Pe vremea lui Ceasca majoritatea caselor erau trase la indigo. Toti aveau aceleasi mobile, dulapuri, televizoare etc. Si oferta de pe piata era redusa. Cum totul era uniformizat si bibelourile din biblioteci erau la fel. Chiar si mileurile erau identice acolo cateva modele. Toate gospodinele crosetau mileuri. Maman a crosetat stive de mileuri “zestre” cica pentru mine si frate-miu.
Intr-o zi cand m-am dus acasa monitorul calculatorului era acoperit cu un mileu. A fost tare amuzant cand l-am vazut. 
Totusi lucru mainilor este o indeletnicire tare placuta. De crosetat nu am crosetat, dar de cusut goblenuri mi-a placut la un moment dat in “tinerete”. Chiar daca par invechite mileurile, goblenurile, cearceafurile cu dantela facute manual au un farmec aparte si ascund efortul si o parte din sufletul celui care le-a muncit.
Tiiii ce mi-ar place sa am posibilitatea de a face strachioare si ulcioare din lut!!! Cine stie … poate candva …olaritul … un vis…
