O poveste cu talc

Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:
-Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica.
Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si nu cred ca este neaparat necesar sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.
-Fiule, ii spuse calugarul, ai o camasa foarte frumoasa.
Nedumerit omul nu a mai stiut ce sa zica.
Calugarul a continuat:
-Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
-Da, raspunse omul.
-Dar doua zile, o porti?
-S-ar putea.
-Dar o saptamana sau o luna, o porti?
-Nu, parinte bineinteles ca nu.
-De ce?
-Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine cand e curata si frumoasa.
-Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o putea purta iarasi la fel se „murdareste” si sufletul de pacate si de rautate si cum l-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul lui Dumnezeu?