Luni 13 iulie se implinesc 4 luni de cand nu o mai avem pe mamaie langa noi in viata terestra. Bineinteles ca ne este foarte greu cand mergem acasa si nu o gasim ca prezenta fizica. In timp ce mergeam cu microbuzul la Tulcea am zarit pe drum o batranica. Semana foarte bine la statura si mers cu mamaie. M-am uitat lung pe geamul microbuzului. Chiar daca sufletul vroia sa isi imagineze ca e mamaie si ca e vie, logica dadea semne de alarma ca e o inchipuire.
Raman la parerea ca mamaie s-a stins prea curand din viata. Desi avea 82 de ani, toti speram sa mai fie alaturi de noi cativa ani buni. Noi nu putem face nimic sa impiedicam moartea cuiva drag.
Tot ce se poate face e sa ne rugam pentru sufletul ei cald si bun si sa speram ca o aripa de inger o va calauzi in lumea vesnica. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
In ultimile vise mamaie apare doar ca prezenta si tace. Se pare ca nu numai eu am visat-o in aceasta ipostaza. Poate este o stare de expectativa. Nu stiu nimic concret, dar sper ca pe “lumea cealalta” sa ii fie mai bine decat pe Pamant. Aici in viata terestra a muncit foarte mult in conditii foarte vitrege. Si a rezistat extrem de bine fiecarei incercari a vietii.
Completat sub: Uncategorized | Tagged: mamaie
