Publicat de: elenushu | 19/05/2009

Un week-end in Bucegi

Dupa atatea planuri a urmat si ziua de sambata cand la ora 7:30 ne-am imbarcat. Ne asteptau doua zile pline de aventura in muntii Bucegi asa cum imi dorisem de ceva saptamani bune. Pusesem la cale planul cu orele intermediare. Bineinteles ca trenul a avut intarziere si am ajuns la Busteni pe la 10. Rucsacul era destul de greu si speram sa il pot duce pana la destinatie. Imediat ce am ajuns in gara H a scos betele de trekking. Au fost o achizitie foarte utila mai ales in zonele unde se urca.Cum am inceput sa urcam am inteles imediat termenul ce descria cel mai bine situatia „pieptis”. Dupa primele 5 minute eram cu ochii cat cepele, inima pompa sange cu putere, ma trecusera toate caldurile si nu stiam daca voi reusi sa ajung pana la Cabana Babele sau nu. H a fost extrem de grijuliu si preocupat sa ma ajute. Eu ramaneam mereu codasa grupului. A apelat chiar si la cutia de Red Bull ca sa imi dea aripi sa pedalez mai repede:)))).Am mers prin padure o perioada. Ciripitul pasarelelor, freamatul si fosnetul ei ne incantau privirea si urechile. Ma temeam de anunturile „ATENTIE URSI”, dar pana la urma nu ne-am intalnit cu nici un Mos Martinica.Am ajuns la o cotitura care ne-a plasat intr-o zona mai racoroasa. Simteam ca se raceste din ce in ce mai mult cum inaintam spre varf. Erau portiuni in care mergeam in zig-zag.3_cresteCrestele dezgolite ale muntilor ne dadeau sentimentul de victorie, de realizare a unui lucru important de cucerire a muntelui. Am facut si primul popas sa mancam ceva si sa ne recapatam fortele. Toti din grup se intrebau de ce nu ne intalnim cu alte grupuri de turisti care urca. Parea ca suntem singuri pe muntele acela.Am scotocit prin rucsaci si am mancat fiecare. Am fi fost bucurosi sa mai scapam din greutatea din spate.5_padureUrmand triunghiul albastru am intalnit prima limba de zapada pe care trebuia sa o traversam. Acolo chiar a fost un moment periculos desprins ca dintr-un numar de circ cu batai de tobe. Noroc cu betele ca am reusit sa ne echilibram si am trecut cu brio fiecare.6_trecand_zapadaUrcusul a devenit mai greoi si au aparut si portiunile cu cabluri. Ne-am luat cateva minute sa privim muntele vecin cu privelistea ce se deschidea si sa ne infricosam la vederea haului ce se creea.Am inghesuit bine in rucsac aparatul foto si am inceput sa ne cataram pe stanci ajutandu-ne de lanturi si cabluri. 8_cabluriAcum cand ma uit la poza asta facuta de frate-miu cu mobilul, parca ma ia cu fiori gandindu-ma ca a doua oara as sta mult sa analizez riscurile inainte de a urma acelasi traseu. In portiunea aceasta am fost depasiti de 2 grupuri care urcau si ne-am intalnit cu cativa turisti care coborau. Iata-ne ajunsi si intr-un varf partial de munte. Au aparut si cativa stropi de ploaie dar s-au ratacit repede in vazduh.Drumul a continuat cu o portiune de jnepenis care ne-a dus exact la Cantonul Jepilor.10_cantonul_jepilorDe aici am urmat traseul cu triunghi rosu, desi unele semne aveau sarita vopseaua si triunghiul era mai mult albastru sau negru decat rosu. Jnepenisul a devenit suparator mai ales ca portiunea de zapada de pe poteca era destul de mare. A trebuit sa ne cataram pe crengi sa sarim din pom in pom :)))In aceasta portiune nimeni nu a facut poze pentru ca trebuia sa fim atenti la drum, unde calcam si sa ne ferim de crengi. Cum am iesit din zona jnepenisului suna mobilul. Cabanierul era impacientat ca se facuse ora 15 si noi nu ajunseseram. I-am spus unde suntem si s-a mirat ca am luat-o pe jos ca doar mergea telecabina. Mare veselie la auzul ca merge telecabina. La intoarcere urmam sa o folosim cu incredere. Eram sleiti de putere. Rucsacii devenisera pietre de moara. H era extenuat ca il pusesem sa care si trepiedeul de la aparatul foto. Geo si Oana erau mai inainte in fata si ei dadeau semne de oboseala. Cabana Babele se vedea sus pe munte, dar tot departe. De-abia la 17:30 dupa 7 ore jumate am reusit sa ne cazam.11_chei_cabana_BabeToti eram rupti de oboseala, dar fericiti ca am ajuns. Camera arata bine, dar era frig. Peretii erau reci si desi am dat la maxim caloriferul nu s-a incalzit foarte tare. Citisem pe forum ca nu sunt prea ospitalieri cabanierii de la Babele. Noi nu i-am deranjat cu nici o cerere. Am platit 160 ron pe camera cu 4 locuri si toaleta proprie si ne-am cazat. E adevarat ca era cam ursuz cabanierul dar nu am intrat in vorba cu el si nici nu ne-a facut nici o figura. Parea ca eram destul de singurei in cabana. Sa fi fost inca maxim 10 persoane in afara de noi acolo.Am mancat si am dormit pana pe la ora 20 cand eram programati la sedinta cu Sfinxul:))).Tocmai se lasa inserarea si era o liniste adanca sa o tai cu cutitul. Sfinxul dormita si el tacut. Nu era tipenie de om in zona. Au trecut decat 2 turisti care probabil mergeau la Cabana Omul mai sus. Ma simteam foarte bine realizand ca ma aflu in sfarsit in fata Sfinxului.14_Elenushu_SfinxulI-am dat un sarut si i-am urat noapte buna. Se intuneca si zona arata extrem de bine. Muntii unii cu crestele inzapezite pazeau parca acele stanci si cabana. Noaptea a fost foarte frig in camera. Pe la ora 6 dimineata admiram peisajul de pe fereastra. Era un foarte senin si asteptam sa plecam pe traseu.13_Elenushu si BabeleLe-am dat binete Babelor si am pornit-o spre Crucea de pe Caraiman. Coboram, urcam iar coboram.Ne-am luat dupa GPS-ul lui Geo si am pierdut traseul.15_pe_munteCum era de asteptat a murit bateria de la mobil. Colac peste pupaza a venit si o perdea de ceata si ne-a acoperit. Am am juns in varful muntelui iar langa noi era peretele prapastiei. Am asteptat sa se ridice ceata ca sa vedem pe celalalt munte Crucea.16_in_ceataAm coborat in vale la Cabana Caraiman si cabanierul ne-a explicat unde gresisem si cum trebuia sa facem ca sa ajungem la Cruce. Pana la urma Crucea am zarit-o din telecabina si a ramas sa o gasim alta data.17_crucea_ceataLanga Cabana Caraiman se vedea traseul de pe Jepii Mici. M-am felicitat ca am ascultat sfaturile si nu am urmat acest traseu foarte periculos.19_inspreAm reusit sa cad adica sa ma duc la vale pe spate. Batul in care ma sprijineam mi-a facut o fenta si s-a scurtat ca se slabise. Am alunecat pe spate si m-am dus taras cativa metrii. Trepiedul pe care il caram a atenuat caderea, dar mi-a lasat si o zgarietura pe spinare:(((.Erau portiuni cu branduse. Minunate flori mov si am zarit una alba.18_branduseMai tarziu am vazut o soparla pe zapada. Cred ca era amortita de frig si patina:)))20_soparlaDupa ce ne-am facut bagajele am facut decazarea. Cabanierita era la fel de posaca precum cabanierul. Am luat buletinul si am stres-o fara sa ii dau motive sa ne streseze.21_cabana_BabeleMi-am luat la revedere de la Babe cu tristete in suflet. Speram ca ne vom revedea tot anul acesta sa facem un traseu pana la Varful Omul. Doamne ajuta! Doamneeee ajutaaaa ca vine telecabina.22_telecabina_venindBiletul de telecabina Babele-Busteni a fost cat biletul de tren Bucuresti-Busteni. Oamenii astia sunt de-a dreptul idioti. Un pret imens. E adevarat ca privelistea e superba, dar totusi foarte scump biletul.23_coborare_telecabinaAm vazut din telecabina pui de capre negre adapostiti in gaurile din stanca. Turistii care urcau pe Jepii Mici se vedeau ca niste punctulete umblatoare. Ii admir pentru curaj. Mare curaj! 24_in_telecabinaIn poza asta apare un „soarece” fericit caruia ii sclipesc ochii de bucurie ca excursia a fost de un real succes.Si-alta dataaaaa si-altaaa dataaaa/O s-o facem si mai si mai lataaaaa!25_in_padureDupa coborare din telecabina ne-am plimbat pana la Cascada Urlatoare. Acolo sunt niste lucrari de amenajare care uratesc peisajul. Saci de ciment aruncati, lemne, pietre raspandite, toate stirbesc din frumusetea locului. Cea mai frumoasa poza din excursie a fost cea mai de jos cu noi toti langa Sfinx. Le multumesc din suflet „camarazilor” de traseu si in primul rand lui Dumnezeu ca ne-a dat vreme frumoasa fara ploi, ca ne-a protejat in zonele periculoase, ca ne-a dat puterea si rabdarea sa ajungem unde ne-am dorit.


Categorii

%d blogeri au apreciat: