Cadou turistic – Medias, Biertan, Sighisoara

Asa cum planuisem plecarea a fost pe 19 mai de dimineata devremeeeee adica la ora 4. E ceva distanta pana la Medias asa ca ne-am sacrificat din somn ca sa ajungem in jurul pranzului acolo. Obiectivele turistice erau Medias, Biertan si Sighisoara. Aceasta calatorie a fost cadoul meu de ziua mea de nastere.

Trenul a avut o mica intarziere, dar de data asta nu pe Valea Prahovei. In fine, iata-ne coborati in statia Medias.

Ne-am cazat la Casa Honterus ** si a fost totul bine, liniste si tot confortul dorit de orice turist.

Noi am stat la etaj desi tare ne-ar fi placut la mansarda sa ne cazam ca anul trecut la Sighisoara.

Turnul cu ceas este emblema Mediasului. Parcul din centru ofera o priveliste superba mai ales pe inserate.

Mi-a placut tare mult ca langa fiecare obiectiv turistic gaseam o harta Medias cu legenda.

De asemenea mi-a placut stema orasului prezenta din loc in loc pe cladiri.

Detaliul cu stema Mediasului era prezent si pe Liceul Teoretic Ludwic Roth.

Din pacate in cetate se renova la exterior biserica, zidul. Scara acoperita era terminata gata varuita.

Catedrala ortodoxa din Medias este mai departe de centrul istoric.

Seara am mers sa vedem turnuletele si zidul de aparare care ducea langa un orasel al copiiilor.

Mediasul este mai putin dinamic decat Sighisoara dar are si el farmecul lui.
Aici gasim locuinte cu acei „ochi” pe acoperis specific Ardealului. De asemenea ciorbele pe care le-am ales (taraneasca, de legume, de vacuta) toate aveau varza in ele adaugata ca leguma.

Am mancat la Restaurantul Traube in Medias si a fost foarte buna mancarea. Mi-a placut ca ciorba o aduceau in niste recipiente cu forma de tuciulete agatate pe un stativ si fiecare punea in farfurie cu polonicul cat dorea.

De asemenea am fost atrasa de modalitatea de a aranja vitrinele a comerciantilor din Medias.

Aici era o brutarie si mi-a placut rata din vitrina. 😀

A doua zi dimineata am luat autobuzul spre Biertan. Am ajuns destul de repede acolo.
Drumul pana la Biertan e absolut minunat cu dealuri verzi, paduri superbe. Natura e vie si ti se destainuie in toata splendoarea ei.

Chiar in centrul Biertanului ne-a lasat autobuzul si in fata era cetatea.

Donarium placa votiva din secolul al VI-lea descoperita in 1775 la Biertan marturie a crestinismului si a continuitatii poporului roman in Transilvania.

Am mers pe stradutele satului admirand in stanga si in dreapta casele. De oriunde vii cetatea se vede inaltandu-se falnica.

Biserica posibil ortodoxa??? Nu am intrat inauntru ca era inchis dar pe primele cruci scria ca sunt ale preotilor greco-ortodocsi care au slujit aici. Pe fatada avea zugravit un sfant cu o sulita in mana dar nu mi-am putut da seama cine este.

In sat mai am vazut alta biserica si multe casute tipice ardelenesti.

Nu stiu exact cum se numeste aceasta „adapatoare” pentru animale. Localnicii au cai, vaci si oi.

Mi-a placut tare acest gen de fantanica. Are si o maneta simpatica pentru scos galeata cu apa din ea. 🙂

Ne-am apropiat de cetatea Biertan si observ ca vazuta din parti diferite pare cumva altfel, dar imensitatea si-o pastreaza.

H a recunoscut si poteca inverzita pe care filmase TVR-ul un documentar despre Biertan. Zidurile cetatii Biertan sunt strajnice.

Am inconjurat cetatea pe langa ziduri urmand cararea.

Bineinteles ca nu am putut sa ma abtin sa nu topai de bucurie ca suntem acolo.

Dupa ce am cumparat biletele am urcat pe scarile de lemn.

Cararile duc spre portile cetatii sau sus spre biserica.

Este multa liniste acolo si parca zidurile vorbesc despre istoria lor zbuciumata, despre luptele cu turcii.

Pacat ca unele zone din cetate nu se pot vizita si sunt incuiate unele portite.

Am gasit o caramida pe care m-am cocotat ca sa vad mai bineeeeeeeee.

O priveliste incantatoare asteapta fiecare turist sa o descopere.

