Publicat de: elenushu | 31/03/2010

Sport „extrem”

Traind in Bucurestiul acesta prafuit la un moment dat am simtit nevoia sa facem miscare, sa alergam in natura, sa simtim libertatea in nari. Zis si facut. Mariana este cea care a plasmuit ideea de a merge sambata sa alergam. Locatia aleasa era parcul Regina Maria insa m-am gandit ca e mai mult loc chiar pe malul Lacului Morii.
Era dimineata destul de devreme pentru o zi de sambata.
Orasul parea amortit sub un somn molesitor. Dupa ce am urcat scarile in fata noastra se dezvaluia lacul cu orizontul in ceata. La prima vedere am crezut ca vad Dunarea. Imaginea din realitate se mula perfect peste imaginea „fotografiata” si pusa la pastrare intr-un locsor din memoria mea cu Dunarea cea mare. Da, ne-am zis e o dimineata minunata numai buna pentru alergat si am luat-o incetisor la pas lin ca sa nu facem excese din prima bineinteles.


Ne-am indreptat spre „insula” artificiala creeata inca de pe timpul comunistilor. In drumul nostru pescarii sedeu linistiti pe marginea lacului „dezcantand” parca pestii sa vina la momeala. Doar 3 persoane am mai intalnit care alergau la fel ca noi.


Din loc in loc cate o cruce pe marginea cararii betonate ne aminteste ca riscurile mari asumate pot duce la incheierea rapida a vietii. Observ ca e voeba de copiii acolo unde scrie pe cruce varsta celui inecat.

Se zaresc deja coloanele de pe insula. Am mai fost aici cu H sa vizitam lacul acum 2-3 ani. Ce pacat ca nu beneficiem la maxim de aceasta oaza de liniste.

In drumul nostru intalnim tot felul de vietati patrupede sau bipede. Trei catelusi grasuni cauta mancare pe marginea drumului. Sunt minunati cu boticurile umede si ochii ca doua margele vii.
Mai in dreapta doi oameni „homless” dorm sub o umbrela sub cerul liber. Vara e cum e dar ma gandesc iarna cum de or fi rezistat. Vad ca au plapuma insa totusi sa dormi in aer liber este o extrema bizara. Bizara pentru mine…

Pe „insula” e frumos daca te uiti la lac sau la cer. In rest sunt multe gunoaie de la manelistii care ies la iarba verde in week-end si uita sa isi ia deseurile produse inapoi acasa. Pare un loc uitat de lume, din alta dimensiune.


Pe locul care trebuia sa fie un amfiteatru de vara un individ se antreneaza de zor facand miscari de arte martiale. Si-a ales bine locul tinand cont ca putine persoane ajung pana aici sa ii deranjeze linistea.

La intoarcere diferite feluri de pasari ne-au incantat privirea. Nu mai vazusem de multa vreme vrabiute motate. Mariana a zarit de doua ori si pesti „acrobati” sarind din apa.
Lacul are si cateva rate negre (culoarea asta parea din unghiul in care le vedeam noi).

Mentiune:pozele nu sunt facute de mine. Le-am copiat de pe net din diverse pagini.

Intre timp se incalzise si soarele dadea sa isi faca simtita prezenta de sub perdeaua de nori. Ceata se ridicase de pe lac si se zareau imprejurimile cu blocuri inalte. Mariana m-a facut atenta ca vazuse pe malul celalalt al lacului Morii o Biserica.
Ulterior am citit pe net ca lacul a fost construit peste un cimitir si o Biserica daramata de comunisti. Pacat de ele…

Mentiune: Pozele nu sunt facute de mine ci luate de pe diverse pagini de pe net.
Cand am ajuns acasa m-a cuprins o dorinta arzatoare si am cautat imagini facute de alte persoane cu lacul.

Intre timp am scotocit prin calculator si am gasit poze cu Lacul Morii facute de H.


Orizontul de neatins, cer si pamant ce par unite…


Drmul betonat si tocit de atatia alergatori anonimi…


Aceasta este Biserica de pe marginea lacului pe care noi o vedeam de pe celalat mal.


Ratele de pe lac isi vedeau linistite de viata lor.


Categorii

%d blogeri au apreciat: