Fac echilibristica intre primavara si iarna
Intre vara si toamna, intre apus si rasarit
Intre a fi si a nu fi dobandit
Nemurirea dintr-o ceasca de cafea.
Gandurile se aduna ca niste stoluri de porumbei
Obositi de norii prea pufosi ce clocesc furtuni,
Da, norii aceia incondeiati de fulgere sclipitoare
Si de nemurirea dintr-o ceasca de cafea.
Azi nu mai asteptam ploaia saltareata
Ca o majoreta cu parfum de “vino-n coa’”
Cred ca azi vom gasi in cele din urma ce cautam
Nemurirea dintr-o ceasca de cafea.
