Postat de: elenushu | 19/06/2010

Manastirea Crasna Prahova

Asa cum mi-am propus si Dumnezeu m-a ajutat am reusit sa revedem frumoasa Manastire Crasna. Acest lucru nu ar fi fost posibil fara ajutorul parintilor mei carora le multumesc pentru efort. Cand vorbesc de Manastirea Crasna ma gandesc la o mica parte de Rai. Asa am simtit cand am mers acolo prima oara asa cred si acum. Zeci de flori imense, colorate, verdeata cat incape cu ochii, padurea care inconjoara si ocroteste Manastirea, cerul senin, oameni buni cu suflete curate, da , toate aceste bucati de buzzle fac din Manastirea Crasna un loc minunat stapanit de Dumnezeu. Il poti simti pe Dumnezeu in fiecare bazait de gaza, in fiecare petala de floare. Acolo totul e divin.

Necesita efort sa ajungi in varf de munte la Manastire. Nu e usor dar fiecare pas care te aduce mai aproape de obiectiv te motiveaza sa ajungi. Suntem la poalele muntilor Ursoaia.
Drumul este plin de peisaje minunate. Noi am mers si prin padure. Am coborat si apoi am urcat.

Umbra si soare.

Drum de munte.

Doi pusnici la portile tacerii.

Creste in valuri.

Cireada de vacute la pascut.

Vegetal si animal sub cerul liber.

Drumul trece pe langa o cruce mare de lemn. Ne inchinam frumos si mergem mai departe spre obiectivul nostru.


Ma mai uit o data in urma dupa cruce. Cel care a asezat-o acolo a avut o idee buna. Pare un strajer al drumului ca un inger la poarta Raiului, doar ca e un strajer pasnic. Toti sunt lasati sa intre, sa il caute pe Dumnezeu. Nu e izgonit nimeni.

Manastirea se zareste de pe drum. Ii vedem doar turlele si totusi ni se pare ca aproape am ajuns. Uh! Mai e mult si soarele deja isi face simtita prezenta.

O tufa frumoasa de maces ne incanta privirea pentru cateva momente. Ar fi bun un ceai rece de macese acum dar cine are timp sa bata pasul pe loc?

De aici incepe numaratoarea a 4 km pana la Manastire. Este km 0. Pe locuri…fiti gata…start!

Un indicator ne confirma ca suntem pe drumul cel bun. Doamne ajuta!

Cand vad borna cu 1 imi dau seama ca inaintam si noi ceva ceva.

O broscuta isi face veacul intr-un laculet. Ce bine o fi in apa acum pe caldura asta! Cred si eu!

Am intrat in padure si deja e muuuult mai bine. Am scapat de caldura pentru o vreme. Zarim din nou turlele Manastirii. De data asta coboram spre raul Crasna. Imi place ca se aud cantari de la Manastire.


Cireada de vacute impreuna cu ingrijitorul lor e deja prezenta inaintea noastra jos la rau. Toti ne napustim la apa sa ne racorim, sa ne dam cu apa pe fata. E reeeceeee ca apa de munte, normal.

Drumul nostru se continua cu un podet care se clatina din toate partile. :-D Oamenii vin de peste tot la Manastire. Observ ca nu mai suntem singuri.

De fiecare data cand trec pe pod mi-e frica sa nu fac vreun pas gresit si sa cad insa in acelasi timp mi se pare amuzant sa ma legan pe pod sau sa il agit (bineinteles fara a pune viata altor oameni in pericol).

Acum urcam dar e timp si de poze…

Pe alt pod dar nu la fel de riscant ca primul.

Ultimul urcus a fost cel mai greu. Ne adunam ultimele resurse sa ajungem sus.

Tata e fericit ca a ajuns primul. A avut timp si sa se odihneasca pe banca pana am aparut noi. Eh! Era buna o bere rece acum pt el…ssssst…ne aude staretul. ;-)

Prima atestare documentara, un act de donatie in care se arata ca aici era un schit de calugari avand o biserica de lemn, dateaza din anul 1745.

Biserica are hramul “Sfintii Imparati Constantin si Elena”.

Biserica cea veche a schitului este in forma de cruce. Imi place la fel de mult ca si biserica cea noua.

In Biserica veche pe langa linistea placuta te intampina doua icoane mari din argint extraordinar de expresive (in stanga Maica Domnului cu pruncul Iisus si in dreapta icoana Domnului avandu-i alaturi pe Maica Preacurata si pe Sf. Ioan).


Biserica cea noua este o constructie mai atipica dar tocmai de aceea are o frumusete aparte.

Scara virtutilor te asteapta si socheaza inca de la intrare. Am facut cateva poze fascinata de culori, de pozitia ingerilor, de claritatea picturii. Pare vie, pare aici si acum ca se intampla. Este o armata de ingeri care stau unul langa altul adaugand cununi credinciosilor merituosi. Abia acum imi dau seama ca desi nu ii vedem ingerii sunt in vazduh.

Deasupra usii e o pictura frumoasa pe care nu am mai intalnit-o in nici un alt loc. Iisus reprezentat de un porumbel alb sta pe tron avand Cartea Vietii la picioare. Foarte frumoasa reprezentare (nota 10). Si dantelaria in lemn a usii este superb lucrata.

Icoana Maicii Domnului cu pruncul foarte frumos pictata.

Intr-un mic colt sta o cutiuta cu parti din moastele Sf Dimitrie cel Nou pe care il avem si noi la Patriarhie in Bucuresti.

Biserica cea noua e speciala cu totul. A fost construita dupa Revolutie cu multa jertfa.

Eu langa frumosul turnul clopornita al Manastirii.

Micuta cladire este numita aghiazmar si aici se bea Sfanta aghiazma. Imi place aceasta poza datorita imbinarii de culori verde-albastru, pamant acoperit de iarba-cer senin. Oare asa frumos o fi si pe lumea cealalta?

Aleea urca incet dezvaluind imagini linistitoare pentru trup si suflet.

Chiliile calugarilor sunt pline de flori in geamuri.

Aranjamente de flori facute cu mult gust.

Coltul acesta este o creatie a unei minti stralucite. Cateva egrete albe stau intr-un bazin cu apa. Mai sus un mic suvoi de apa se revarsa ca intr-o mini cascada. Superb!

Eu si Mariana bucurandu-ne ca ne-a ajutat Dumnezeu sa ajungem in acest loc minunat.

Frumusetile nu s-au terminat aici. Am luat-o pe scari si am trecut prin livada Manastirii. Un verde sanatos mi-a hranit sufletul cat pentru multa vreme de acum inainte.

Da, aici la Crasna se gaseste un lac. E foarte mic dar cochet.

Daca cineva se intreaba cum e cu putinta ca la munte in lac sa creasca nuferi albi iata ca este posibil.

La final poza de familie langa lacul Manastirii Crasna.

About these ads

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: