“Nu-mi pasa de nimic/ De nimic/ Sunt fericit/ Nu-mi pasa de nimic…” Cred ca acest cantec reflecta cel mai bine ceea ce simt de fiecare data cand ma reintalnesc cu marea cea MARE. As privi-o ore intregi cum se unduie cand gratioasa, cand tulburatoare.
Marea dezlantuita are o frumusete salbatica ce nu poate fi comparata cu nimic din minunatiile create de Dumnezeu pe Pamant.
Pare o imagine de prin tinuturile Hawaiiene cu umbrelute si nisip fin.
Haaaai la scoici albe, negre, spiralate, intortochiate, minunate! Comercializarea scoicilor e o afacere profitabila pe litoral.
Un voinic inaripat s-a apropiat curajos si a stat la sedinta foto “unflandu-se in pene”.
Pe nenea Pelicanul l-am intalnit in pensiune. Era impaiat de multa vreme 
In curtea vecina am dat si peste o sirena “impietrita” de atata asteptare a unui cavaler. Totusi isi etala in continuare decolteul poate-poate pica ceva/ cineva.
Pensiunea Coralia se afla relativ aproape de plaja. Desi are 2 ** asta nu m-a impiedicat sa raman socata ca nu aveam sapun la baie sau ca am ramas cu clanta in mana incercand sa deschid usa la toaleta.
Mi-a placut ideea cu stergatoarea in forma de caine de la usa. Foarte haios si semnificativ!
Gazdele avusesera o idee teribila de a planta floricele in ghivece- barcute. Nota 10 pentru idee! Daca cei de la munte isi fac ghivece din butuci, iata ca la mare oamenii au ghivece in forma de barcute.
Ziua de sambata a inceput cand m-am trezit si am vazut printre gene in balcon curtea, poarta si o vila vis-a-vis. “Oare unde sunt?” Iuhuuu suntem la mareeeeee!
Am stat ca pe ace pana s-a reunit grupul sa mergem sa vedem marea.
Inainte voiosi acompaniati de Larry care ne-a cantat pe drum niste cantece de belea.
In ciuda faptului ca era septembrie si marea arata cam agitata am avut printre noi un prim curajos care a tinut sa dea startul la scaldat.
Duminica marea a fost un pic mai linistita motiv de baie pentru o colega de-a noastra nerabdatoare sa stea in apa.
E foarte placut sa privesti marea de pe mal. Mi-am gasit o piatra si am stat pe ea. Am facut cateva poze cu valurile marii.
M-am dus prea aproape de mal si un val mai indraznet m-a pocnit dintr-o data umplandu-mi adidasul drept cu apa. Sa ma invat minte ca la mare se vine in papuci.
Apoi mi-a venit ideea sa vad marea si de sus. Am urcat in casuta salvamarului de unde privelistea era la inaltime. Singurul neajuns era vantul puternic care zgaltaia casuta salvamarului.
Digul era lovit de valuri din toate partile. Nimeni nu se incumeta sa mearga pe el.
Plaja era plina de scoici simple, duble, intortochiate, albe, sidefate. Rabdare sa ai sa le aduni pe toate.
Un constructor iscusit si-a trantit un cartier de turnulete din nisip. Buna treaba!
Oricat am vrut sa ma ascund printre umbrelute Florin si Iulian m-au luat pe sus si am aterizat in mare udandu-mi pantalonii pana la genunchi.
La sedinta foto de pe faleza fetele au fost de milioane. Cand am vazut poza asta nu imi venea sa cred cat de incredibila a iesit Antonina in zbor.
“Am visat sa zbor…/Degeaba mi-au zis ca e doar un vis/
E atat de usor…cred in tine, zbor.. “
Uite un pescarus in zbor bucurandu-se de libertate!
Eu si Geanina pe faleza din Eforie Nord.
In asteptarea gratarelului ce ni se pregatea colegii au jucat un remmy.
Sefu’ a adus un joc foarte interesant numit Tri-ominos pe care l-am jucat in 6. Foarte tare jocul si captivant.
In aceste zile am vazut marea atat de diferita fata de cum o stiam in sezonul estival. Marea Neagra as putea spune ca e cameleonica:
cand stralucitoare dimineata…
cand inspumata de un alb ca laptele…
cand verde…
cand alb-neagra ca o tabla de sah miscatoare..
Nota 10 pentru colegul nostu Adrian de la care am facut rost de poze! Aceasta cu stabilopozii printre stropi este extraordinara!
In Eforie Nord am intalnit statui foarte interesante. Aceasta este cu o fata care se apleaca cu gingasie inspre o floare.
Statuie cu doi copii (da, fetita tine in mana o banana) .
O alta statuie reprezentand o mama cu prunc in brate. Aceasta era “pictata” de pescarusi cam rau.
