Marti, 24 mai, am pornit-o la drum intr-un grup de 16 pelerini voiosi si dornici sa descoperim frumusetile spirituale si naturale ale Olteniei. Pe tot parcursul drumului salcamii infloriti au fost ca un stindard alb de infratire crestineasca. Dupa cele 3 zile de calatorie impreuna, noi cei 16 pelerini am devenit frati intru Hristos nu numai cu numele, ci si cu inima.
Am plecat dimineata foarte devreme si rasaritul soarelui l-am surprins cand deja eram pe drum. Fara sa exagerez cu asemanarea parintele Nicolae a fost pentru noi crestinii din microbuz un fel de soare dumnezeiesc care ne-a luminat launtric si a reusit sa ne apropie mai mult de Cel de Sus.
Prima oprire a fost la Manastirea Cozia. Nu mai fusesem niciodata si m-am bucurat ca am si vazut-o pe viu.
La Cozia este mormantul lui Mircea cel Batran.
Aici in fata Manastirii pe bancute incepem sa ne dezmortim si sa il intrebam pe parintele Nicolae cuvinte de invatatura.
Drumul a continuat spre o alta Manastire extraordinara si mai greu accesibila. In foto sunt ruinele castrului roman Arutela din Poiana Bivolari (anii 106-271).
Manastirea Stanisoara este asezata intr-o depresiune minunata. De jur imprejur muntii protejeaza locasul sfant cu blandete.
La Manastirea Stanisoara am ajuns la Liturghie si am stat pana la sfarsit.
Peisajele mirifice s-au tinut lant mai ales pe Valea Oltului.
Manastirea Turnu de Valcea a fost urmatoarea vizitata de grupul nostru.
In incinta Manastirii sunt 2 Biserici (una veche si una mai noua). Aici mi-a placut mult frumusetea locului insa bucuria a fost anulata de mustrarea pe care mi-a facut-o un calugar ca de ce pozez.
De ce pozez? Cand creierul da de prea multe lucruri frumoase nu se mai poate concentra sa le inmagazineze toate frumusetile. Un aparat de fotografiat la asta ajuta. Sa imortalizeze aspecte, amanunte pe care nu le poti percepe pe loc.
Langa Biserica Manastirii Turnu este o pestera unde s-au nevoit calugarii.
Despre Defileul Jiului nu am cuvinte sa descriu. Am ales cu greu o poza din zecile facute pentru a reprezenta peisajele nemaipomenite. Nu imi ajunge spatiul sa pun atatea poze extraordinare de din Defileul Jiului.
La Manastirea Lainici am ajuns inspre seara. Dumnezeu a tinut cu noi si ne-a dat o vreme foarte frumoasa, iar cand am ajuns la Manastirea Lainici exact dupa ce ne-am cazat a inceput sa ploua.
In aceasta foto in dreapta este Biserica noua in stanga se vede un pic din cea veche. Poate v-ati intrebat de ce e nevoie de doua Biserici? Intai de toate pentru ca cea veche e cam neincapatoare si apoi pentru a se pastra zugraveala, pentru a conserva munca stramosilor nostrii se recurge la constructia unei a doua Biserici.
Am stat in camera cate sase si ne-am impacat ca niste surori bune. Masa de seara a fost excelenta, adica exact ca la Manastire.
A doua zi dimineata am reusit sa vad raul care trece prin spatele Manastirii si sursura atat de placut auzului spunand povesti numai de el stiute.
Dimineata muntii erau in ceata, in fum, acoperiti ca o cadana sfioasa cu un val subtire.
Ne-am urnit cu greu din aceste locuri frumoase, insa ne asteptau alte locuri care urmau sa ne incante privirea. Romania e o tara minunata! Nu pot sa nu exclam acest adevar.
Ziua a doua a inceput cu vizitarea Manastirii Prislop. Dumnezeu ne-a primit aici cu flori frumoase, cu peisaje de un verde desavarsit. Am vazut pe drum paduri de salcami albi si cativa salcami rosii.
Eram a doua oara la Manastirea Prislop. Acum a fost mai putina lume acolo si am putut vedea Biserica pe interior. Data trecuta era slujba si sute de oameni erau prezenti.
In tacere am mers pe drumul ce duce la mormantul Parintelui Arsenie Boca.
Cred ca in acest coltisor de pamant unde se afla mormantul e intotdeauna vara. O dovedesc atat florile teribil de colorate si frumoase, dar si glasul pasarelelor din padure.
De data asta Dumnezeu m-a ajutat sa vad si Pestera Sfantului Ioan de la Prislop pe care data trecuta o ratasem din cauza ca nu stiam de existenta ei. Am mers prin padure putin si iata ca se zareste pestera.
Grupul nostru mic s-a strans in Pestera in jurul parintelui Nicolae care a dat tonul la cantarea Troparului. Mi-a placut tare mult sfatul parintelui Nicolae la urcarea pe scari in pestera a spus sa zicem : “-Sfinte Ioane, ajuta-ma sa ajung sus!“
La intoarcerea de la pestera ne-am umplut sticlele cu apa de la izvorul de la Prislop. Desi era miercuri am mancat la trapeza niste cartofi atat de buni si dulci cum nu am cuvinte sa il slavesc pe Dumnezeu.
Imi doream sa vad Coloana Infinitului si acest vis s-a realizat. Am trecut pe langa parcul din Targul Jiu unde se afla minunata opera a lui Brancusi.
A urmat vizitarea Pesterilor Muierilor si Polovraci. Asteptam nerabdatoare aceasta clipa. Comparand cele vizitate Pestera Polovraci e mult mai frumoasa decat cea a Muierilor. Diferenta o face atat calitatea prezentarii (ghidul), elementele de vizionat.
La Pestera Muierilor am urcat in mare graba sa atentionam ghidul sa ne astepte ca era ora in care se intra in pestera. Cand colo ce sa vezi? Ghidul nu era acolo. A trebuit sa il sunam noi sa vina.
In pestera am facut foarte putine poze si acelea cu mobilul. O singura foto a iesit cum trebuie si anume aceasta cu oasele de urs.
In Pestera Muierilor sunt multe locuri unde trebuie sa mergi indoit si e o senzatie cam ciudata de sufocare. Parca pica muntele peste tine. Parca nu iti lasa aerul suficient de respirat.
Uf! Am iesit din nou la suprafata. Uraaaaa!!!
Dragilor, este un moment solemn pentru mine! Pasesc pentru prima oara in Pestera Polovraci, o nebunie de pestera plina de legende si ciudatenii. Asa cum spunea si doamna Georgeta organizatoarea noastra, pesterile sunt tot creatii minunate ale lui Dumnezeu.
In Pestera Polovraci mi-a placut tare mult. Ghidul a fost tare amabil si ne-a povestit multe lucruri. Am mers prin pestera pana la un anumit punct si apoi ne-am intors pe acelasi drum.
Aici in Pestera Polovraci a aparut o forma din calciu care seamana cu icoana Maicii Domnului si care creste mereu. O minune?!?
Sfantul Pahomie care s-a nevoit aici in Pestera Polovraci a lasat in urma lui pe perete chipul Mortii cu coasa. Infricosator, nu ?!?
Legenda spune ca aici statea Zalmoxis zeul dacilor.
Aici este un cuptor dacic.
In apropierea Pestera Polovraci este Manastirea Polovraci pe care am vizitat-o si noi.
Nu am stat foarte mult in acest loc pentru ca ne ameninta o ploaie si mai aveam inca de atins cateva obiective.
O racla cu mai multi sfinti este pusa in Paraclis pentru inchinare.
In Horezu este Manastirea Hurezi pe care am vazut-o si noi. Horezu este vestita pentru celebra ceramica pe care o produc mesterii din zona.
La Manstirea Bistrita de Valcea am ajuns seara si ne-am cazat. Vazuta din exterior incinta Manastirii pare o cetate- fortareata.
Eram pentru a doua oara aici si m-am bucurat ca am ramas peste noapte pentru a petrece mai mult timp aici si a ma ruga la Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul.
Cuviosului Grigore Decapolitul pazeste de 500 de ani Tara Oltului de turci, de seceta, de ciuma etc.
Salonul nostru in care am incaput toate femeile din grup era imens. Stateam in pat si ma uitam la tavan minunandu-ma cat de inalta este incaperea.
Ultima zi a pelerinajului nostru a sosit. Pentru ca a plouat noaptea nu am mai urcat la Pestera Liliecilor (Pestera Sfantului Grigorie Decapolitul). Ne-am dus direct la Manastirea Arnota.
Dumnezeu ne-a ajutat sa avem timp si pentru a vizita si alte Manastiri care nu erau in plan. Una dintre ele este chiar Manastirea Arnota.
E atat de multa liniste si pace in aer incat nu ii mai doresti sa te desparti de Arnota.
O racla cu multe moaste asteapta credinciosii inauntru.
La Manastirea Arnota este mormantul lui Matei Basarab.
Poza de grup facuta de mine. 
In Ramnicul Valcea am mers la Arhiepiscopie pentru ca cineva din grupul nostru aflase ca aici erau aduse din Grecia spre inchinare moastele Sfintei Varvara.
Un sir linistit de oameni asteptau tacuti la rand pentru a ajunge la moaste.
Ultima Manastire vizitata a fost la Pitesti- Manastirea Trivale. Nici aici nu ne gandeam sa ajungem pentru ca nu era in plan, dar Dumnezeu are alte ganduri cu noi.
Cum am coborat din microbuz am zarit niste copiii care zumzaiau ca niste albine harnice, vazandu-si de jocurile lor.
Si la Manastirea Trivale sunt moaste, dar din pacate nu am reusit sa citesc ala caror sfinti pentru ca erau scrise cu litere chirilice.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Trivale a fost gasita in anul 1930 in podul bisericii de catre un preot dupa ce i-a aparut in vis chiar Maica Domnului si i-a spus unde se afla. Vechimea icoanei a fost estimata la 200 de ani.
Au aici o multime de flori minunate care te fac sa crezi ca esti in Paradis.
Cercelusi in asa combinatii frumoase nu am vazut niciodata. Se vede ca e mana lui Dumnezeu peste toate.
De asemenea regina noptii de culoare grena este un lucru nou pe care l-am vazut prima data tot aici la Manastirea Trivale.
La finalul pelerinajului toata lumea era prietena cu toata lumea. Ne infratiseram nestiind nici noi cand s-au legat prieteniile, cum ne-am apropiat unii de altii. Important este ca pe parcursul pelerinajului ne-am sustinut unii pe altii, ne-am sfatuit si am fost ca o familie. La despartire ne-am imbratisat cu mari regrete ca s-a terminat si cu speranta ca vom mai merge si in viitor impreuna si in alte pelerinaje. Dumnezeu sa ne ajute!
