestare a fost pe la 1331 intr-un document emis de regele Carol de Anjou.

Am trecut ca o vijelie pe sub barbacana, dornica sa ajungem mai repede sus in cetate. Dupa cum se poate observa pe steagul cetatii Rasnov apar trei trandafiri rosii.

In trecut pe acest pod probabil rasunau copitele cailor care isi duceau in spate calaretii. Un iz de istorie mi-a umplut narile. E minunat locul asta!

Turnul de la intrare pazeste ca un strajer tacut cetatea. Ne-am suit pe cateva scari cam periculoase (pentru cateva vizitatoare octogenare) insa la finalul treptelor ne astepta o priveliste super.

Ceea ce nu se prea spune in zilele noastre este ca aceasta cetate inainte de a fi luata in stapanire de sasi a fost CUMIDAVA dacilor, asezare a stramosilor daci.

Poposind pe strazile cetatii Rasnov m-am trezit aruncata in trecut si cumva traind in trecut. Aceasta teleportare a costat 10 lei insa merita toti banii.

Prin cetate hoinareau si alti turisti entuziasmati ca si noi sa vada, sa simta, sa imortalizeze cu aparatul foto momente, ziduri si istorie.

In spatele meu se gasesau cativa trandafiri rosii absolut minunati, la fel de rosii ca si cei de pe steagul Rasnovului. ;-)

Tunuletul acesta e de fapt un cos de gunoi deghizat perfect mai ales care langa el cateva ghiulele care te pot induce in eroare foarte usor. Nota 10 pentru idee!

Mi-au placut zidurile cu pietrele lor care musteau de istorie si evenimente, chiar daca pe alocuri existau zone mai putin amenajate.

Frate-miu a gasit o arma “pierduta” de un razboinic a carui menire era sa se plimbe printre vizitatori si sa creeze iluzia trecutului inviat.

Am gasit un coltisor mai racoros in cetate intre zidurile groase. Bineeeee eeeee!

In sala magazinului de suvenire un cavaler in armura ma astepta sa il invit la dans…. s-a lasat greu convins… :-)

Intr-un punct de belvedere ne-am putut bucura de imaginea Rasnovului de sus. Superb!

Tot in varf era arborat steagul Cetatii Rasnovului cam rupt de vanturi, dar totusi prezent.

Nu imi venea sa cred ca asa loc frumos cu peisaje minunate este prezent in Romania. M-am bucurat tare sa pot pasi pe strazile cetatii.

O poarta de lemn ne-a “aruncat” in zona de dupa zidurile cetatii. Tot mergand am ocolit o parte din cetatea Rasnovului pana la “litere” (de departe cum vii dinspre Brasov se poate vedea cuvantul “RASNOV” scris cu litere imense).

Caldura devenise insuportabila insa bucuria si mai mare de a fi ajuns la Cetatea Rasnov m-a imbarbatat sa rezist.

Recunosc ca aici am gasit totul foarte bine organizat si scos in evidenta. De exemplu tinerii din cetate care jucau rolul de ghid explicau cu multa pasiune. In magazinele de suvenire vanzatorul ne-a povestit cu lux de amanunte ce rol aveau sabiile de la vanzare, cine si cum le folosea. Foarte interesant!

Se merita vizitata Cetatea Rasnov. Daca aveti ocazia sa ajungeti acolo, nu ezitati. Aveti ce sa vedeti!

In apropierea cetatii este o pestera de existenta careia am aflat datorita indicatoarelor foarte bine plasate.

“Pestera Valea Cetatii a fost deschisa in 1949 cand o explozie hidraulica a indepartat umplutura care o astupa”. Asa ne anunta la intrarea in pestera un afis.

Un alt afis ne specifica despre concertele Filarmonicii tinute in Pestera Valea Cetatii unde acustica este deosebita. Problema este temperatura de 11 grade din pestera care te face sa iti clantane dintii din gura. Numai meloman a nu fi in asa conditii! Glumesc… :-D

Se viziteaza destul de putin in pestera pentru 10 lei cat este bietul. Pe parcursul vizitei m-a picurat de mai multe ori in cap. Pestera are o muzica a ei formata din picurari constante si din… tacere. Daca stai nemiscat simti ca pestera te integreaza in tacerea ei. E o senzatie stranie.

Urcand pe niste trepte ajungi intr-o sala mare a pesterii care te face sa exclami: “Cat de minunate sunt Doamne lucrurile mainilor Tale!

Am pornit-o la drum de data asta spre Sighisoara. Caldura era din ce in ce mai mare si noi mai obositi.

De cazat ne-am cazat la CASA SIGHISOREANA. Conditiile au fost excelente, proprietarul s-a purtat impecabil si noi am fost niste turisti multumiti.

Daca mergi la Sighisoara primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iei cu asalt Turnul cu ceas, sa tropai pe scarile si podelele de lemn in turn, care scartaie dandu-ti senzatia ca in acel moment se vor rupe, sa privesti de sus intreaga cetate si sa te bucuri.

In cetatea am dat nas in nas cu tobosarul cetatii. Dupa ce striga ceva important toboarul incheia anuntul cu un “AM ZIIIS!” urmat de un “ZBANG!!” rasunator. :-) Foarte tare faza!

Am bantuit pe strazile vechi cautand sa ne intalnim cu trecutul. In ce masura am reusit ne vor spune amintirile ramase peste cateva luni de zile.

Frate-miu si-a gasit de lucru cu o arbaleta dintr-un magazin de suvenire. Aveau acolo tot felul de lucruri care mai de care mai colorate, amuzante sau de-a dreptul “deocheate”. :-D

Daca nu ma insel in turnuletul din spatele nostru este gazduit un post de radio. In turnul de langa Biserica din Deal locuieste ingrijitorul cimitirului. :-D Cred ca e ceva sa ai propriul tau turn in Cetatea Sighisoara, nu?

Imi place Sighisoara cu turnurile si zidurile ei groase, cu oamenii ospitalieri si cu linistea cetatii specifica neamurilor germanice.

La final de zi am dat gata o pizza uriasa careeee DA chiar ne-a ajuns la toti si ne-am saturat bine. :-)

M-am dezlipit cu greu de “Sighisoara mea”, dar orice lucru are inceput si final…

Cetatea Rupea era al treilea obiectiv turistic vizat de noi. Din nefericire se lucreaza la cetate si nu se poate vizita. Desi trebuie sa fie gata din 2011 (am citit informatia aceasta acum un an), totusi nu se stie nici in 2013 daca va fi redata circuitului turistic.

Cetatea Rupea a ramas in urma pe varful dealului si noi am plecat cu inima trista ca nu am putut sa ne plimbam prin cetate. Poate data viitoare…

La final de calatorie ultima poza cu Cetatea Rupea. Sa speram ca data viitoare o vom gasi cu portile deschise dornica de vizitatori entuziasti. “AM ZIS! ZBANG!!!” :-D

Ultima noastra oprire a fost in Prahova la Barajul Maneciu. Ne-am dus pana mai jos sa ne bucuram de minunata priveliste a barajului. Supeeeer!


Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: