Cei 16 sfinti militari (Gheorghe, Dimitrie, cei doi Teodori, Procopie, Mercurie, Nestor, Partenie, Eustratie etc.) au fost ucisi in timpul persecutiilor anticrestine.

Sursa: http://www.doxologia.ro
http://ro.wikipedia.org

Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir a fost martirizat in anul 306.

Sfantul Gheorghe a fost martirizat in anul 303.

Sfantul Mina a fost martirizat in anul 309, in Frigia.

In distributia piesei ii regasim pe: Sebastian Balasoiu, Diana Buluga, Mircea Silaghi si Cristian Olaru.
Decorul a fost minunat. Cand asteptam sa intram in sala in boxe sa auzea zgomotul ploii. Pe scena era amplasat un dus din care curgea apa care facea sa para cat mai reala ploaia.

Scena in care Osvaldo arunca pe foc niste bani. Chiar m-am mirat crezand ca personajul lui Osvaldo e atat de sufletist si detasat de banii incat sa nu ii pese ca ii baga pe foc.

Actorul Cristian Olaru a jucat demential rolul.
Banuiesc ca dupa teatru toti spectatorii au dat iama la pizzerie si si-au comandat cate o pizza.
Daca vreti sa stiti de ce atunci trebuie sa vedeti piesa.

De la ea mi-a ramas in minte frumosul fel in care se ruga inainte de culcare. Nu era noapte sa adoarma fara sa faca rugaciunile.
In odaita mica in care statea, la lumina lemnelor din soba (iarna) o vedeam pe mamaie cum soptea rugaciuni. Habar nu aveam atunci ce rugaciuni spunea.
Eram prea mica sa imi dau seama insa imaginea respectiva a fost ca o pilda vie pentru mine. Bineinteles ca ma incuraja si pe mine sa zic rugaciunea copiilor “Inger, ingerasul meu” si apoi ma lauda cu un “bravo Nushuletz!”

In lungile ierni ale copilariei mele era asa placut sa stau cu mamaie pe pat, in camaruta ei si sa ma bucur de caldura, de atmosfera frumoasa. Mamaie se indeletnicea iarna cu impletitul sosetelor de lana. Ne fericea pe fiecare cu cate 1-2 perechi si erau cele mai calduroase sosete… pentru ca erau facute cu caldura inimii, cu dragoste.

Pe masa punea mamaie mereu o cana cu apa ca sa stea la temperatura camerei. Ea stia ca trebuie sa consumi apa fara sa se uite la reclamele tv care imbie sa bei 2 litri de lichide pe zi.

Avea mamaie o candela deasupra patului pe care o aprindea.

Tot pe peretele dinspre rasarit era o icoana veche cu Sfantul Stelian si aceasa icoana cu un sfant militar si Sfantul Ilie.

Tablou handmade cu broasca si berzele era preferatul meu. In lungile zile de iarna tabloul reprezenta un basm tesut pentru mine.

Si celalalt tablou cu cainele era dragut, dar pe locul al doilea.

Piesa de rezistenta era carpeta cu pauni asezata in camera buna la loc de cinste, adica nu o vedeam decat la zile mari cand era vreun sarbatorit sau vreo petrecere.

Dupa cum vad mamaie si tataie au reusit sa urmeze indemnul: „Nu va strangeti comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde hotii le sapa si le fura; ci strangeti-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura”.
Dumnezeu sa ii odihneasca in Ceruri! Amin!

Facebook a inceput sa ma enerveze prima data cand a introdus “see translation”. Ulterior am observat ca de fiecare data cand scriam pe WordPress vreo insemnare la final imi aparea intrebarea daca vreau sa postez cele scrise si pe Facebook sau Twitter.

La dezactivare sunt intrebata motivul pentru care renunt si imi apar avatarele catorva prieteni din lista cu mentiunea “X will miss you“. Mi s-a parut jalnica abordarea…

Dupa dezactivare sunt anuntata ca daca ma razgandesc pot folosi fara probleme FB logandu-ma cu vechiul user si parola… ceea ce nu mi se pare normal. Daca am zis ca il dezactivez inseamna ca nu il mai vreau sau mai bine zis il vreau STERS DEFINITIV.

Parerea mea e ca Facebook profita de orgoliul nostru si exploateaza nevoia de a arata ce tari suntem. Fortand putin nota as putea spune ca dam prea usor date personale pe Facebook.
Ganditi-va numai la ce date vi se cer sa completati referitor la scolile absolvite sau unde lucrati. Pai ce Facebook asta e Curiculum Vitae? Unde locuiesti? Ce rude ai? Cine cu cine e in relatie?
Si poze! Cate poze nu am pus prin zecemii de albume?!? De fapt mi-am dat seama ca de buna voie si nesilita de nimeni am scris pe Facebook o multime de date importante despre mine.
In definitiv cine e Facebook asta sa imi rapeasca timpul si sa ma faca sa dezvalui date despre mine?

In final PERMANENTLY DELETE ACCOUNT!

Caut de doua zile sa cumpar biblioraftul pentru revistele Manastiri Ortodoxe si nu e de gasit. La chioscari aud aceeasi replica: “-L-am avut, dar nu-l mai am!” Cand au avut astia timp sa lichideze stocul, daca biblioraftul a aparut marti si azi e joi? Carevasazica s-au aprovizionat cu 2-3 bucati si de aia NU AU.

Spre marea bucurie a lui Honey (a cumparat Pepsi si) a gasit cateva capace castigatoare. Cadoul este o doza de Pepsi de colectie. Cand sa gasesti magazinul de unde iti poti ridica premiul atunci apare marea PROBLEMA. Nu au nicaieri. Ba mai rau, la marile magazine angajatii se uita la tine ca la extraterestrii cand ii intrebi de capace.

In centru lasasem la printat cateva fotografii de familie. Am platit tot treaga socoteala. Cand sa le ridic constat ca fotograful mi-a scos cu o poza in minus. Mai sa fie? Da-i argumente, explica-i ca e uituc.

Ma mir cum toate astea se pot intampla intr-o singura zi unei ghinioniste ca mine. Finalul a fost de coma…liftul nu merge e in revizie si eu cumparasem un bax de Pepsi de… 2,5L.