Acesta e turnuletul cu ceas. Nu se poate vizita pentru ca scarile sunt foarte subrede.

Cadranul de ceas arata varsta mea peste o zi. 😀

Aceasta poza mi-a reusit din inertie. 😀

Hai ca a iesit super soarele zambind de dupa turnuletul de lemn.

Arcadele astea frumoase m-au dat gata.

M-as fi catarat pe scarita asta din pietre, dar ma gandeam sa nu imi frang gatul inainte cu o zi de ziua mea de nastere. 😀 Am renuntat la ideea cu cataratul…

…pana am gasit un turn cu scara pe care l-am escaladat cu mare grija sa nu se rupa vreo treapta de lemn cu mine.

Prin zid erau mai multe ferastruici. Daca te chinuiai sa te uiti prin ele aveai ce vedea…

…o alta priveliste super a satului Biertan.

Povestea spune ca in aceasta camera erau izolati cuplurile casatorite care nu se mai intelegeau si vroiau sa divorteze. Dupa ce stateau inchisi aici o perioada se impacau si nu mai se desparteau.

O alta ciudatenie a cetatii este usa ferecata cu 13 lacate care ducea inspre sala tezaurului. Asta punea la grea incercare nervii cotropitorilor care visau sa puna mana pe comori.

Un alt turnulet…

Turnuletul urmator…

In parcul din fata cetatii adica din centrul satului erau frumoase ghivece cu flori tricolore. Prietenii stiu de ce. 😉

Mi-a placut ideea localnicilor de a pune la poarta numarul casei vopsit in tricolorul nostru. Cam varsta asta citita invers o sa o am eu maine.

La plecare am facut foarte multe poze mai ales pe drum.

Pomii singuratici de pe vrful dealului.

Caruta cu cal in mijlocul pustietatii.

A sosit si ziua mea. Iuhuuuuu! 31 de ani nu e de ici de colo. 😀 Ne-am propus sa petrecem ziua la Sighisoara.
Am inceput dimineata cu un mic dejun special adica insotit de o cafeluta 😉 (eu nu beau deloc cafea, dar azi e o zi de exceptie).

Era un soare atat de puternic ca la poza asta de-abia am tinut ochii deschisi.

Ne-am plimbat putin prin cetate, am vazut Biserica de pe Deal si bineinteles ne-am suit in Turnul cu Ceas. De data asta am vizita si Camera de Tortura.

Nenea Dracula era cam posac de la caldura si fara chef de munca, nici macar de supt sangele vreunui om.

In turn am facut poze si am filmat Sighisoara… si bineinteles am vorbit in continuu la telefoanele cu urari de La multi ani primite de la prieteni.

Urmaream de sus imprejurimile cand am auzit o toba si voci. Ne-am uitat in jos si ce sa vezi?

O printesa, un cavaler, un tobosar si un calau se plimbau prin cetate si dadeau de stire despre programul din seara aceasta. Am zis.

Am coborat sa ii vedem mai bine, imbracati in costume medievale. Frumos!!!

Langa turnul cu ceas un grup de tineri faceau jonglerii, agitau bete, falfaiau panglici, faceau baloane de sapun.

Un pusti se caznea de zor sa jongleze cu 3 bete.

Ne-am dus la o expozitie de foto. Pe langa varianta clasica am vazut si fotografii 3D pe un ecran, folosind ochelari adecvati.

O chestie nemaintalnita… oua sculptate…cata truda!

Camera de expozitie avea tablouri nonconformist pictate si altele lucrate neconventional.

Aceasta stea e facuta din varfuri de creioane si capete cu guma. 😀 Interesant, nu?

O alta nebunie pe care am facut-o de ziua mea a fost sa trimit o vedere fara timbru. Am aruncat-o in cutia postala cu 5 lei atasati cartii postale. Mor de curiozitate daca va sosi la destinatie.

Laaaaa muuuuultiii aaaaaani cu sanatateeeeee!

Am suflat in lumanari si nu mi-am pus nici o dorinta. E o stupizenie sa crezi ca daca iti pui o dorinta sufland in lumanari seva intampla. Cel mai bine e sa pui mana si sa actionezi ajutandu-te de minte ca dorintele sa prinda conturul dorit. Vai, tu, ce inteleapta am devenit! 😛

Acum de cate ori imi amintesc de Medias imi vine in minte imaginea asta cu plancarda unei porti: „Caine rau„. Foarte tari ardelenii astia! Chiar imi plac ca sunt simpatici si inventivi! 😉